locul III : Rya

Femeia se intinse dupa cutit. Il apuca repezita cu mana stanga si ii aluneca printre degete. Se feri rapid sa nu ii cada pe picioare si apoi il lua de jos si il tranti in chiuveta.

            Lua un altul din acelasi suport si incerca sa taie marginile blatului. Stricase deja de doua ori blatul pentru tort si nu reusea de nicio culoare sa faca acea forma perfecta de inima. Poate pentru ca exista un impuls de a face bucati orice lucru ce ii amintea de dragoste? Nu, trebuia sa-si lase viata amoroasa deoparte si sa isi faca meseria. Sa faca un tort perfect in forma de inima. Pentru o nunta. Care nu era nunta ei. Din vina unui idiot. Mormai de una singura pana cand aparu una din fetele alea tinere si lipsite de experienta, care nu puteau face nimic fara sa le supravegheze cineva, si ii ceru ajutorul pentru un amarat de antreu.

            Tranti cutitul pe masa, observand ca nu reusise marginea aceea curbata egala cu cealalta si porni spre bucataria mare si aglomerata, urmata de fata cu privire speriata.

            Se ocupa rapid de salate explicandu-i cum se face si tinerei si isi puse in gand sa caute un post de profesoara la vreo scoala – se vede treaba ca se pricepe – ca sa scape de torturi de nunta si de cupluri fericite care vin la insuratoare de parca nu se vor desparti oricum in cateva luni, cativa ani sau cateva decenii. La ce bun sa te mariti? Se consola ea.

            Unii nu ajung nici macar la nunta, se despart in mijlocul pregatirilor. Asa ca ea. Sa nu-l injuri pe unul care te lasa la jumatatea drumului? Cate nu i-a zis ea lui Joseph dupa ce o anuntase pe un ton rece ca „daca ea va face atatea istericale si cand vor fi casatoriti ar trebui sa se mai gandeasca”. 

Istericale face maica-sa cand vine la ei in casa si le spune ca nu se tin carti ce contin scene de sex in biblioteca ci ascunse sub pat…”Serios? Cine dracu’ face asta?” Venise si raspunsul furios al Adelei dupa 2 ore de: „cred ca ar trebui sa stergeti praful mai des pe aici”; „daca as fi in locul tau as cauta sa pun niste mileuri”; „tu iesi cu gentoiul ala pe strada?”. Adele se abtinuse acele doua ore sa-i tranteasca vreo doua-trei insulte stimatei doamne Morgan care avea sa-i fie soacra, pana cand Joseph aparu acasa si nu incerca sa o ajute pe ea absolut deloc.

Intelesese ca e mama lui si asa mai departe, dar nu putea sa-si sustina mireasa putin? Ea planuia, in secret sa-l convinga sa se mute intr-un loc mare si aglomerat ca New York sau Los Angeles ca sa scape de gura cicalitoare a acelei femei ce venea neinvitata de cel putin 4 ori pe saptamana. Nenumarate momente de critici si comentarii o facusera pe Adele sa se bucure de zilele in care avea de stat mai mult la munca, iar asta nu era normal.

Presupuse ca asa se intampla, ca nicio fata nu era destul de buna pentru unicul ei copil, pana cand incepu sa-i povesteasca despre minunata iubita a lui Joseph din facultate. Fata suportase cu stoicism in ultimele patru luni povestile soacra-sii pana acum trei zile cand incepuse sa-i inspecteze cu ochi critici casa – trebuie mentionat: ordonata si curata – si sa se ia de orice mica imperfectiune, pana si din cartile din biblioteca.

Joseph le gasise in mijlocul unor urlete de genul „Pe vremea mea tinerele nu citeau asa ceva!” si „Pe vremea ta trebuia sa ai grija sa nu fi mancat de dinozauri! Trezeste-te, cucoana, nu mai e asa!” si partea cea mai rea era ca se grabise sa o apere pe maica-sa. De atunci telefonul Adelei zacea inchis intr-un sertar astfel incat sa nu-l auda daca suna si ea isi rupea spatele pe canapeaua prietenei ei din liceu…care, intamplator, se certase cu iubitul ei. Astfel creasera micul lor emo-group plimbandu-se prin mall dupa ce terminau amandoua lucrul si incercand sa ghiceasca dupa cat timp se vor desparti cuplurile fericite care se plimbau prin mall tinandu-se de mana.

            Se opri sa injure in soapta cand rupse piciorul mirelui… parca soacra-sa – fosta –  comandase tortul ala, sau cineva cu aceeasi minte bolnava ca a ei: mirele imbracat in alb  inconjurat de soldatei tot albi si de cai si nebuni tot albi si mireasa intr-o rochie stil printesa dar neagra, avand in jur omuleti negrii. Parea versiunea la scara mai mica a felului cum vedea mama lui Joseph lucrurile, doar ca lipsea regina alba care s-o intruchipeze chiar pe ea.

            Da, asta era clar ce vedea femeia aceea cand se uita la nora (fosta) ei: fata rea care nu se potriveste cu niciun chip cu ingerul ei de baiat care trebuie sa o iubeasca pe mama lui mai mult decat orice pe lume. Ihh.

            Intotdeauna fusese de parere ca era doar un mit chestia cu soacra rea, pana sa dea de Joceline Morgan. Femeia asta era ruda cu diavolul si isi gasise misiunea perfecta: hai sa-i distrugem neoficiala-casnicie Adelei.

            Ei bine…1-0 pentru Joceline.

            Fata refacu piciorul alb al mirelui si se apuca sa desenese patratele negre si albe pe inima. Mirele si mireasa aveau mainile intinse unul spre celalalta de parca erau Romeo si Julieta varianta sah si asta ii starni un zambet. Poate cuplul care ceruse acest tort voia sa exemplifice faptul ca familiile lor erau impotriva casatoriei, dar tot i se parea anormal… poate era vreo ironie si aveau sa mai ceara un tort, din cele specifice: albe cu inimioare si decoratiuni pastelate si acesta era un cadou pentru familiile lor. Cum ar fi fost ca ea – daca nunta ar fi fost inca in picioare desi nu erau sanse prea mari sa fie asa – sa-i faca un tort in care mireasa sa fie tinuta departe de mana giantica a soacrei cu par valvoi si dinti ascutiti de monstru?

            Se intunecase afara cand Adele adauga pe mana mirelui coronita alba ce se presupune ca i-o oferea sotiei sale pentru ca un inel ar fi fost imposibil de creeat la dimensiunile acelea. Probabil tortul era comandat de vreun absolvent de literatura si o poeta boema care voiau sa aiba totul o semnificatie, ii lasasera atat de multe explicatii si indicatii incat Adele le scrisese cu liniuta pe fiecare ca sa fie sigura ca nu va uita niciuna. Nu puteau fi si ei normali sa aleaga un tort din modelele prezentate!? Acum trebuia sa se intoarca pe intuneric…

            Prima data simti rasuflarea calda mangaindu-i gatul, iar cand se intoarse panicata fu izibita de inconfundabilul miros de trandafiri  si simti mainile lui incolacindu-se in jurul ei. Se auzi fosnetul buchetului cazand pe jos atunci el o ridica in brate si apasa buzele pe ale ei, intai reticent, apoi cu hotarare. Murmura scurt ntre saruturi „te iubesc” si „imi pare rau” si Adele decisese ca ei nu-i parea deloc rau. Degetele ei i se impleticisera in par si ea ii musca scurt buza, simtind gustul metalic al sangelui si tresarirea lui scurta. Apoi se departa zambind inocent, aduna buchetul de flori de pe jos si se indeparta, lasandu-l pe el sa o urmareasca.

–   Ma gandesc daca te iert… ii arunca un zambet peste umar si il abandona acolo langa opera ei de arta de care nici nu se mai sinchisise.

A doua zi dimineata scosese telefonul din sertar si deschise cele 34 de mesaje pline de scuze si de intrebari ingrijorate care o facura sa zambeasca. Ultimul fusese trimis in timpul noptii: „Doar tu esti regina mea…”

– Deci ce vrei sa facem in ultima zi cand stau aici? Tipa ea trezindu-si prietena din camera alatura.

Isi aducea acum aminte de ce ii spusese da lui Joseph acum 8 luni.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s