locul I : LovelyAlle

Dehateh Wright e o adolescentă foarte populară. Ea e regina liceului şi fata dorită de toţi băieţii. Fetele o invidiază pentru frumuseţea ei. Întradevăr, atuul ei e frumuseţea, dar puterea ei e inteligenţa. Părinţii ei fiind dintr-o specie de vampiri superiori, vampirii originali, îi dădea avantajul să aibă putere şi în lumea supranaturală nu doar în cea umană. Oamenii pentru ea sunt nişte fiinţe umile şi naive. Ei nu au putere, dar cred că pot face orice, că au puterea cea mai mare pe pământ. Comportamentul acesta o amuza şi o făcea să trateze toţi copii din liceu cu superioritate.

            Un an nou, un nou început, elevi noi egal copii noi de care poate să râdă. Aşa trata ea începutul unui nou an şcolar, care pentru ea nu conta, fiindcă ştia că poate să se lase şi să înceapă din nou liceul când vrea ea. Aşa îşi pierde ea vremea, să privească lumea din jurul ei, e ca şi cum ar merge la film în fiecare zi, ca şi cum ea ar face parte dintr-un film ca personaj principal.

            Nu avea prieteni, doar fetiţe dornice să fie băgate în seamă. Fetiţe care se dădeau drept prietenele ei.

            -Bunaă Deha. Spuse Dana, una din ’’prietenele ei”

            -Ţi-am mai spus că numele meu este Dehateh. Şuieră ea printre dinţi furioasă.

            -Bine, bine. Gata fată am înţeles. Acum spune-mi, ce ai mai făcut? Nu ne-am văzut de câteva luni.

            -Nu prea multe. Am fost până în Caraibe, un pic pe la New York, L.A. şi Dubai. Spuse Dehateh nonşalantă.

            -Fată o spui de parcă ai fost până în oraşul de la 5 km depărtare.

            -Eh, nu e chiar aşa. Sunt obijnuită, călătoresc de când mă ştiu, aşa că nu e mare lucru.

            -Dăăh, ai uitat că ea e o Wright? Spuse Roxana, cealaltă „prietenă”. Una dintre cele mai bogate familii din lume? Nu contează, acum e în România…Chiar, de ce doamne iartă-mă ai venit în România? Tu vezi ce ţară de 2 bani e? Eu de eram în locul tău fugeam demult de aici.

            -Fetiţă dragă, nu ştii ce vorbeşti. Ce găsesc aici, nu găsesc nici unde în lume.

            -Adică? Ce poţi să găseşti aici? Spuse Roxana râzând.

            -De ce vrei să ştii?

            -Curioasă.

            -Atunci ca să te fac şi mai curioasă, n-o sâ îţi spun. Dehateh îi dădu un zâmbet viclean, apoi s-a întors pe tocurile ei de 15 şi le-a lăsat pe dragele ei prietene cu gurile căscate.

Aşa treceau zilele şi parcă era tot mai plictisită. Fetele din jurul ei vorbeau doar despre, modă, călătorii şi planuri de viitor. Părinţii ei erau în NY, fiindcă aveau nişte afaceri nerezolvate în ambele lumi. Nu avea cu cine vorbi despre ceva normal, nu avea cu cine impărtăşii multe lucuri. Dar ea ducea o viaţă de divă şi în ochii lumii toţi o venerau. Singurul lucru care a scoso din rutină a fost pregătirea balului bobcilor. Un bal pe care totă lumea îl aştepta cu nerăbdare, iar în acest an că ea îl organiza, parcă era mult mai dorit.

-Dehateh ce vei face pentru bal? A întrebat Dana.

-Încă nu ştiu. Însă ştiu că o să fie de neuitat.

-Asta ştim şi noi. A intervenit Roxana. Dar ce anume ai vrea să faci? Te-ai gândit la o temă?

-Încă nu, trebuie să mă gândesc. Oricum o sa fie ceva original.

-Da dar…

-Dar nimic.

Şi iar a plecat lăsându-le pe fete cu ochii în soare.

-Jur că dacă o să mai facă chestia asta îi zmulg păru din cap. Izbugni Dana furioasă. Dehateh doar zambi şi îşi spuse în gand ”Aş vrea să o văd şi pe asta, bitch.”

Toată lumea o întreba despre organizarea balului, dar ea nu dădea nici un indiciu. Avea deja plănuit tot, dar nu voia ca cineva să ştie înainte de momentul potrivit. Mai erau doar două săptămâni şi a reuşit să îi scoata pe toţi din minţi de curiozitate. Îi plăcea, îi plăcea să ştie că avea putere asupra lor. Oricum avea putere, dar ei n-o ştiau. De data asta erau conştienţi că avea ceva ce îi subjuga pe toţi. Chiar dacă încercau să afle ceva, nu reuşeau. Până în secunda când, în faţa ei a aparut un băiat. Brunet, ochii de un gri metalic, tenul uşor bronzat, un corp bine lucrat şi o privire care o îngheţa şi dezgheţa în secunde. Ea, un vampir original, să fie afectată aşa de un muritor. O frusta până în măduva oaselor. Nu îi plăcea să ştie că cineva are putere asupra ei. Ea e cea care suceşte minţile tuturor, fată sau băiat, nu conta. Dar el, el avea ceva ce o atrăgea, avea acel ceva ce nimeni pe care a întalnit în viaţa ei nu avea.

-Domnişoară Wright, el este Nathaniel Hall. El e nou în şcoala noastră, iar eu am nevoie ca tu să îi prezinţi clădirea şi să îl ajuţi la tot ce e nevoie. Poţi să îl implici şi în organizarea balului. A spus imediat directoarea şi apoi a plecat fără să îi dea drept la replică.

Ea furioasă, nu îi băgă în seamă spusele şi a plecat fără să îi spună o vorba lui Nathaniel. Acesta încăpăţânat şi şmecheraş din fire o urmă.

-Dehateh, nu?

-O vai, mi-ai reţinut numele. Nu pot să cred. A spus ea sarcastică dându-şi ochii peste cap.

-Nu am cum să-l uit, e special. Îi trase cu ochiul.

-Lasă vrăjelile, cu mine nu îţi merge. Spuse furioasă, dar nu îşi putea da seama dacă era furioasă pe el sau pe ea.

-Frumoaso, eu nu am vrăjeli.

-Mda, cum spui tu. Acum scuză-mă trebuie să mă ocup de bal.

-Ai uitat că şi eu fac parte din organizarea balului?

-Nu am ce uita, fiindcă tu nu te vei ocupa de bal.

-Crezi? Dacă mergem şi îi spunem directoarei acest lucru.

-Vai nu, să nu-i spui, n-o să mai pot dormi noaptea. Râse şi îl lăsă acolo, simţindu-i ochii cum îi arde spatele.

Fata asta e moarte sigură,îţi spuse Nathaniel, dar nu contează, merită. O să fie a mea, nu contează ce trebuie să fac, o să o am. Dar pentru moment am nevoie să ajung să petrec cât mai mult timp în preajma ei.

-Hei frumosule.

-Tu cine mai eşti?

-Dur, îmi place. Eu sunt Dana, tu?

-Nu mă interesează.

-Ciudat nume.

-Măi fată nu mă numesc aşa, nu mă interesează cine eşti.

-Te laşi greu? Nu contează, până la urmă o să te cuceresc.

-După cum gândeşti, nu ai tu şansa asta.

-Eh lasă, mai vedem noi.

Nathaniel plecă râzând, nu vroia să aibă probleme din prima zi în noul liceu. Şi în mod ciudat ajunse în aceeaşi clasă cu Dehateh. Se uita mirată la el şi se ruga doar să nu fie în aceeaşi clasă, însă era un lucru prostesc, odata ce a intrat în sală nu avea cum să nu fie, dar spera ca el să fi greşit sala.

-Bună ziua domnule Hall.

-Bună ziua doamna dirigintă.

-Clasă el este noul vostru coleg Nathaniel Hall.

Dehateh se uita furioasă la el: Nici în clasa nu o să mai scap de el.

-Locul tău e acolo în a 5 a bancă lângă Dehateh.

Dehateh îşi ridică capul, ochii îi erau roşii de furie, dar într-o milisecundă s-a calmat. Nu se poate, o să ajung să îl omor, dacă nu mă îndrăgostesc de el până atunci. Ce? De unde am scoso şi pe asta?

-Se pare că eşti blocata cu mine. Rânji Nathaniel.

-Dah, nu mai scap de tine nici în Iad.

-Ei scumpo, eu n-o să ajung în Iad. Sunt prea bun pentru locu ăla.

-Da da, şi eu sunt regina Angliei.

-Nu ai cum să fii regina Angliei, eşti mult mai tânără decât ea.

-Aha, asta s-o crezi tu.

-Cum adică? Întrebă Nathaniel buimăcit.

-Adică nimic. Nu mă mai enerva.

Ora a trecut repede, fără ca unul din ei să mai scoată o vorbă.

-Oh frate, era să o dau în bara.

-Ce spuneai?

-Iar tu? Ce faci, mă mai şi urmăreşti acum?

-Nu drăguto, am venit să te anunţ că ne vedem după ore în sala de sport pentru a planifica petrecerea pentru bal.

-Să ştii că totul e pregătit. Nu mai e nevoie de tine pe acolo.

-Da? Atunci spune-mi şi mie ce ai pregătit?

-Nu te interesează pe tine.

-Ba să ştii că mă interesează, o data ce fac parte din consiliul elevilor.

-Nu, nu ai cum. La dracu, eşti peste tot.

-Scumpete, eu sunt acolo unde eşti şi tu.

-Asta n-o mai cred.

-Ba s-o crezi. Sunt în aceeaşi clasă cu tine, în consiliul elevilor, planific balul. Deci spune-mi, unde eşti tu şi eu nu sunt?

-În eternitate. Spuse ea furioasă.

-Ce?

-Nimic. Nu mă mai enerva şi dispari.

Dehateh ieşi pe uşa liceului, iar Nathaniel în urma ei.

-Dehateh.

Aceasta îngheţă,  era prima dată când a strigat-o pe nume. Nathaniel ajunse lângă ea şi văzu că nu se mişcă s-a speriat.

-Dehateh eşti bine?

A doua oară, dar nu a dat nici un răspuns.

-Dehateh?

-Da?

-Ce ai păţit?

-Nimic.

-Cum nimic? Ai înlemnit. Te doare ceva? Ţi-e rău? Ce ai?

-Ce îţi pasă ţie?

            Apoi plecă şi se urcă în maşina ei. De data asta chiar am făcut-o. Cum pot fii atât de proastă? Trebuie să scap de el cumva. Altfel risc să fac o prostie. Cea mai mare prostie din viaţa mea, şi am făcut multe.

            Ajunsă acasă s-a dus în camera ei şi s-a trântit pe pat. După câteva clipe îi sună telefonul.

            -Da?

            -Dehateh, ce faci?

            -De unde ai numărul meu de telefon?

            -Secret. Trebuie să vorbim.

            -Nu am ce vorbi cu tine.

            -Ba ai. Aşa că vino şi deschide uşa.

            -Ce?

            Când a deschis uşa l-a văzut pe Nathaniel în faţa ei.

            -Ce cauţi aici?

            -Ţi-am spus că trebuie să vorbim.

            -Nu avem ce vorbi aşa că pleacă.

            -Ba avem, aşa că nu mai fă şcene.

            -Nathaniel mă enervezi şi asta nu e de bine.

            -Da da, cum zici tu. Lasă-mă să intru ca să vorbim.

            A dat să intre dar ea a închis uşa, dar el a fost rapid şi a pus piciorul să blocheze uşa şi a încercat să intre. Dehateh s-a înfuriat mai tare, l-a luat de gat şi l-a trântit pe podea.

            -Am spus că nu avem ce vorbi.

            -Wow fată. De unde atâta putere?

            Când a realizat ce a făcut s-a panicat, dar şi-a găsit repede o scuză.

            -Antrenament mult la sală.

            -Aha. Acum să vorbim. De ce te-ai blocat aşa azi?

            -Nu m-am blocat.

            -Da nu. Atunci cum să îi spunem? Îngheţat? Înlemnit? Şocat?

            -Nici cum. Spune repede de ce ai venit că nu am chef de vorbe.

            -Ok. Trec la subiect. Dehateh eu…a lasat propoziţia în aer şi a sărutat-o. Dehateh nu a spus nimic, a luat-o prin surprindere. Nu ştia ce să facă sau să spuna, dar fără să îşi dea seama i-a răspuns. Se sărutau cu atâta poftă şi dorinţă, când realitatea a lovit-o. A simţit cum o cuprinde foamea. S-a desprins rapid de el şi s-a întors cu spatele.

            -Dehateh?

            -Pleacă Nathaniel.

            -Nu plec.

            -PLEACĂ! ŞI NU TE MAI ÎNTOARCE!

            Nathaniel s-a dat bătut şi a plecat. Amândoi erau năuciţi. Nici unu nu ştia ce s-a întâmplat. El nu ştia de ce s-a oprit, iar ea de ce a cedat.

            Zilele treceau şi ei nu şi-au mai vorbit, erau ca doi necunoscuţi. Chiar dacă stăteau în aceeaşi bancă, nici unu nu scotea o vorbă. Ea s-a întors la rutina zilnică, iar el a încetat să mai încerce să îi vorbească. Totul s-a întors la normal. Mai erau 3 zile până la bal şi ea a decis să le spună tuturor despre bal. Pentru a avea timp să îşi cumpere hainele potrivite.

            -Tema balului este „Masquerade” iar invitat special este Eric Saade. Aşa că acum ştiţi cum să vă îmbrăcaţi. Balul va începe la 20:00, iar probele sunt uşoare. Aşa că toţi bobocii pot participa. Nu uitaţi, trebuie să fiţi perechi. Consiliul e format din profesorii şcolii, excepţie diriginţii celor patru clase, şi eu. Va câştiga doar o fata şi un băiat, nu contează daca sunt din cupluri diferite sau nu. Probele vor fi dezvăluite doar în acea seară, puteţi să vă aşteptaţi la orice. Iar acum am o surpriză, e pentru toţi elevii şcolii nu doar pentru boboci, anul acesta am adus ceva nou. Se va alege şi regina balului şi ceva bonus, ceva diferit, nu va fi ales regele ci cavalerul. Găsiţi biletele pentru vot acolo, puteţi vota pe cine vreţi. Nu vor fii premii pentru acest lucru, dar cavalerul şi regina vor avea dansul de onoare al serii. Atât am avut de spus, acum puteţi merge la clasele voastre.

            Toată lumea era extrem de fericită de noul gen de bal, în sfârşit a venit cineva cu ideea asta. De mult îşi doreau să se facă aşa ceva, voiau ca să se aducă în temă şi alegerea regelui şi reginei, însă nimeni nu s-a gândit la asta. Nu s-a gândit nimeni la regină şi cavaler. Toţi urmau tradiţia. Bobocii să fie pregătiţi pentru probe, restul şcolii doar îi priveau, apoi le dădeau premii şi mergeau la club. Banal, neinteresant şi nedistractiv.

            Seara bablului a venit şi toţi erau entuziasmaţi şi aşteptaucu nerăbdare să înceapă probele.

            -Bună seara elevi. În acest an Dehateh a schimbat tradiţia şi văd că toţi sunteţi foarte fericiţi şi entuziasmaţi. Cred că trebuie să îi mulţumim. Aşa că am decis ca ea să fie prezentatoarea în acest an. Ea a organizat balul aşa că cine ar fii mai potrivit să îl prezinte decât ea? Să o întâmpinăm cu aplauze, Dehateh Wright.

            Toţi aplaudau şi Dehateh a apărut în mijlocul lor într-o rochie de prinţesă lungă până în pământ, neagră cu câteva modele roşii. Toţi au rămas cu gurile căscate la frumuseţea ei. Nimeni nu a mai văzut-o aşa până acum. Ştiau că e frumoasă, dar acum chiar arăta ca un vampir original. În acea rochie se simţea ca la balurile organizate de domnitorii vampiri.

            -Bună seara. Mulţumesc doamna directoare. Sunt şocată că m-au ales pe mine să fiu prezentatoare, dar sunt şi foarte fericită. Aşa că haide să începem. Toţi bobocii să vină în mijlocul sălii.

            Probele treceau una câte una, bobocii deveneau tot mai puţini, fiind eliminaţi la fiecare probă. Elevii aplaudau, se distrau şi toata lumea era fericită, în afară de două persoane, care se prefăceau fercite. Simţeau că ceva nu e în regulă, că ceva nu e la locul lui, că ceva lipseşte. Ştiau ce, însă nu îndrăzneau să facă nici un pas unul către celălat. Ea se temea că el o va respinge când va afla ce e. El se temea să fie respins de ea. Amândoi îşi doreau să fie împreună, însă nu aveau curaj, nu aveau curaj să recunoască că se plac.

            -Asta a fost ultima probă, în câteva clipe vor fi aleşi bobocii câştigători. Până atunci îl invit printre noi pe Eric Saade.

            Au început să aplaude şi în timp ce Eric cânta, Dehateh a plecat să afle cine va fii caâştigătorii. După ce s-a terminat melodia, Dehateh a aprut în faţa lor.

            -Am primit plicul cu câştgătorii, iar aceştia sunt: Simona Nae din clasa a XIX-a A şi Bogdan Lupea din clasa a XIX-a B. Să vă văd boboceilor. Acum vă rog să-i aplaudaţi. Acum să vă spun şi partea cea mai bună, premiul constă într-o sesiune de cumpărături unde vreţi voi în ţară în valoare de 2000 de lei fiecare şi o săptămână la mare în Spania, fiindcă la Mamaia nu se poate că e prea rece.

            Toţi au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să spună. Câştigătorii au rămas pe loc şi nu au mai făcut un pas, liniştea era una de mormânt şi nimeni nu scotea un cuvânt.

            -Gata cu holbatu. Acum veniţi să vă primiţi coroniţele dragilor.

            Toată lumea a început să aplaude şi să fluiere fericiţi pentru cei doi câştgători. Iar Dehateh simţea o bucurie pe care nu credea că o va mai simţii, nu după cearta cu Nathaniel.

            -Acum că s-au aflat câştigătorii balului, treceţi la voturi. Trebuie să aflăm cine va fii regina şi cine e cavalerul ei. Spuse directoarea.

            După câteva momente în care au fost depuse şi numărate voturile, directoarea merse în faţa lor şi spuse.

            -Pentru că şi Dehateh face parte dintre elevii acestei şcoli, eu voi anunţa cavalerul şi regina. Am în mână plicul cu numele cavalerului şi în câteva clipe îl voi avea şi pe cel cu numele reginei.

            În sală s-a făcut linişte toţi voaiu să afle cine sunt cei doi.

            -Cavalerul este un băiat înalt, brunet, frumuşel, iar numele lui este Nathaniel Hall.

            Toate fetele aplaudau şi strigau înebunite fiecare dorindu-şi să fie aleasă ca regină. Nathaniel era îmbrăcat într-un costum contemporan alb. Dehateh a îngheţat la vederea lui, era ca unul din acei domni cu care era ea obijnuită. Inima ei moartă îi bătea cu putere, iar ei îi venea să meargă şi să sară pe el în acel moment. A fost scoasă din transă când directoarea a început să vorbească din nou.

            -Acum am primit plicul cu numele reginei. Nici nu mă asteptam la altceva, fară alte prezentări, regina balului este Dehateh Wright.

            A fost şocată pentru a doua oară în aceeaşi seară, într-un interval de câteva minute. Nu îi venea să creadă că ea e regina balului. A mers în faţă lângă directoare, iar aceasta a felicitat-o.

            -Acum că s-a aflat şi numele reginei, trebuie să îi lăsăm să aibă dansul de onoare.

            Amândoi au ramas nemişcaţi câteva secunde, iar când a început melodia s-au apropiat şi au început să danseze. În cateva clipe li s-au alăturat şi restul elevilor. Doar că ei nu vedeau pe nimeni, erau în lumea lor, într-o lume în care existau doar ei doi.

            -Dehateh îmi placi.

            -Nu, nu e posibil. Nu ai cum.

            -De ce?

            -Pentru că, pentru că eu sunt…

            -Ştiu ce eşti. Dehateh a îngheţat, nu a mai scos nici o vorbă. Eşti Dark queen a mea.

            -Iar tu eşti White knight al meu.

            Dansul a fost pecetluit cu un sărut, nu unul plin de pasiune şi dorinţă, ci de dragoste, dragoste pură.

            Viaţa te loveşte când te aştepţi mai puţin, atunci când încetezi să îţi mai planifici totul o să fii plăcut surprins.

4 gânduri despre &8222;locul I : LovelyAlle&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s