~capitolul 1:Sun~

Era o seară însorită şi frumoasă, genul de seară în care ai vrea să te întinzi pe iarbă şi să priveşti cerul roşiatic ce se întuneca din ce în ce mai mult. Mergeam spre casă împreună cu Mia. Tocmai ce terminasem orele iar mia era super obosită deoarece ea a plâns toată noaptea din cauza unui tip idiot ce i-a dat papuci.

– Hei, Mia… te simţi puţin mai bine?

– Da… mă simt bine. Emma?

– Da?

– Ţie… chiar îţi place de Caleb sau eşti împreună cu el doar pentru că nu ai ce face? Pentru că J.M. crede că eşti cu el din plictiseală.

– Nu, îmi place… îmi place de Caleb… chiar…

M-am oprit din vorbit şi m-am uitat la gardul casei mele.Mă cuprinse o senzaţie de nostalgie şi durere. Nu ştiam ce de dar… de câte ori mă uitam la grădina casei sau intram în camera mamei mele sau inc ea de oaspeţi simţeam nevoia să plâng, însă, nu o făceam simţeam că nu am dreptul să plâng.Se întâmplase ceva în cele 8 luni pe care nu mi le pot aminti, ceva important. Creierul meu nu îşi poate aminti însă… inima mea, ea ştie ce se petrecuse.

Înainte de a începe să plâng sau să devin melancolică mi-am luat adio de la Mia şi am intrat în curte încercând să intru în casă cât mai repede şi să evit grădina cât mai mult. Când am reuşit într-un sfârşit să intru în casă m-am îndreptat spre camera mea apoi m-am îmbrăcat în pijamale. Era şapte seara iar mie îmi era o foame de lup. M-am dus în bucătărie şi mi-am făcut câteva sendvişuri.La scurt timp telefonul sună.

– Alo.

– Alo, bună Emma. Ce mai face fetiţa mea?

– O… deci ţi-ai amintit că exist? Când mai sunat ultima dată?

– Acum 9 luni cred, scuze draga mea doar că…

– Da ştiu ai avut treabă.

– Şi asta dar am fost la o firmă din Montana iar acolo nu am avut nici un pic de semnal.

– Înţeleg şi ce ai mai făcut tati?

Am vorbit cu tata ceva timp apoi am auzit nişte zgomote venind dinspre camera mamei mele. Rapid am încheiat conversaţia cu tata şi am mers spre camera mamei să văd ce se întâmplă. Auzeam o voce caldă şi suavă ce îmi repeta numele ca într-un cântec de dragoste.

Am deschis uşa încet lăsând să iasă un scârţâit zgomotos să se audă apoi am aprins repede lumina. Nimeni nu era acolo. Am văzut ceva lângă pat cum strălucea. Când m-am apropiat am văzut o brăţară superbă argintie ce avea la unul din capete un cap de tigru. Am luat brăţara pentru a o putea vedea mai bine însă imediat ce am atins brăţara sa transformat într-un fel de şarpe negru, avea capul pătrat, fără ochii şi o dungă albă pe o parte.

– Într-un sfârșit m-ai auzit ai ideea de când te tot strig? Data viitoare nu am de gând să mai fiu atât de drăguț și să te chem în Hellon.

Frica mă cuprinsese total. Am luat chestia aia neagră și vorbitoare și am azvârlito în celălalt colţ al camerei spunând:

– Ce dracu ești tu?

– Ce? O corect Cristian ți-a șters memoria.

O lacrimă mia căzut la auzul acelui nume ce îmi provocă atâta suferință.

– Memoria? Cine naiba e Cristian? De ce plâng când îi aud numele?

– Te, te, te, of Emma mă așteptam să iți amintești deja. Nu mai ții minte? Eu sunt Sun, arma ta, ajutorul tău, partenerul tău.

– Ce dracu ești tu şi cum de poți vorbi?

– Va fi mai greu decât am crezut că va fi să iți aduc înapoi memoria.

– Bine… să spunem că te cred şi că nu sunt speriată de moarte de tine. Ce naiba eşti?

– Unul dintre partenerii tăi.

– Parteneri? Deci am mai mulţi? Şi tot nu mi-ai spus CE eşti tu.

– Of, sunt un fel de arma noi doi alcătuim o echipă ce au capturat mii de devatumi.

– Ce e un devatum?

~După multe, multe, multee alte explicaţii…~

– Ok deci am priceput chestia cu îngerul morţii dar de unde ştiu că nu mă minţi?

– Vino. Vom merge în Hellon.

El se îndreptă spre oglindă şi trecu prin ea.

– Bine Emma ai făcut tu multe lucruri tâmpite la viaţa ta dar să treci printr-o oglindă şi să merg într-un univers alternativ… ar trebui să fi idioată ca să faci asta, mi-am spus eu mie, însă din păcate sunt o idioată destul de mare pentru a o face asta, am completat eu oftând.

Am intrat în oglindă iar hainele mi s-au schimbat instantaneu. Eram îmbrăcată cu un palton negru şi lung, un sutien negru, nişte pantaloni scurţi şi negri cu o curea albă şi nişte cizme negre. Waw am o senzaţie super ciudată de deja vu.

– Haide să mergem spuse Sun.

Fără să scot nici un sunet l-am urmat. Am mers mult timp prin acel oraş ciudat cu clădiri atât de înalte încât nu le puteam vedea vârful. Am intrat într-o clădire pe care scria cu litere de tipar mari „CENTRUL DE INIŢIERE”. Holul clădirii era unul gigantic mai mare decât o arenă de curse sau poate la fel de mare. Am mers către un fel de birou mare la care stătea o doamnă de 40-45 de ani.

– Emma, a trecut ceva vreme de când nu te-am mai văzut. Sinceră să fiu sunt puţin dezamăgită mă aşteptam să îţi recuperezi memoria mai repede, spuse acea femeie.

– Nu şi-a reamintit, spuse Sun.

– Ce? Atunci cum…? Sun tu ai fost nu?

– Da da… nu te bucuri că am adus-o înapoi?

– Hei, ştiţi sunt şi eu pe aici, am spus puţin jicnită.

– Da deci cu ce vă pot ajuta? Întrebă femeia.

– Avem nevoie de o sală de antrenament.

– Stai. Tu vrei să o antrenezi pe Emma? E unul dintre cei mai buni îngeri ai morţii. E un nivel S şi tu vrei să o antrenezi!

– A fost, nu îşi aminteşte nimic sau ai uitat, nu ştie cum să lupte. Trebuie să înveţe totul de la început.

– Ai dreptate… Camera 6 etajul 27, spuse femeia dându-mi o pereche de chei.

Am plecat spre lift şi am apăsat pe etajul 27. Imediat ce liftul a pornit eu am căzut pe podeaua liftului. Frate acum chiar că am un mare deja vu. Sun era nemişcat.
6810804825_6eea2438d6_z
– Asta să întâmplat şi prima oară când te-ai urcat într-un lift din Hellon, spuse Sun râzând. Hai nu te mai juca trebuie să mergem.

– Pe bune ție ți se pare că mă joc? Ști un mic avertisment ar fi prins bine la faza cu liftul.

– Da da cum o fi acum haide.

Ne-am oprit în faţa uşii cu numărul 6 şi am deschis-o. Camera era imensă dacă credeam că holul e mare atunci camera asta era gigantică era de 3 ori cât holul frate nu există nici o cameră normală în Hellon?

– Bun acum fă-ţi încălzirea trebuie să ne grăbim.

Sun părea foarte serios şi iritat. După ce mi-am făcut încălzirea l-am întrebat:

– Şi acum ce fac?

– O să ne luptăm.

– Cu cine?

– Eu împotriva ta.

– Sper că gumeşti.

– Nu.

– Eşti un şarpe fără ochi nu o să îmi poţi face nimic.

– Pariem.

În secunda următoare Sun se transformă într-un tip superb înalt cu un fizic bine făcut cu părul roşcat şi ochii auri. Am rămas mască la ceea ce era în faţa mea şi nu îmi venea să cred că acel şarpe mic poate fi ceva atât de sexy, deodată îmi pare rău că sunt cu Caleb căci o doamne nu ştiu cum o să îi rezist tipului ăstuia… nu mai bine spus chestiei ăsteia.

– Surprinsă?

– A… puţin… puţin mai mult.

– Aşa ai făcut şi prima dată când m-ai văzut în formă de om doar că atunci nu salivai.

– Ce? Dar nu salivez, am spus ruşinată.

– Ba da.

– Trecem o dată la antrenament?

– Sigur.

Eu am alergat spre el şi m-am năpustit asupra lui. Într-o fracţiune de secundă el mă luă de picior şi mă azvârli în partea cealaltă a camerei lăsându-mă să mă izbesc de peretele tare şi dur.

– Hm nu eşti prea rău, am spus conştientă de cât de rănit îmi era orgoliul.

Am fugit din nou spre el. El vroia să repete faza doar că eu i-am prins, mâna de data asta şi l-am trântit pe podea şi l-am imobilizat.

– Nici tu nu eşti prea rea, spuse Sun încercând să se elibereze.

~După 7 ore de antrenament intensiv…:3 ~

– Ok deci e clar sunt frântă nu o să mă mai pot mişca o săptămână, am spus trântindu-mă pe podea.

– Nu o să ai tu luxul ăsta, spuse el gâfâind.

– Băi nu uita că…

Nu am apucat să îmi termin propoziţia deoarece uşă a ieşit efectiv din balamale şi să izbit de peretele opus ei trecând la distanţă de câţiva milimetri de faţa mea.

– Jur că te omor Sun, spuse un tip cu ochii verzi şi părul negru ca pana corbului.

– Waw care-i graba?

– Tipule ai smuls uşa din balamale cei cu atâta furie? Am întrebat puţin enervată de situaţie.

– Am vrut să o feresc de Hellon şi tu ce faci? O aduci aici şi o antrenezi pentru a deveni iar înger al morţii? Zbieră tipul ce sparse uşa.

~D.P.D.V. Sun~

În regulă Cristian e furios, Cristian a dat buzna în cameră de antrenament şi a aflat că am adus-o pe Emma aici şi am antrenat-o, lucrurile nu se vor termina prea frumos. Trebuie să îl calmez pe tipul ăsta până nu îmi rupe gâtul şi o trimite pe Emma înapoi pe pământ. Cretinul ăsta nu înţelege ce nu e în siguranță acolo?

– Cristian termina frate nu vezi cât de stupid eşti? Ea e înger al morţii nu are cum să devină ceea ce deja este. Ea e un nivel S Cristian un nivel S nivelul pe care orice înger al morţii vrea să îl atingă! E destinul ei să devină un înger al morii! Ea este un star breaker nu avem ce face asta e situaţia! Dacă nu va învăţa să vâneze va deveni vânătă! Ce nu înţelegi nu e în siguranţă pe pământ.

– Star breaker? Întrebă Emma.

– A şi e mai în siguranţă aici în Hellon cu toţi bezmeticii ăştia şi cu devatumul ce a jurat că o va ucide?!

– Da e mai în siguranță căci va învăța să se apere! Pe pământ e neajutorată în faţa spiritelor ce vor să îi preia corpul şi să redevină umani! Asta vrei? Să o vezi pe Emma cum e posedată ce cine ştie ce nebun?

– Nu trebuia să o aduci aici!

– ÎNCETAŢI AMÂNDOI! CE DRACU SE PETRECE AICI ŞI DE CE VORBIŢI DE PARCĂ AŞ FI UN COPIL NEAJUTORAT CARE NU POATE DECIDE PENTRU EL? EXPLICAŢI-MI ACUM SAU VĂ RUP CAPETELE LA AMÂNDOI!

– Emma… am spus puţin ruşinat.

– E o poveste lungă, mă completă Cristian.

– Am timp să o ascult, a spus Emma încrucișându-și mâinile la piept.

– Tu eşti un Star breaker.Se spune că toţi oamenii au o stea ce le aparţin lor iar când aceştia mor steaua dispare, ei bine ea nu dispare şi „se mută”aici pe cerul din Hellon, tu poţi distruge acele stele şi să ştergi existenţa acelei persoane din istorie. De asemenea ca star breaker poţi simţi prezenţa unui devatum şi îl poţi ucide şi să le ştergi toate amintirile şi îl poţi extermina şi să le ştergi existenţa de pe faţa pământului şi din Hellon şi din orice alt univers. Înainte ca spiritul unei persoane să ajungă în iad rai sau Hellon acel spirit umblă pe pământ timp de 40 de zile timp în care poate poseda un înger al morţii în formă umană. Tu fiind un stră breaker eşti foarte vulnerabilă în forma ta umană şi slabă când vine vorba de spirite şi poţi fi posedată uşor. Problema este că o dată ce ai post posedată de un spirit nu mai poţi să scapi de el, noi îngerii morţii putem dar tu fiind un star breaker nu vei putea şi vei fi posedată pentru totdeauna de acel spirit.

~D.P.D.V. al Emmei~

– Înţeleg, însă asta nu mă vă opri să stau pe pământ sau să stau în Hellon. Vreau să fiu înger al morţi şi de asemenea vreau să fiu om. Nu voi aparţine unei singure lumi ci amândurora.

– Nu, nu ai dreptul de a alege, te vei întoarce pe pământ, a spus Cristian, aşa îi spunea Sun din câte îmi amintesc.

– Ce…

Din nou nu am apucat să îmi termin propoziţia căci Cristian se năpusti asupra mea şi mă trânti la podea. Mâna lui era înconjurată de o flacără neagră, ştiam că nu e a bună aşa că m-am rostogolit în aşa fel încât să pot să îl prind pe el într-o priză dureroasă şi să fiu eu deasupra lui.Sun nu se putea mişca din cauza unei vrăji ciudate.

– NU poţi alege TU pentru MINE.

– Te înşeli.

Cristian mă dădu la o parte prin forţa pură, mă împinse şi îmi puse mâna acoperită ce acea flacără neagră la frunte.

//

6 gânduri despre &8222;~capitolul 1:Sun~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s