locul II : Blair

Puteam jura că sunt moartă.Hazardul însă mă voia chinuită mai mult.Pierduseşi tot,palatul,familia,toată viaţa mea.Alergam printre mărăcinii care îmi juleau pielea albă şi în urma lor lăsau şiroaiele de sânge să-mi coloreze haotic picioarele.Cu părul năclait de sânge şi noroi nu mai eram de mult Înălţimea sa Blythe Reyne de Angel.Regina albă era acum neagră.

Sufletul îmi era cenuşă când am fugit pe porţile castelului,ca şi imaginea perfectă a familiei regale de Angel.

Crengile se agăţau de rochia mea,sfâşiind-o.Un ţipăt ieşi din gâtlejul meu şi amuţi întreaga pădure.Spatele îmi era acumsprijinit de dunele de pământ negru şi umed.Cu mâinile pe lângă cap,părul peste încheieturi şi ochi,cu care priveam cerul cuprins de flăcările care îmi înghiţiseră inima.Lacrimile mi se adunaseră în colţurile ochilor iar când am strâns pleoapele le-am simţit cum îmi sfâşie obrajii.Buzele mi s-au strâns ca un boboc şi valurile de durere m-au acoperit ca într-un cocon.

Am adormit pe pământ,complet vulnerabilă la atacurile fierelor sălbatice sau a tâlharilor care cutreieră pădurea noaptea pentru a găsi adăpost.M-am ridicat în coate şi luna îmi izbi ochii şi îi făcu să strălucească ca două nestemate într-o banală piatră de mină.

Un nechezat de cal se auzi în apropiere şi m-am alarmat.Inima îmi bătea cu putere,auzindu-se mai tare decât respiraţia sacadată.După mulţimea de copaci adunaţi ca o gloatăă acuzatoare de oameni în jurul meu,au apărut ochii roşii ai acelui animal superb.Cu o coamă lungă,piele strălucitoare şi postură impunătoare,armăsarul mă privea din umbră.Am înghiţit în sec iar după câţiva paşi eleganţi înainte am putut vedea că era călărit de o siluetă misterioasă.

Când lumina lunii a bătut spre chipul lui,am amuţit.Cavalerul acela negru,venit parcă din fundul iadului pentru a-mi răpi sufletul mă pironea cu privirea.A împuns calul cu cizma iar acesta după ce şi-a scuturat capul frumos s-a apropiat.M-am dat în spate până m-am lipit cu spatele de scoarţa aspră a unui copac bătrând.Cu chipul acoperit de o glugă tot i-am putut distinge trăsăturile fine ale feţei.Nasul drept şi ascuţit,ochii negrii ca noaptea care ne învăluia,buzele drepte dar cărnoase… .

Când a ajuns în dreptul meu,s-a aplecat spre mine şi cu o atingere fină a degetelor lui pe care o puteam simţi prin mănuşi,mi-a conturat marginea obrazului.Îl priveam cu  plăcere,dorinţa arzând în mine.Ce fel de vrăji neştiute de nimeni folosea pe mine?

Nasurile noastre s-au atins iar buzele sale le-au cucerit pe ale mele.Sărutul deveanea din ce în ce mai intens iar toată vlaga din mine dispăruse.Eram epuizată,sângele nu-mi mai curgea prin vene iar o foame ce-mi ardea gâtul mă făcu să gem.Se opri şi mă privi satisfăcut după care a spus:

–Acum îmi aparţii cu totul… .

clip_image002

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s