~capitolul.16:The 18 swords get back together~

Respiraţia mi se opri iar corpul nu se mişca. Avery si Heath plecară de minute bune iar eu tot nemişcat stăteam cu ochii aţintiţi pe oglinda ce reflecta imaginea unui tânăr cu corpul bine făcut cu un tatuaj negru ce reprezenta nişte spini ce ii învăluiau corpul din ce in ce mai mult. Ochii verzi si sticloşi păreau calmi si lipsiţi de surprindere ca si cum sar fi aşteptat la aşa ceva. Simţeam cum mintea imi era acaparata din ce in ce mai mult de întuneric iar puterea imi creştea din ce in ce mai mult abia reuşind sa o controlez. Am clipit de câteva ori apoi mi-am relaxat corpul. Imediat cum am expirat am simţit o durere imensa in piet ce ma făcu sa îngenunchez. Respiraţia grea si inima care abia mai bătea nu ma ajutau deloc. Mi-am dus mana dreapta la inima apoi mi-am tras un pumn in piept parca încercând sa ii transmit inimii mele sa nu mai fie atât de slaba. M-am ridicat apoi mi-am privit din nou semnul blestemat in oglinda. Daca întunericul ma va acapara va fi sfârşitul acestei lumi… eu nu sunt un vampir ca toţi ceilalţi… Nimeni nu ştie ce tine de fapt închis blestemul de pe spatele meu nici măcar Avery sau Konrrad… nici Charlotte… nimeni. Nimeni nu ştie ca blestemul ii apară pe ei… de mine de puterea mea. Daca lucrurile se vor înrăutăţi… nu voi avea de ales decât sa desfac lacătul cu propriile mele puteri.Ar fi atât de uşor sa îl desfac acum si sa îl aduc pe Heath aici… dar pentru a-mi îndeplini aceasta dorinţa ar exista consecinţe… mari si grave.

M-am dus spre camera in care le lăsasem pe cele 3 femei capricioase. Am deschis usa încet nevrând sa întrerup ceva. Era linişte, Blaine era in pat si dormea. Parul ei roşu si lung părea ca prinse brusc o nuanţă mai închisă iar mirosul de sânge colcăia in aer. Am fugit la ea… apoi am văzut-o.Cu ochii ei albaştri sticloşi ce ma fixau cu rochia alba ca prima zăpada din an si pielea rece ca ghiata ce începea sa imi înconjoare inima. M-am dus in camera mea si am luat dintr-un dulap ascuns o mica eprubeta cu lichid albastru-verzui in ea. Am alergat la Blaine si am făcut-o sa bea. Pieptul i se ridică deodata in sus si se încordă brusc. Ochii ii ieşeau din orbite inspirând aer adânc. Când expira se relaxa si reveni in pat pe poziţia ei iniţială. Respira rapid si isi roti ochii spre mine:

– Blaine… cine ţi-a făcut asta?

– Ace… eu, ce se întâmplă? Eu… nu mai ţin minte… o femeie… o femeie a făcut asta… Ace… multu…

– Stop, nu imi mulţumi Blaine, ce ţi-am dat… nu iţi va oferi viaţa… iţi va oferi doar câteva ore de trăit…

– Ace… atunci de ce? De ce mai înviat pentru atât de putin timp?

– Pentru ca nu am vrut sa mori singura.

Lacrimi cristaline ii invadară ochii iar buzele ei se aruncară asupra alor mele. Începu sa imi desfacă nasturii de la cămaşa si sa se apropie din ce in ce mai ut de mine. Eu m-am pus peste ea in pat si am întrebat-o printre săruturi:

– Eşti… sig… ura Blaine?

– Da…

Atât mi-a fost necesar pentru ca buzele mele sa le atace pe ale ei si ca mâinile mele sa înceapă sa ii dea jos rochia. Am început sa ii explora tot corpul lăsând peste tot săruturi si cercetând fiecare părticică vrând sa imi amintesc de ea pentru tot restul vieţii mele mizerabile. Blaine ma ţinea strâns in brate. Am început sa imi introduc limba in gura ei si am apucat-o de cap vrând sa o trag din ce in ce mai aproape de mine. Acum eram doar noi doi si nimeni altcineva. Trupurile noastre goale se frecau unul de celalalt mici brobonele de transpiraţie se găsea din loc in loc pe corpul ei. Muzica aceea suava ce ma incanta, acea muzica formata din gemetele ei de placere vroiam sa o aud in fiecare seara. Ea începu sa imi sărute spinii ce imi acopereau corpul. Blaine începu sa plângă silenţios…

– Blaine… daca vrei sa ne oprim…

– Nu, doar ca imi pare rău ca… nu am făcut asta mai devreme, imi pare rău ca atunci când tu mi-ai întors spatele eu m-am aruncat in braţele primului tip care mi-a ieşit in cale, imi pare rău ca nu am fost mai încăpăţânată si nu mi-am dat seama mai devreme ce suflet bun ai… imi pare rău ca prima mea data nu a fost cu tine…

– Da… si mie…

Am început sa ii acopăr gura cu săruturi pasionale conştient ca… in câteva ore ea nu va mai fi… Acum ea va fi a mea numai a mea…

___________________________________________________________________________________________

Stăteam amândoi goi in patul pătat puţin de sânge… nu imi pasa unde eram atâta timp cat eram cu ea. Blaine părea din ce in ce mai extenuata… efectul acelui lichid magic disparu… Blaine începu sa plângă zâmbind strângându-mă din ce in ce mai tare in brate.

– Ma bucur ca voi muri aşa…

– Eu nu… as vrea sa trăieşti…

– Si eu… e ironic când mi-am făcut alegerea eu mor… tipic mie…

– Da… de când te-am cunoscut ai fost o pacoste. O pacoste care ma confundat cu Heath si la sărutat, o pacoste care mi-a spus ca e însărcinată cu copilul lui Heath dar nu e, o pacoste care a făcut sex cu Heath…

– Ai terminat?

– Nu, mai am una, am spus zâmbind, eşti o pacoste de care m-am îndrăgostit, am spus sărutând-o pe frunte.

Ea isi ţinea capul pe spinii de pe pieptul meu, lacrimile ei se prelingeau de pe obrazul ei direct in inima mea. Am strâns-o si mai tare in brate nevrând sa ii dau drumul, sa o las sa plece acolo sus… Ochii ei se închideau încet încet in timp ce isi pastra zâmbetul pe buze. Stiam ca o data ce isi va închide ochii… ea nu se va mai trezi din somnul in care avea sa intre.

– Ace?

– Hmmm?

– Te iubesc…

– Si eu iubito… si eu te iubesc…

Corpul ei se racea in îmbrăţişarea mea calda, ochii albaştri dispărură sub pleoapele grele, îmbrăţişarea strânsa se slabi iar bătăile ritmice ale inimii ei se opri lăsându-mă cu singurătatea mea… cu liniştea mea cadaverica… Am stat acolo îmbrăţişând-o ore bune nevrând sa ii părăsesc trupul dar stiam ca va trebuie a o fac. După o ora si jumătate m-am ridicat in şezut. I-am privit chipul palid si liniştit pe care rămăsese zâmbetul ei angelic. I-am dat o şuviţă sângerie de pe chip si m-am ridicat din pat. Am început sa ma îmbrac apoi am plecat din camera dar nu înainte sa ii astup trupul ce nu vroiam sa îl mai vadă si altcineva.

M-am dus la locul unde lăsasem trupul decapitat al lui Avery. Am fost uimit când am văzut si am mirosit acel trup dezgustător ce intrase in descompunere… Daca trupul ei e aici atunci… cu Heath cine era? Am răsfoit repede agenda cu persoane din mintea mea apoi brusc m-am oprit… El e din nou… iar are chef sa ne răstoarne vieţile… la fel si atunci in umbra coloanei din marmura si după ce am avut acea viziune sau premoniţie sau ce o fi fost… Cum am putut fi atât de ignorant? El sa întors si are chef de joaca… el probabil a luat forma lui Avery si are chef sa îl dea peste cap pe Heath cu minciunile lui…

M-am dus la Shadow si i-am spus:

– Adună-i pe toţi de la Anastasia Arteyeva la William de Gloucester… pe toti, începe războiul…

___________________________________________________________________________________________

~A doua zi~

Stăteam in capul mesei de 18 de persoane iar 36 de ochii erau aţintiţi asupra mea neştiind ce se va întâmplă. Liderii celor mai puternice si mai numeroase popoare de vampiri, vârcolaci vrăjitoare,fantome si tot felul de alte creaturi stăteau chiar acum in fata mea. Toti aceşti prieteni ai mei vechi de câteva sute de ani păreau nerăbdători sa afle e ce i-am convocat aici pe toti, fiecare dintre ei conştientizând ca situaţia este foarte grava. Nu vroiam sa ajung aici… dar trebuia. Heath mi-a răpit totul mia luat-o pe Blaine, Avery a lui a omorât-o si mi-a declarat război cu Konrrad… Aşa ceva nu pot lăsa sa treacă am suportat destul timp şarpele ala meschin cu doua fete sa terminat de acum înainte fara mila. Nu stiu daca e din cauza întunericului din sufletului meu sau din cauza tuturor greşelilor făcute de Heath care le-am îndreptat… dar azi le-am făcut pe cele 18 săbii ale lumii sa se întâlnească aici pentru a se pregăti de război…

– Dragi mei prieteni probabil va întrebaţi de ce v-am adunat pe toti aici… destul de simplu… Voi intra in război.

Era linişte nimeni nu scotea nici un cuvânt, nu erau speriaţi si nici intimidaţi. Era ca si cum se aşteptau la aşa ceva.

– Dragul meu Ace, cu cine va fi acest război?

– Conte Edinburgh.. perspicace ca întotdeauna. Bănuiesc ca toti ştiţi de sigiliul meu nu? Cineva încearcă sa îl deschidă au făcut rost de cheie si lau atras pe fratele meu mai mic Heath de partea lor… fiecare din noi ştie ce consecinţe va atrage deschiderea acestui blestem deci nu avem de ales.

– Si cu cine ne vom lupta Ace?

– Cu Frederick Konrrad… prinț Henry.

Toată lumea izbucni in ras. Doar eu stăteam cu chipul serios. Am dat cu pumnul in masa apoi toti au tăcut apoi m-am ridicat in picioare si am spus:

– Nu înţeleg ce e aşa de amuzant dragilor.

– Ace, aici vorbim de Frederick Konrrad el nu e o ameninţare.

– Draga Stephani, tu eşti ducesa de Mecklenburg-Strelitz, conducătoare a poporului vârcolacilor din partea de V, ai un regat foarte mare dar te-ai gândit ca in poporul tau exista si dezertori ce vor sa te detroneze? Ei bine câţiva dintre aceşti oameni sau alăturat inamicului nostru… Acesta nu e un joc doamnelor si domnilor, suntem in război si trebuie sa atacam cu toate forţele. Vreau ca măcar jumătate din armatele voastre incredibile de numeroase sa se prezinte aici. Nu mai e un joc acum suntem într-o lupta pe viaţa si moarte, nu uitaţi mor eu murim cu toţii…

Toată lumea se uita serios la mine. Fiecare dintre cei prezenţi începură sa se ridice de pe scaun pe rand semn ca erau de acord cu mine…

– Bine avem armata… deci doamnelor si domnilor credeţi ca pana mâine vor ajunge toti aici?

– Te rog Ace… a spus Saphire de Beauharnais.

– Da… ne simţim jicniţi, interveni Adolf Frederick de Hohenzollern-Sigmaringen.

– Armatele noastre nu vor ajunge mâine, continua Johann Sebastian de Windisch-Graetz.

– Vor ajunge cel mult peste o ora, a spus Elizabeth Albertine de Saxa-Hildburghausen mandra.

– Foarte bine, domnilor, doamnelor atunci ne vedem peste o ora… o sa avem de planificat un mic plan.

Toată lumea începu sa zâmbească dezvelindu-şi colţii ghearele si cele mai înfiorătoare priviri. Noi suntem cea mai imbatabila echipa… după mii de ani ne-am reunit… situaţia e grava,dar nu va fi pentru mult timp victoria e singurul nostru tel iar eşecul nu e o varianta…

18 gânduri despre &8222;~capitolul.16:The 18 swords get back together~&8221;

  1. asa mamica, in sfarsit ceva actiune. nu am comentat pana acum da’ sa stiti ca e superba povestea. as vrea ca Ace sa raman cu Blaine, s faca cumva sa reinvie sau ceva 😀

    • Si eu sper sa ramana dar nu cred ca se poate… oricum povestea se va termina undeva pe la capitolul 20 si eu si B va pregatim o surprise app poti sa intri pe mess pe la 11 juma sa ne terminam treaba :>

  2. De la : Blair
    Subiect : Ura de moarte
    Draga Alee,nici nu stii cat de multe ai provocat.Tot capitolul a fost doar o explozie care a facut ca toata cariera de pitra sa o ia la vale.Multam!
    Blair Waldorf-Bass CEO la Lostinwonderland.com.

    • De la :Alee
      Subiect: amuzata si provocata
      Draga Blair iar ai inceput cu mesajele a la Gray al meu deci nu sti ce provoci :))) tot ce stiu e ca se va termina urat pentru gemeni deci salutari
      AleeAly CEO la WhereWildRosesGrow.com

      • De la :Blair
        Subiect : Intrigata.
        Grey e un nenorocit masochist,nu ne compara,mie imi place sa „intep” nu sa provoc durere.Deci nici nu stii ce te va lovi in capitolul urmator
        Blair Waldorf-Bass CEO la Lostinwonderland.com

        • De la Alee
          Subiect :Show me baby
          Oooo nu te lua tu de Grey al meu si vezi cum il cresti tu pe Eric ce face doarme la ora asat daca nu nu uita sa il pui in patut :))) surprindema ce ma asteapta in capitolul urmator ??:> app cand il pui ??:))) love yah bye
          AleeAly CEO la WhereWildRosesGrow.com

          • De la : Blair
            Subiect : Fast and furious.
            Eric e bine mersi,nu am mai luat legătura cu el,e ocupat cu festivale din nord insa am reluat legatura cu baietii de la Tokio Hotel.Nu-ti fa griji,Eric e pe maini fooooarte bune
            Blair Waldorf-Bass Saade CEO la Lostinwonderland.com.

              • De la :Alee
                Subiect :nonstop :)))
                Draga Blair eu si Grey avem o viata extraordinar de frumoasa impreuna nu ttrebuie sa iti faci griji el e un dulce si pot sa spun ca ador diminetile petrecute impreuna 😀 desi si noptile sunt plie de farmec.Sper ca Eric sa te faca la fel de fericita cum ma face pe mine mr Grey cel ce a renuntat la tot ce e legat de cuvantul rosu daca ma intelegi 😀
                AleeAlee CEO la WhereWildRosesGrow.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s