~capitolul 9:our first night~

Drumul a fost liniştit. Nici eu nici Cristian nu am scos nici o vorbă, cuvintele erau de prisos, nu ştiu de ce dar mă simţeam obligată să tac. O durere puternică imi străpunse inima la reamintirea căderii păpuşii ce semăna atât de mult cu Cristian. Nu ştiam de ce dar… mă durea inima. Mi-am oprit lacrimile ce vroiau să îmi curgă neîncetat. Sursa durerii mele era încă necunoscută.

La scurt timp am ajuns acasă. Când am intrat pe uşa 2 braţe mult prea puternice pentru cât de firave păreau m-au luat de gât şi m-au îmbrăţişat cu toată forţa.La început am crezut că era unchiul meu ce aflase ce făcusem şi mă ţinea într-o priză dureroasă dar apoi mi-am dat seama că cea care mă îmbrăţişa era Mia:

– Mia mai uşor, spuse Cristian punând o mână pe umărul ei.

– Ce ce? De ce nu m-ai luat şi pe mine? De ce va-ți riscat vieţile fără măcar să îmi spuneţi? Aveţi idee cât de îngrijorată am fost?

Mia vorbea la plural dar ştiam în simțeam mea ca toate acele întrebări mi se adresau mie nici de cum lui Cristian. M-am pus mâna pe capul ei şi am început să o mângâi pe cap întocmai cum făcea o mamă cu pruncul ei încercând să îl liniştească:

– E bine acum totul să terminat Mia, totul e bine. Toţi suntem nevătămaţi.

În ca o dată soarta mă puse la încercare şi încă o dată am reuşit să înving, uneori mă întreb cât mă va mai ţine norocul ăsta? Când se va termina ce voi păţi? Mia mi-a mai slăbit strânsoarea dar nu cu mult. Ea îmi şopti cu o voce speriată ce mă făcu să mă îngrijorez pentru ea:

– J.M. şi Caleb sunt bine?

Îi era frică să pună acea întrebare, îi era frică de răspuns. Ştiam, de mult ştiam că Miei îi place de Caleb dar nu am ştiut nici o dată că aşa de mult. Pentru mine iubirea e un joc şi va rămâne un joc. Nu m-am îndrăgostit niciodată, nici pe Cristian nu îl iubesc.Îl plac şi aşa va rămâne, el va rămâne doar o plăcere şi nimic mai mult acel simplu plac nu se va transforma niciodată în iubire.

– Da Mia sunt. Caleb e la el acasă, nu vrei să îi faci o vizită?

Mia dădu aprobator din cap şi o zbughi pe uşă. Imediat ce Mia pleca un ghemotoc alb sari de pe canapea direct în braţele mele. Era Pufi pisicuţa mea care în ultimul timp nu îi prea mai acordasem atenţie. Am început să o mângâi şi să mă îndrept spre canapea. Cristian veni şi el şi se aşeză lângă mine. Avea pe faţă o expresie care îi dădea de gol îngrijorarea. Urma să îmi spună ceva important, puteam simţi asta. Dintr-un motiv necunoscut m-a cuprins teamă.

Imediat ce el vru să deschidă gura şi să îmi spună vestea Pufi sări din braţele mele şi îi făcu lui Cristian o zgârietură de toată frumuseţea pe gât. Am dato jos pe Pufi de pe canapea apoi i-am zis lui Cristian:

– Haide trusa de prim ajutor este la mine în cameră.

– Nu e nevoie, nu e aşa de rău.

– Cristian, sângerezi.

– Putin sânge nu omoară pe nimeni.

– Bine atunci fă-mi damblaua şi lasă-mă să te pansez.

Cristian nu mai scoase nici o vorbă şi veni ascultător în camera mea. Eu i-am pansat rana care dintr-un motiv sau altul mă îngrijora nespus de mult. El se ridică şi se îndrepta spre uşă după ce îmi mulţumi că l-am pansat:

– Cristian!

Nu ştiu de ce l-am strigat… dar aveam nevoie să fie lângă mine îl vroiam lângă mine vroiam ca el să mă atingă şi să mă îmbrăţişeze.Îl vroiam pe el.

– Ce să întâmplat? Întrebă el.

– Eu… nu mai poţi sta aici puţin? Cu mine…

– Emma trebuie să plec… am puţină treabă în camera mea.

– Te poţi ocupa de ea mai târziu.

– Nu nu pot.

– Ba da, am pufnit întocmai ca un copil alintat şi răsfăţat.

– Emma…

Când îmi strigă numele eu mă ridicase de pe pat şi mă apropiasem de o noptieră şi de pragul uşii în care stătea el neclintit mustrându-mă cu privirea. Era agonizant gândul că mas putea certa cu el sau că m-ar putea părăsi.

– Eu… când am rostit acele cuvinte mi-am dat seama.

Ce făceam eu? Mă rugam de el pentru a rămâne? Eu nu am mai făcut nici o dată aşa ceva! Eu nu fă aşa ceva! Ce dracu…! Întocmai ca un fulger mi-a apărut imaginea lui Cristian căzut la pământ şi plin de sânge… Era deja prea târziu.. am promis că îl voi place nu iubi… dar era prea târziu deja îl iubea.

Gândul că îl iubeam mi-a înmuiat picioarele şi mă făcut să cad în genunchi aţintind podeaua cu privirea incapabilă de vreo reacţie. Recapatandumi controlul am reuşit să mă ridic de la podea şi să spun:

– Ieși, ieși afară, pleacă din camera mea.

L-am împins pe Cristian afară din cameră şi am închis uşa sprijinindu-mă cu spatele de ea şi alunecând uşor la podea lăsând o lacrimă să evadeze din închisoarea ce am încercat să le ţin captive.

– Emma! Emma ce să întâmplat?

– Pleacă, pleacă din camera mea, pleacă din viaţa mea pleacă o datat de când ai apărut mi-ai creat numai probleme pleacă!

– Em…

Ultimele lui cuvinte m-au făcut incapabilă să mai stau în camera aceasta care conţinea amintiri cu el. Am deschis uşa brusc el încă fiind în faţa ei. Mi-a aruncat un zâmbet crezând că m-am răzgândit. Ei bine credea prost, l-am împins din calea mea şi am fugit pe scări şi am ieşit din casă. Am mers la primul magazin pe care l-am întâlnit şi am cerut un pachet de Dunhill albastru. Am mers într-un parc şi m-am aşezat pe o bancă mai retrasă şi am început să recurg la viciul de care credeam că scăpasem…

smoking

–––––––––––––––––––––––––

În 2 orea am fumat jumătate din pachetul de ţigări ce mi-l cumpărasem. M-am ridicat ca arsa de pe bancă şi m-a cuprins o ameţeală de nedescris. Nu mai fumasem de un an dar nu credeam că organismul meu era aşa de dezobişnuit cu fumul. M-am aşezat înapoi pe bancă şi a început sam mă gândesc. Am luat în calcul toate variantele posibile şi am ajuns la o ultimă decizie… trebuia să scap de Cristian.

Ochi mi se închideau din ce în ce mai mult, cu greu am aprins i a 11-a ţigare din ultimele 2 ore şi am început să o fumez dar nu am terminato căci adormisem instant. Nu ştiu de la ce, poate de la griji poate din cauza nicotinei sau poate că pur şi simplu eram prea obosită pentru a mai trăi…

–––––––––––––––––––––––––

M-am trezit în camera de oaspeţi în care dormea Cristian.

– Te-ai trezit într-un sfârşit.

– De ce m-ai adus aici Cristian?

– Preferai să stai afară să dormi pe bancă?

– Nu dar mă refeream de ce în camera ta?

– Pentru că aşa nu ai cum să mă dai afară.

– E casa mea ai uitat? Pot să te dau afară când vreau.

– Şi eu sunt gardianul tău ai uitat? Nu mă poţi da afară.

El se uită la mine şi se apropia de pat aşezându-se lângă mine şi punandusi-mi mâna pe fata mea.Se uită la mine cum aş fi fost o fiară sălbatică care ar putea ataca în orice moment sau să fugă. Eu m-am pierdut în ochii lui verzi care ajunsesem să îi iubesc.Mă împăcasem cât de cât cu ideea că las putea iubi dar nu o acceptasem complet. El se apropie de mine pentru a mă săruta. Eu nu am reacţionat şi l-am lăsat să mă sărute. Era atât de bland şi iubitor, mă făcea să mă simt dorită, să mă simt specială… iubită. Sărutul nostru să intensificat şi am fost imediat prinşi amândoi în mrejele pasiunii.

El se sui peste mile şi mă îmbrăţişa strâns. Corpurile noastre erau atât de lipite încât aş fi crezut că sunt unul singur. Începeam să mă întreb cu de am putut supravieţui până acum fără atingerile lui dar acel gând dispăru repede. Mintea mea era goală, nu puteam gândi de loc. Mi-am pus mâinile pe spatele lui mângâindu-l uşor şi trăgându-l mai mult spre mine dacă era posibil aşa ceva. Când ne despărţiserăm pentru a respira am simţit cum îmi înăbuş un gemut de enervare.

– Emma… mai bine ne-am opri…

– De ce?

– Dacă continuăm… nu ştiu dacă mă voi putea opri, spus înroşindu-se un pic.

Atunci nu te opri, apoi îl trasem de tricoul lui alb spre mine şi ne-am prins iar într-un sărut dulce. Mâinile lui alunecau pe sub tricoul meu din ce în ce mai sus oprindu-se la marginea sutienului meu. El îmi dădu jos pardesiul şi tricoul iar eu la rândul meu îi dădeam jos hainele ce ne ţineau corpurile despărţite. Eu am rămas rapid în lenjerie, el probabil având mai multă experienţă la jocul cine îl dezbracă mai repede pe celălalt. Stăteam întinsă pe pat iar el mă examina parcă vrând să îşi amintească fiecare părticică din mine aşa cum era. Eu i-am luat fata în căuşul palmelor şi i-am zis:

– Nu plec nicăieri, voi rămâne aici.

El auzind acele vorbe evidente mă lua în braţe şi mă săruta. Mâinile lui se plimbau pe întregul meu corp vrând să exploreze fiecare părticică din el. Într-un final am reuşit să îi dau jos pantalonii şi rămăsei şi el în lenjerie.Cu o mişcare abilă îmi desfăcu sutienul şi îl aruncă din pat ca şi cum acela ar fi fost cel mai enervant lucru care stătea între mine şi el. Începu să îmi sărute pieptul şi să îmi lase mici semne care demonstrau că sunt a lui.

În câteva secunde dispărură toate articolele noastre vestimentare şi nu ne mai despărţea nimic. El plasa pe fiecare părticică din corpul meu săruturi ce mă făceau să scap un geamăt de plăcere.Cu o blândeţe nemaiîntâlnită de mine el se împinse uşor în mine. Eu îl ţineam în braţe încingându-mi unghiile în pielea de pe spatele lui. Pieptul lui se frecă de al meu creându-mi o senzaţie extraordinară iar mişcarea devenise puţin mai rapidă dar nu cu mult. Un val de durere îmi năpădise corpul iar eu încercam să nu plâng şi să las acea durere să iasă la iveală. Aveam încredere Totală în Cristian şi îl iubeam, ştiam că nu vrea să simt vreo durere dar aşa ceva e natural şi nu aveam cum să scap de acea durere a primei daţi.Cu toată străduinţa mea de a ascunde durerea el o observă şi im spuse:

– Vrei să ne oprim?

– Cristian… sunt bine…

– Emma…

El îmi mângâia tot corpul încercând să facă plăcerea să biruiască durerea.La scurt timp nu am mai simţit durerea cu mi se păru la început atât de insuportabilă şi mă concentram asupra săruturilor lui Cristian ce îmi năvăleau tot corpul.

marriage_350_113012115952

–––––––––––––––––––––––––––

Veni dimineaţa iar eu mă trezisem înaintea lui. Eram unul în braţele celuilalt înveliţi de ciarciaful moale. M-am ridicat uşor din pat şi mi-am pus lenjeria pe mine şi am pornit spre baie să fac un duş. Aveam o durere insuportabilă.Mă durea umărul îngrozitor dar nu ştiam de ce… M-am dus în baie mi-am dat sutienul jos şi am făcut un duş. Durerea continua să se intensifice. După ce am terminat duşul mi-am pus lenjeria pe mine. Înainte de a-mi pune un sutien am luat un prosop în braţe şi m-am dus în faţa oglinzii şi m-am întors cu spatele pentru a vedea pricina durerii.

În momentul când mi-am văzut reflexia am încremenit… Îmi era frică. Eram speriată, nu ştiam ce să fac. Nu puteam să ţip nu mă puteam mişca, pur şi simplu mă uitam în oglindă incapabilă de vreo reacţie, eram paralizată.

Jumătate din spatele meu… era crăpat. Parcă trupul meu ar fi fost din porţelan iar cineva ar fi dat cu ciocanul în el fără să îl spargă dar crăpându-l. O lacrimă mi-a căzut din ochiul drept.

pizap.com13584521012401

Durere, suferinţa, teamă şi exasperare erau nişte sentimente pe care le cunoşteam bine iar acum le experimentăm din nou pe toate în acelaşi timp. Picioarele mi-au cedat şi am căzut la podea în timp ce ţineam prosopul strâns la piept.

Într-un sfârşit în timp ce mă holbam la podeaua din baie am reuşit să ţip:

– Cristian! Strigătul de disperare parcă răsună în întreaga casă.

În câteva secunde Cristian dădu buzna în baie şi îmi văzu spatele gol. El încremeni, expresia lui era una invinovatitoare, se învinuia pentru ceva.

– Ce ai păţit?

Vocea lui parcă comută un buton în trupul meu căci imediat ce i-am auzit cuvintele am început să plâng şi să alerg spre el şi să îl strâng în braţe.În că eram îngrozită mi-aş fi dorit ca toate acestea să fi fost un vis… dar nu erau.

– Emma, spuse Cristian luându-mi fata în căuşul palmelor lui. Scrisoarea, ea are răspunsuri, continuă el hotărât.

M-am ridicat alergând şi strângând prosopul mai tare la piept. Am ajuns în camera mamei mele şi am luat scrisoarea de sub salteaua patului. Cristian intra în cameră şi îmi dădu un halat pentru a mă acoperi. El era îmbrăcat tot cu un halat.

După ce mi-am pus halatul pe mine m-am aşezat pe pat şi am început să deschid scrisoarea tremurând incontrolabil. Ceea ce am văzut mă uimit. Era o foaie albă aproape goală cu excepţia unu mic simbol format din un cerc un romb şi un pătrat suprapuse unul peste celălalt şi în mijlocul lor o seta mică şi neagră.

– Ce e… am început eu dar nu am apucat să termin căci totul în jurul meu se înnegri iar Cristian dispăru.

– Ce faci fraga mea? Mă întrebă mama stând pe ceea ce trebuia să fie podeaua.

– Mamă? Am întrebat nedumerită privind umbra albă din spatele ei.

//

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;~capitolul 9:our first night~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s