~capitolul 2 : the red phoenix~

Ii simțeam trupul masiv si greu presat peste al meu. Mana lui calda si puternica se odihnea pe fruntea mea. Flacăra neagra ce ii înconjura mana se făcea din ce in ce mai alba. Nu ştiam cum sa scap de el, nu puteam gândi mintea mea era goala de aceea am fost uimita când mana mea a fost înconjurată de o flacără întocmai ca a lui Cristian doar ca flacăra mea era de un albastru închis misterios. Corpul meu părea sa fie setat pe pilot automat deoarece i-am dat lui Cristian un pumn de cred ca i-am spart maxilarul si probabil mi-am rupt câteva degete. Reuşind sa îl fac sa se îndepărteze putin de mine m-am tras de sub el si am reuşit sa ii administrez un picior ca la carte.

Am fugit spre Sun si l-am transformat într-o secera apoi m-am năpustit asupra dezorientatului si uimitului Cristian. Evident eu nu reprezentam nici pe departe o ameninţare pentru el insa asta nu ma oprit din al ataca cu toată forţa.

Vroia sa ma trimită pe pământ? Scuze iubire dar nu primesc ordine. L-am atacat cu secera insa el se feri de lovitura mea. Am continuat atacul, nu m-am oprit iar el a continuat sa se unduieze, sa sară si sa se ferească de toate atacurile mele. Expresia de pe fata lui părea una jucăuşa si amuzata ca si cum sar uita la un maraton de bingo cu căţei.

– Tu chiar crezi ca ma poţi învinge?

– Sincer, nu.

– Ai o logica de te doare capul.

– Ai o mutra buna de aruncat la gunoi.

– Începătoareo.

– Căţelule.

– Căţel?

– Oooo… scuze am jicnit căţeii din întreaga lume.

El se feri de un atac al meu apoi se apropie de mine cu o viteza uluitoare si ma izbi de perete. Imi imobiliza mâinile deasupra capului si ma făcu sa îl privesc tinta in ochii.
brs04
– Nu vreau sa ma întorc pe pământ! Ce nu înţelegi?

– Vreau sa te apar! Ce nu înţelegi tu?

– Vrei sa fiu posedata de un spirit??!?

– Nu înţelegi… Eu…

– Daca chiar ai vrea sa ma aperi atunci mai lăsa sa ma antrenez!

Cristian îşi miji ochii apoi ma apuca de gat eliberandu-mi mâinile si ridicându-mă in sus.

– M… ma… su… gru… mi!

– Nu imi mai pasa fa ce vrei!

Cristian ma elibera si ma lăsă sa cad pe podeaua tare respirând sacadat. El ieşi din camera care acum fu cuprinsa de o linişte ca de mormânt.

– Eşti bine? Întrebă Sun.

– S… se poate spune si aşa.

– Haide.

– Unde?

– Trebuie sa terminam antrenamentul.

– Tu nu ai văzut ce tocmai sa întâmplat?!

– Ba da de aceea trebuie sa terminam antrenamentul. Eşti slaba trebuie sa ajungi la nivelul lui daca vrei măcar sa supravieţuieşti.Ai duşmani Emma si nu sunt putini cei ce te invidiază si te vor într-un cosciug.

– Chiar e adevărat?

– Ce anume?

– Chestia cu devatumul ce a jurat sa ma omoare, spiritele care ma pot poseda si faza ca multi ma vor moarta?

– Emma…

– Nu ma lua cu Emma. Spune DA sau NU.

– Da

– Dar ce am făcut? Ce am făcut de ma vor moarta.

– E o poveste lunga pe care ţi-o voi spune alta data.

– Sunt neajutorata… sunt demna de mila.

– Da

– Nu trebuie sa ma aprobi.

– De aceea sunt aici.

– Sa ma aprobi?

– Nu, sa te antrenez.

– Sa şti ca nu te descurci prea bine. Tipul ala ma făcut praf, putea sa ma ucidă in orice secunda.

– A fost doar prima zi de antrenament si nici nu sa terminat.

– Durează prea mult nu exista vreo cale prin care sa devin mai puternica mai repede?

-… Nu nu exista.

– Nu o mai minţi Sun!

Vocea subţire si suava venea dinspre usa… nu mai bine spus dinspre intrarea in camera caci usa zăcea in partea cealaltă a camerei rupta in 2.Cu pasi mici ca de balerina intra in camera o tipa cu parul lung si roşcat. Ochii ei roşii ce de diavol si coarnele lungi din cap contrastau puternic cu pielea ei alba si catifelata ca de înger Bluza neagra legată cu o fundiţa ii venea pe la jumătatea abdomenului ei plat. Din manşetele lungi ce se terminau cu un roşu sângeriu ieşeau gheare de demon monstruoase ce imi reamintiră ca ea putea reprezenta o ameninţare pentru mine. Pantalonii negrii si scurţi ii puneau in evidenta picioarele acoperite de cizmele negre cu toc ce ii veneau pana deasupra genunchiului. Cele doua stele de pe manşetă bluzei si culoarea manşetelor imi atrase atenţia in mod deosebit. Cum putea un înger al morţii sa aibă o uniforma roşie sau măcar o parte din uniforma sa fie roşii?
Black_gold_saw_4
– Mia. Ce cauţi aici?

In momentul in care l-am auzit pe Sun pronunţând acel nume ce ii aparţinea celei mai bune prietene ale mele ce acum probabil era pe pământ am început sa vad asemănare izbitoare dintre Mia cea din fata mea si Mia cea de pe pământ. Erau ca 2 picături de apa doar ca aceasta mia avea parul lung, negru cu şuviţe roşcate si drept si mult mai înaltă decât Mia de pe pământ, mai înalt chiar decât mine.

– Mia? Am întrebat socata.

– Surpriza Emma.

– Sa imi spună cineva ca sunt la camera ascunsa va rog!

– Nu ai tu norocul asta, a spus Sun.

– Ai dreptate de obicei am norocul ca antrenorul meu care trebuie sa ma înveţe cum sa lupt este scos din lupta in 2 secunde in timp ce eu reuşesc sa supravieţuiesc si sa ii ard câteva celui cu care ma lupt si mi-a făcut de ras antrenorul.

– Asta a fost lovitura sub centura, a spus Mia.

Sun a deschis gura dorind sa spună ceva sa se apere si alte chestii din acest fel insa eu am spus repede înainte de a apuca el sa scoată un cuvânt:

– Ok deci stiu ca sunt „noua” in treaba cu îngerii morţii dar de ce ai uniforma roşie nu ar trebui sa fie alba/neagra?

– A… pentru ca Mia a fost posedata de un spirit cat timp a fost pe lumea oamenilor sieste printre putinii ingeri ai morţii ce au reuşit sa supravieţuiască si sa revină la normal. Lămurită?

– A si pentru ca ai reuşit sa scapi de posedare ai uniforma roşie.Pe bune?

– Nu, vezi cele 2 stele de pe manşetă? Ele sunt un fel de talisman protectiv, ele ma ajuta sa nu mai fiu posedata de un spirit vreodată.

– De unde ai făcut rost de el?

– A apărut pur si simplu pe uniforma mea după ce am fost deposedata. Acum pot sa ma duc in lumea oamenilor fara nici o grija.

– A deci posedarea asta e ca vărsatul de vânt o data ce îl ai o data nu îl mai ai si a doua oara.

– Se poate spune si aşa, a spus Mia amuzata.

– In regula. Mia… cu ce ma minţit Sun?

– Ce?

– Când ai intrat in camera i-ai spus lui Sun sa nu ma mai minta, in legătură cu ce sa nu ma mai minta?

– Mia nu!

– Trebuie sa ştie. Exista o cale de a deveni puternica mai repede.

– Super.

– Dar…

– Si acum vine greul…

– Trebuie sa treci un fel de probe.

– Probe? Ştiam eu ca nu poate fi atât de uşor.

– Probele sunt periculoase iţi pot lua viaţa, a spus Sun.

– Oricum nu o sa mai fiu in viaţa daca continui aşa…

– E prima zi de antrenament mai ai putina răbdare.

– Nu! In ce constau probele?

Mia se uita la Sun neîncrezătoare iar acesta dădu aprobator sin cap. Mia putin mai sigura pe ea spuse:

– Trebuie sa stai 7 zile in grotă umbrelor.
15_apocalypsis_ii
– Grota umbrelor? Ce este locul acela? Am întrebat curioasa.

– Greu de spus… nimeni nu ştie cu certitudine… este un loc… un fel de gaura neagra fara sfârşit unde depozitam spiritele scăpate de sub control.

– Scăpate de sub control? Dar spiritele.. noi le purificam…

– Nu pe toate… unele spirite sunt… mult prea mult chiar si pentru noi regrete adânci si neiertate suferinţe nesfârşite… unele spirite sunt mult prea încărcate de astfel de sentimente si nici măcar un nivel S nu le poate purifica… noi numim acel suflet un suflet adormit deoarece nu se va mai putea trezi niciodată din coşmarul in care este.

– Si daca ma duc acolo ce o sa trebuiască sa fac?

– O sa trebuiască sa omori/extermini/vindeci un suflet adormit ai doar 7 zile la dispoziţie.

– 7 zile in care o sa trebuiască sa ma feresc sa nu fiu posedata de spirite, sa ucid un spirit sau sa îl purific.

– Sa îl purifici??!! Draga mea tu nu ai fost atenta nici măcar un nivel S nu poate purifica un spirit dar tu, a spus Sun înfuriat.

– Eu SUNT un nivel S.

– Nu nu eşti, ţi-ai pierdut toate amintirile! Nici nu şti cum sa dai un pumn zdravăn.

– Ai dreptate eu nu imi amintesc insa… corpul meu da.

– Ce?

– Instinctul dragul meu Sun instinctul pot lupta din instinct.

Sun se înroşi la fata din cauza furiei si ma ataca. Eu m-am ferit de atacurile lui.Ma simteam ca si cum as privi un copil cum încearcă sa ma imite si face totul pe dos.Cu o mişcare superficiala l-am imobilizat pe Sun si l-am trântit la podea. Mia aplauda dramatic cu un zâmbet mândru pe fata.

– Cred ca ar trebui sa o lăsam sa se duca, a spus Mia, in sfârşit cineva normal la cap.

– Ai înnebunit?!

– Eu cred ca Mia e destul de sănătoasă Sun.

– Şti ceva… of… nu am cu cine discuta… fie dar când o sa… nu… sa te intorci in siguranţă…

Eu m-am ridicat de pe el si l-am eliberat din strânsa si dureroasa mea priza.

– Ai uitat cu cine vorbeşti? Sunt eu Emma am făcut fata si unor situaţii mai grele.

– Nu prea cred. Emma doar.. întoarce-te in viaţă, a spus Sun atintindu-si privirea asupra mea.

– Da Emma nu e de joaca… este o posibilitate foarte mare sa nu te intorci in viaţă.

– Stiu Mia…

//

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;~capitolul 2 : the red phoenix~&8221;

  1. TREBUIESATEINTORCIINVIATAEMMA!EIMPOSIBILSANUPOTIFACECEVAINLEGATURACUACELESPIRITE!DACANUTEINTORCIINVIATATEOMOR!!!Stiu,a sunat cam ciudat dar…tin la Em,deci se susbenda orice acuzatie de omor sau alte acuzatii 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s