~capitolul 1:No memory~

Războiul era pe sfârșite ,la fel ca viața lui Ace.Cei doi frați luptau pentru viețile lor,pentru mândria lor,pentru iubirea lor și cel mai important,pentru răzbunare.Sângele curgea neîncetat .Corpurile erau sfâșiate și devorate până la ultima fărâmă iar cele 18 săbii se stingeau din viață una câte una.

Era un peisaj macabru de care orice ființă ar fi scârbită până în măduva oaselor.Oricine ar vedea acest război ar jeli,dar ei nu.Ei savurau spectacolul departe de privirile lor.

-E amuzant,așa de amuzant!a spus micul zeu zâmbind și tremurând de nerăbdare și fericire.

-Hmph,ce păpuși… .

-Charlotte,nu îți faci griji?

-De ce să îmi fac?

-Pentru căăăă micul tău prinț de acolo cam moare.a spus zeul îndreptându-și degetul arătător spre Ace ce era cuprins de flăcări.

-Nu,ea nu îl va lăsa să moară.

-Ea?

-Privește-l pe Heath cum tremură și cum îl ține în brațe pe Ace. Avery nu îl va lăsa pe micul Heath să fie trist pentru că și-a pierdut fratele.Va face sacrificiul suprem.

-Și tu vei profita de ea,a spus zâmbind într-un mod terifiant.

-Întocmai,scap de o pacoste .Dacă ea dispare va fi mult mai ușor.

-Îmi plac femeile ca tine Charlotte. Rele,diabolice,fără scrupule,mizerabile,îngamfate și egoiste,a spus micul zeu sărutându-o pe Charlotte.

-Brekyirihunade ,după ce trec toate astea va veni partea amuzantă.

-Abia aștept să văd cât de mult vei decădea pentru acel om ,Charlotte.

Charlotte începu să își piardă ușor zâmbetul gândindu-se la cât de mult va pierde și cât de jos va ajunge numai pentru a-l păstra pe Ace lângă ea.Un lucru era sigur,Ace va fi al ei și  nimeni și nimic nu o vor putea opri chiar de asta ar însemna ca Ace să nu își găsească fericirea vreodată.

~După 150 de ani~

21 mai 2046

-Ace ,vino înapoi în pat.E noapte ,nu te mai gândi atât la ceea ce a fost și vino să te culci.

-Charlotte,scuze nu am vrut să te trezesc.

-E ok,acum vino în pat,hai!

-Dar cum e posibil să nu îmi amintesc nimic?Nu știu cine am fost sau cine sunt…Nu îmi cunosc trecutul,familia ,nu știu nici măcar ce fel de persoana am fost…Știu doar că într-o zi m-am trezit iar tu erai lângă mine și de atunci trăiesc cu tine.

-Ace,ți-am mai spus. Ești vampir,din cauza transformării nu îți mai amintești nimic.

-Dar..după 150 de ani nu îmi pot aminti nimic?

-Știu Ace,acum vino aici să dormi.Sunt obosită… .

Charlotte întinse mâna spre mine privindu-mă într-un mod poruncitor și seducător.La fel ca întotdeauna nu am putut să îi rezist și am urcat în pat.Ea și-a pus capul pe pieptul meu gol ,am sărutat-o pe creștet apoi am îmbrațișat-o strâns.Ea e tot ce am.Ea e iubita mea ,e familia mea,e persoana cu care îmi voi petrece eternitatea.

-Ace?

-Hmmm?am spus privind luna palida ce părea să mă privească cu milă prin fereastră.

-Te iubesc.

-Și eu Charlotte.

Cuvintele parca mi-au ieșit robotic din gură .Nu i-am spus niciodată că o iubesc întotdeauna spuneam ”și eu” sau găseam un mod de a mă eschiva cumva.Nu știu dacă o iubesc cu adevărat…dar cred că iubesc pe cineva.Uneori o visez lângă mine ,în pat cu părul ei lung  și roșu ,ochii albaștrii și blânzi .Nu știu cine e acel înger dar de câte ori mă gândesc la ea …mă simt de parca un cuțit îmi străbate inima…

Fără să îmi dau seama am adormit.Am visat că stăteam în fața casei mele și a lui Charlotte ,apoi pașii m-au purtat automat spre un loc necunoscut.Dar totuși nostalgic.Sentimente contradictorii au început să îmi străbată sufletul.Fericire,tristețe,nerăbdare,dorința de a nu ajunge în acel loc dar totuși de a merge.Am trecut printr-o pădure mare și deasă unde am văzut un mustang alb și sălbatic.El se apropie de mine și își lăsă capul în jos parcă înclinându-se în fața mea.Se așeză jos iar eu l-am încălecat fără să știu de ce.

Calul se ridică și începu să alerge cine știe unde.M-am ținut bine de coama lui.Știam acel drum…dar oare de unde?

La scurt timp am ajuns la ruinele unui conac foarte vechi.Imediat ce l-am văzut mi-am dat seama.Aceea a fost casa mea cândva…

-Ace!Trezește-te!

M-am trezit brusc respirand sacadat.

-Charlotte?S-a întamplat ceva?

-Păreai să ai un coșmar…

-Nu ,nu era un coșmar ci un vis frumos…

-Bine…Vrei să mănânci ceva ?E dimineață.

-Nu mersi,trebuie să plec undeva.

-Unde?

-E o surpriză.

-Bine,a spus ea zâmbind.

M-am îmbrăcat repede cu un tricou alb ,o vestă neagră ,o pereche de blugi și tenișii mei alb cu negru.Am fugit cât de repede am putut afară din casă.Am mers întocmai pe drumul pe care am mers și în vis.Nu am văzut calul alb,nici nu mă așteptam să îl văd și nici nu îmi păsa.Trebuie să ajung la ruinele alea..Îmi era frică ,frica deoarece ele ar putea să nu fie aici…Ar putea fi la cine știe câte mile distanță ,dar un lucru știu sigur.Ele există…oare și ea există?Acea fată cu părul roșu ca rubinul ,acea femeie ce nu o pot da afară din mintea mea și o întllnesc doar în vis…Oare există?

M-am oprit din alergat respirând sacadat apoi le-am văzut…erau în fața mea…ruinele. Fără să stau pe gânduri m-am apropiat.Am intrat în ele și pentru o secundă m-am văzut îmbrăcat cu niște haine din era Victoriană mergând liniștit pe holul conacului cu acea fată alături de mine.

Am început să mă plimb prin tot conacul și îmi apăreau în minte pentru câteva fracțiuni de secundă imagini cu mine prin conac. În sala de bal,într-un birou uriaș,în dormitor,la subsol alături de o femeie și multe alte imagini…Nu știam ce sunt ,sau de ce îmi apăreau în minte abia acum,dar apăreau…

Brusc am auzit niște pași și m-am ascuns în spatele unei bucăți de perete destul de distrusă.Tipul arăta exact ca mine numai că era îmbrăcat  mai elegant cu cămașa lui albă și sacoul ăla ciudat asortat cu pantalonii.Avea ochii albaștrii și păreau încărcați de regret și nostalgie.

-Ieși de acolo oricine ai fi,știu că ești acolo.

Tipul m-a descoperit. Zâmbind am ieșit din ascunzătoarea mea cam penibilă.Imediat ce mă văzu ,o lacrimă i se prelinse pe obraz iar expresia lui deveni din una nostalgică în una plină de speranță,regret și oarecum ușurare.Cu glasul tremurând a reușit să spună foarte încet,precum o șoaptă ce trebuia numai el și vântul să o audă:

-Ace…

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;~capitolul 1:No memory~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s