~capitolul 7: time is repeating itself~

Respiram greu…ca si cum ar fi fost asezate 10 tone pe pieptul meu…corpul abia mi se misca .Mi-am miscat putin degetele mainii drepti ,apoi usor pleoapele ,miam miscat usor piciorul drept si am repetat chestia asta de cateva ori pana cand intr-un sfarsit am reusit sa iau o gura mare de aer sa ma ridica ca dintr-un cosmar in sezut si intr-un final sa imi deschid ochii.

Respiram greoi si am inceput sa ma uit in stanga si dreapta agitat.Am strans cearceaful in pumn si am observat ca e ud ,mi-am mutat privirea rapid spre cearceaf si am vazut ca era patat de sange…de mult sange.Am luat patura alba si subtire si am infasurat-o in jurul meu.In jurul meu era dezastru.Trandafirii albi fura distrusi …seringile cu acel lichid ciudat erau aruncate pe jos …iar capul valetului Charlottei era infipt ca un bibelou intr-un trident…

Am facut cativa pasi inainte iar un ac de siringa se infipse in piciorul meu.Am sarit pe piciorul stand inapoi si am cazut in pat,mi-am luat piciorul in mana si am scos acul scapand o injuratura destul de galagioasa.

-Deci inca esti in viata…

Un om mai batran ca mine cu o barba alba si o mustata ca in filmele vechi  se uita insistent la mine.Dandu-mi seama ca vorbea cu mine i-am raspuns scurt si ametit:

-D..da.Cine esti?

-Eu sunt Konrard tinere Ace.

-Cine?

-Of,e clar ca vrajitoarea aia cu parul de culoarea iadului ti-a incuiat mintea rau de tot.

-Vrajitoare?Culoarea iadului?Te referi la Charlotte?

-Inocmai tinere,acum vino ,sunt sigur ca ai multe intrebari de pus.

-Ce te face sa crezi ca voi veni cu tine?

-Aprig ca intotdeauna .

O explozie puternica se auzi in casa si jur ca ii puteam simti arsura pe fata.Mi-am pus mainile pe obraj si am simtit cum se incalzesc…

-Ceva nu e bine…

-Evident ca nu e bine…Tinere Ace ,o sa trebuiasca sa fiu direct ,unde e Arcadismul?

-Arca…ce?

-Bine ,deci nu ii intelegi denumirea populara…deci…e o bila mica cu un fum albastru si verde in ea ce nu se amesteca nici o data si se invarte mereu?

-Ala e stativul de bratari al Charlottei…ce e ala un Arca…dana.sara…chestia aia cu fum.

-O sa iti povestesc pe drum ,acum vino.

Bubuiturile se auzeau constant iar trandafirii ramasi in viata se ofileau vizibil…M-am acoperit mai bine cu asternuturile si am iesit din sera iar o data ce am pasit acel loc tixit cu mirosul acela dulceag al trandafirilor am simtit cum un traznet imi traverseaza corpul .Brusc ,cad ca o piatra…

-Tinere…esti bine?

-Da…cred,ma ridic usor si il urmez alergand pe tipul cu mustata alba.

Ajung in casa si merg spre beci ,apoi cobor in el si il urmez pe Kornard pana in dreptul unui butoi urias cu vin de cam…70 de kg.Fara cel mai mic efort muta butoiul si deschide o usa cu gratii de fier ascunsa in spatele butoiului…Intram pe usa rapid ca si cum am mai fi fost pe acolo de 100 de ori .Trecem prin mii de coridoare in care orice om normal sar fi pierdut de multa vreme dar mustata alba pare ca si cum le-ar cunoaste ca propriul lui buzunar…Ajungem in fata unei usi mici ,nesemnificative ce putea fi usor confundata cu peretele din piatra masiva.Tipul mustata alba deschide usa si intram intr-un dormitor foarte primitor.Decorat in culori calde unde predomina albul si rozul pal.In mijlocul dormitorului am vazut o rochie de mireasa lunga fi incredibila alba cu o dantela finuta ce ai crede ca sar rupe la simpla atingere.Tipul mustata alba sa intors spre mine atingand rochia si spunand:

-Se pare ca Charlotte avea planuri mari cu tine.

-Dar noi suntem deja…aa ba nu ,atunci ne-a interrupt nunta acel vampire si….Mi-am ridicat capul brusc spre mustata alba si am spus oarecum socat:Nu sunt casatorit cu ea!

-Evident,daca erai casatorit cu ea nici tu nici eu nu mai eram aici.

-Asta chiar e ciudat…

El si-a dres glasul apoi sa indreptat spre masa de bijuterii a aruncat cateva bratari apoi mi-a aratat globul spunand:

-Tu nu ai mai fost aici ,de unde stiai ca Arcadismul era aici?

-Nu stiu,pur si simplu am stiut.

-Inteleg…poti s ail tit e rog putin?

Am atins globul apoi urechile au inceput sa imi bubuie,pulsul mi se accelera iar eu m-am cocosat instantaneu ,sinteam cum ochii imi ies din orbite iar tinpanele sunt pe punctual de a se sparge.

-CE SE INTAMPLA?

Am reusit sa tip cu ultima gura de aer ce o mai aveam in corp ,sinteam cu creierul mi se prajeste iar carnea imi arde…globul plutea inaintea mea iar eu am cazut pierzandu-mi astfel cunostiinta.

-Va fi bine ,fratele tau ,intotdeauna a fost greu sa te descotorosesti de el.

-Dar pare ranit serios…Konrand !Daca Ace pateste ceva ea pateste ceva iar daca ea pateste ceva va fi din cauza ta si….

-Sunt constient de asta si imi voi asuma intreaga vina…

-Mai incet voi doi,incerc sa dorm aici.

M-am intors pe o parte apoi am simtit brusc cum pielea imi arde si m-am ridicat brusc in sezut dandu-ma cu capul de ceva tare din sticla.

-Ce nai…

Mi-am deschis ochii si am vazut cum globus stralucea si plutea.

-Isi bate cineva joc de mine Heath?

-Din cate stiu eu nu Ace.

-Ace ,buna dimineata.

-Aaaa tipul mustata alba ,am spus luand globul intr-o mana si aratand spre tipul mustata alba cu alta mana.

El mi-a dat in jos degetul atintit asupra lui apoi a intrebat:

-Cum desfac sigiliul?

-Ce sigiliu?

-Ace,nu avem timp de glume ,a spus Heath serios.

-Nu glumesc Heath,ce sigiliu.

-E posibil?a intrebat tipul mustata alba uitandu-se la Heath.

-Nu ,trandafirii sunt toti ofiliti m-am asigurat de asta.

-Ce trandafiri?am intrebat curios.

-Pai…a inceput Heath dar nu a apucat sat ermine caci un ciocanit strident in us ail opri.Intra ,continua el.

O slujnica intra cu o tava din argint si cu o scrisoare si un pachet pe acea tava.Le lasa pe masa din mijlocul camerei si pleca fara nici un sunet.

M-am ridicat din pat observand ca am un halat pe mine di am dat fuga la cutie ,globul plutea in spatele meu.

-Ce e aici?am intrebat aratand spre cutie,Heath izbucni in ras la iesirea mea copilareasca si imi facu semn sa o deschid.

Am deschis cutia impachetata frumos unde am gasit o petala alba de trandafir inconjurata de o lumina roz .Pelata era intr-un cilindru verzui-albastrui din plastic si aici vine partea si mai ciudata ,petala pur si simplu plutea in mijlocul cilindrului…

-Ce fel de idee de cadou ciudat mai e si asta?

-Heath…a spus tipul-mustata-alba.

-Da,a raspuns Heath neluandu-si privirea de la petala.Mai este unul,continua el.

-Unul?am intrebat confuz.

-Da,mai este un trandafir alb neofilit…

Heath veni langa mine ,lua scrisoarea si incepu sa o citeasca cu voce tare.

-“Un mic cadou de la revedere.M-am gandit ca vreti sa stiti cat timp va fi trandafirul inflorit,mintea lui Ace inca e la mine,la fel si viata prea iubitei tale sotii Heath,pana data viitoare……..Charlotte”.

Heath a pronuntat numele lui Charlotte cu atata ura incat ma uimit si pe mine .Ce ai mai facut acum Charlotte?

Anunțuri

Un gând despre &8222;~capitolul 7: time is repeating itself~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s