~capitolul.12:My plan worked it’s good…right?

– CE A FĂCUT? Am ţipat eu atingând un nivel de furie neconsimţit de mine pana atunci. ADU-L PE NENOROCIT AICI ACUM!

– Ace calmează-te nu o sa moara… a avut Blaine grija de el.

– NU IMI PASA ADU-L AICI SAU II VEI LUA TU LOCUL!

– ACE CE DRACU AI NU TE-AM MAI VĂZUT NICI O DATA AŞA NERVOS.Înainte nu ţipai la mine, înainte ma ascultai, înainte erai calm si nimic nu te putea atinge, nimic nu iţi putea sparge masca, iar acum uitate la tine cum te agiţi când ai aflat ca fratele tau a fost înjunghiat cu un cuţit.

– Charlotte. Adu-i. Acum.La. Mine. E ultima data când iţi spun, nu sunt prea răbdător azi.

Charlotte ofta si într-o secunda cei doi care se comportase brutal cu Heath si Blaine erau in fata mea. Simţeam cum tot corpul ma împinge sa le smulg capetele acum dar asta ar fi mult prea bland pentru ei. M-am ridicat încet de pe tron si m-am îndreptat cu viteza spre peretele din dreapta si am început sa ma uit aparent gânditor la un scut in spatele căruia stăteau doua săbii încrucişate.

– Ce am spus eu sa faceţi?

– Sire noi…

– Raspunde.La. Întrebare.

– Sa ii escortam in inchisoare, sire.

– Si voi ce aţi făcut?

Ei nu răspundeau le puteam simţii pulsurile accelerând, le era frica de mine.In zâmbet mi-a apărut pe chip dar a dispărut la fel de repede pe cat a apărut. Având răbdarea la limita am luat încet una din săbiile din spatele scutului apoi m-am întors cu fata spre cei doi, doua persoane care acum mi se păreau deosebit de greţoasă.

– E ultima data când va spus: RĂSPUNDEŢI.LA.NENOROCITA.AIA.DE.ÎNTREBARE.

– L… l-am… înjunghiat pe fratele domniei tale…

Simţeam cum ochii mi se înroşesc si cum imi arătam fata de vampir însetat de răzbunare.In secunda următoare eram in fata celui ce vorbise si îl tăiasem pe piept cu sabia, având grija ca tăietura sa nu îl omoare. El se prăbuşi la pământ de durere. Celalalt era paralizat de frica si tremura neputând sa facă altceva. Am început sa ma plimb încet in jurul lor fixându-i cu privirea si făcându-le tăieturi cu sabia destul de adânci încât durerea sa fie insuportabila dar nu destul de adânci încât sa ii omoare. Sângele lor vărsat imi provoca dezgust.

– Homoj kiel vi ne meritas vivi, vi estos punita pro kio vi faris, skorio ne meritas vivi!

– Sire..v.. va.. rog omorâţi-ne.. nu mai s.. uportam…

– TĂCERE! Nu va voi lăsa sa părăsiţi aceasta lume fara sa fiţi pedepsiţi pentru ceea ce aţi făcut.

Erau plini de tăieturi iar sângele nu ieşea uşor din ei, asigurându-le o moarte dureroasa si lenta.

– Gărzi! Am ţipat iar in secunda următoare apărură 4 soldaţi in camera cu chipurile uimite de ce se întâmplase cu colegii lor. Duceţi si ardeţi într-o cabana. Trimiteţi pe cineva sa spele sângele asta dezgustător.

Soldaţii i-au tarat pe cei doi afara iar Charlotte se uita insistent la mine oarecum uimita si mandra.

– Nu stiu daca sa te felicit pentru ca eşti un frate bun… oarecum bun sau un vampir nemilos.

– Nu imi pasa… sper doar ca, am făcut o pauza am aruncat sabia si m-am pus iar pe tron sprijinindu-mi coatele de manerele tronului, impreunandu-mi mâinile si sprijinindu-mi capul de ele.

– Speri doar ca cei doi vor fi împreună? A întrebat Charlotte afişând un zâmbet şmecher. Şti ce fac ei doi acolo nu? Şti ca se fac sex chiar acum nu?

-…

– De ce faci asta Ace? De ce o faci pe prea iubita ta Blaine sa te urască.De ce ii dai speranţe false Victoriei? E doar o copila Ace… ea nu a făcut nimic, pana si noi trebuie sa avem limite.

– Charlotte, nu e uşor sa faci ceea ce vrei, sa iţi atingi scopurile si uneori trebuie sa sacrifici anumite lucruri.

– Dar de ce Victoria?

– Pentru ca in momentul de fata ea e singura mea varianta.

– Dar eu ce sunt?

– Tu eşti Charlotte, tu nu eşti un simplu pion, tu eşti o regina care e mai greu de manipulat.

– Vai ma simt onorata, Ace, şti regina asta sa cam plictisit ce ar fi sa facem si noi ce face fratele tau si Blaine in momentul asta?

Ea se apropie de mine, imi puse mâinile după gat si începu sa ma sărute introducându-şi limba in gura mea si jucându-se cu parul meu. Încet m-am indepartat de ea si am văzut-o zâmbind. Întocmai ca si Victoria, reacţia ei ma lăsa rece. M-am despărţit de ea si m-am dus in camera mea si m-am aşezat in pat punându-mi mana dreapta peste ochii. O voce din capul meu imi spunea ca am făcut bine, ca l-am ajutat pe Heath sa fie cu femeia care o iubea si ca ea îl va ajuta sa menţină sigiliul… dar o alta parte din mine imi spunea ca am făcut cea mai mare prostie din viaţa mea. Mi-am adus mâinile la 10 cm in fata ochilor gândindu-mă ca aceste mâini au atins-o si ca au rănit-o. Imi venea sa imi tai propriile mâini dar in acelaşi timp sa le sărut pentru ca au atins-o pe ea. Am simţit cum o lacrima mi se scurge din ochi, sufletul imi era mic iar inima grea făcându-mă sa respir greu, pentru a doua oara in viaţa asta Blaine a fost luata de fratele meu… nu eu i-am dato pe Blaine fratelui meu… Am promis ca voi lupta pentru ea… ca o voi face a mea dar… nu am făcut-o si am împins-o spre el făcând-o sa creadă ca oricine ii poate lua locul, dar nu e aşa… am făcut-o sa ma urască, am lăsat-o sa înţeleagă greşit, am făcut-o sa creadă ca am abandonat-o, sper doar ca o sa iasă ceva bun din toate lucrurile astea, sper ca cei doi sa fie fericiţi.

M-am dus la o măsură pe care erau aşezate fel de fel de bijuterii si obiecte care mai de care mai preţioase si mai vechi. Am luat o busola antica făcută din aur împodobită cu un model destul de elegant si am deschis-o. Busola începu sa se mişte si sa arate unde e nordul si sudul. Am apăsat pe butonaşul din mijloc iar de acolo ieşise o tinta foarte ascuţită. Mi-am presat degetul pe tinta si mi-am lăsat sângele sa se scurgă pe busola. Când busola a făcut un tic mi-am luat degetul. Sângele ce era acolo se mişca si luase forma a doua numere blestemate, 60… atâtea zile mai am de trăit… sângele isi schimba din nou forma formând un cuvânt in rusa care spunea ca persoana care ma va ucide… nu va fi fratele meu ci de un „Cervelle de Singe” ce nume ciudat pentru o persoana… Oricum ideea e ca nu mai am mult de trăit si trebuie sa rezolv cumva treaba cu blestemul… ce as putea face? Capul imi pulsa de durere si am hotărât sa ma duc sa ma culc…

___________________________________________________________________________________________

A doua zi nu am avut stare… oare erau bine… ce se întâmplase. Blaine chiar ma trădat?…”Evident ca sa culcat cu Heath inteligentule doar tu ai manipulat-o sa o facă” vocea din capul meu care pana acum fusese muta isi găsi glasul… Mi-am petrecut dimineaţa normal… luând micul-dejun si toate cele. Imediat după micul-dejun am ordonat ca cei doi invitaţi sa vina in sala tronului.In câteva minute erau acolo in fata mea, cred ca abia se treziseră.

– Văd că m-ați ascultat și nu ați părăsit castelul, expresia lui se schimba si începusem sa ma relaxez cat de cat. Amuzant ca întotdeauna tinere Heath! Am pe cineva care vrea să te viziteze… Avery.
Avery pasi in fata si spuse:

– Dragul meu, nu vreau să percepi asta ca un semn de trădare dar am decis să mă alătur lui Ace.

– Și cu ce mă poate afecta pe mine asta?
– Pe tine nu te poate afecta cu nimic, pe Blaine însă… a spus lăsând fraza neterminată, apropiindu-se de ea.

– Știai că ea e femeia lui Heath? Am întrebat…

Acum e acum testul suprem pentru tine Blaine si Heath ce veţi face? Răspunsurile voastre va vor schimba viaţa de acum in colo…

– POFTIM?! A spus el enervat.

– Heath… a spus Blaine înghițind în sec. Ce se întâmplă?

– Îți spun eu ce se întâmplă! A spus Heath luând-o de mana pe Blaine. Aici se termină tot Ace! Spune-i Blaine, dacă ai încredere în mine.

– Ace… s-a terminat! Nimeni nu mai e jucăria nimănui, și ți-o pot dovedi! Eu și Heath am luat niște decizii și fără acordul tău. Ia luat mâna lui Heath și și-a dus-o spre stomac. Ace, a început timid, sunt însărcinată, iar tatăl e Heath…

Vestea ma lovit ca un bolovan ce imi căzuse pe cap. După o singura noapte deja a constatat ca e însărcinată? De cate ori a făcut-o omul asta cu ea?

~Author’s POV~

Ace răsuflă uşurat. Relaxarea i se putea citi pe chip si afişa un zâmbet cald si radiant, probabil cel mai real zâmbet din ultima perioada.Se moleşise pe tron apoi închise ochii preţ de o secunda si ii deschise afişând in ei o determinare incredibila.

– Era si timpul…

Ceilalţi erau şocaţi de replica lui, la fel ca el însuşi. Cum putea sa scape o astfel de fraza care iar fi dat de gol adevărata personalitate.Se simţea slab si încercă sa ascundă durerea din sufletul lui cu orice preţ, încercă sa oo încuie adânc in una din miile de camere din inima lui. Ace se ridica de pe tron si se duse la Blaine si apoi a spus privind-o in ochii ei albaştri uimiţi.

– Era timpul sa faci o alegere, dar nu cred ca poţi sa spui ca eşti însărcinată fara ca un medic sa te consulte. Te va escorta Jerrar într-o camera in acre te vei putea odihni cum trebuie.

– Ce înseamnă asta? Ce încerci sa faci Ace?

Ace se apropie de el ii puse o mana pe umăr apoi ii şopti astfel încât Blaine sau oricine altcineva in afara de Heath sa îl audă:

– O ajut pe Blaine sa facă o alegere.

– După cat timp ne-ai ţinut închişi tu te aştepţi sa te iertam doar ca faci ceva bun acum?

Ace izbucni într-un ras copilăresc:

-„După cat timp ne-ai ţinut închişi” spui? Ai fost închis o noapte,Ace pleca lasandu-i pe toti cu mii de intrebari in minte.

Toată lumea părea socata. Heath se uita prin întreaga încăpere neîncrezător si observa o sabie patata de sânge ce stătea ascunsa lângă tron si câteva urme de sânge pe covor. Ace le spuse servitorilor sa ii escorteze in camere. Heath începu sa se uite după cei doi paznici ce ii duse prima data la inchisoare dar nu ii vedea aşa ca a întrebat:

– Unde sunt soldaţii ce ne-au dus atunci in celule?

– Înălţimea sa ia torturat apoi a ordonat sa fie arşi de vii…

Amândoi au fost şocaţi sa audă ce făcuse Ace. Blaine se îngrijora din ce in ce mai tare si nu ştia daca a făcut alegerea cea buna sau daca asta era inca un joc idiot al lui Ace.

Ace se plimba pe hol neavând o tinta unde sa meargă.Se opri in fata ferestrei uriaşe ce afişa o parte foarte frumoasa din gradina si se gândi la planul lui… nu ştia daca sa se bucure ca a reuşit sa isi duca la îndeplinire scopul… sau daca sa meargă si sa se înfrupte din trupul delicat al Victoriei pentru a uita de tot. Durerea din sufletul lui creştea cu fiecare secunda trecuta si începu sa isi amintească de acel număr atât de mic…60 doar atât timp mai avea… doar 60 de zile ajunse la limita era timpul sa treacă la acţiune…”Trecutul se repeta” aceste vorbe se auzeau in mintea lui Ace…

4 gânduri despre &8222;~capitolul.12:My plan worked it’s good…right?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s