~Capitolul 2:coincidenta stranie…sau nu~

Dacă întârzii profa o să mă omoare, trebuie să mă grăbesc altfel o să dau de belea. Am mărit viteza şi şi am început să mă uit la ceas din 5 în 5 secunde pentru a vedea cât timp mai am. Izbutisem să mănânc şi felia de pâine cu gem care încă se chinuia să îmi alunece pe gât în jos.

running_minorin

– O să ajung la timp, mai am 2 minute! Am spus bucuroasă şi entuziasmată la gândul că voi scăpa fără că zgripţuroaica de Brisben să îmi facă morala ei specială pentru care a fost renumită în întreaga şcoală.

Când îmi era lumea mai dragă BANG, mă lovisem de cineva în timp ce încercam să dau colţul străzii şi să ajung la liceu.

– Hei! Ai grijă pe unde mergi, spuserăm la unison eu şi cel de care mă ciocnisem şi se afla acum pe jos alături de mine zăcând cu eleganţa pe bucata de beton ce mă mirasem că nu mi-a zgâriat genunchi.

– Eva? Întrebă el imediat ce îmi văzu chipul.

– Matthew? Am întrebat uimită în timp ce el îmi rostise numele.

– Ce cauţi tu aici? Eu? Merg spre liceu! Ah! Nu mă mai imita! Am spus eu şi Mat în acelaşi timp confuzi şi enervați la culme.

Frate ce ciudat amândoi spuneam aceleaşi chestii, cam mare coincidenţă să nu mai adaug că pe tipul ăsta îl întâlnisem pentru prima dată aseară în vis. Ce e azi? Ziua hai să ne batem joc de Eva şi să o enervăm?

– De unde mă cunoşti? L-am întrebat curioasă.

– Poveste lungă. Dar tu? Care e scuza ta? Întrebă amuzat de situaţie.

– De aseară, din vis, am spus de parcă ar fi fost ceva normal.

– Waw asta e cea mai veche replică de agăţat din lume.La alta mai bună nu ai putut sate gândeşti? Sau lasă-mă să ghicesc te-ai pierdut în ochii mei, spuse printre hohotele de râs.

– Ah! O să întârzii Brisben o să mă omoare pentru asta.

O zbughisem iar pre scoală uitând de ciudata şi amuzanta mea întâlnire cu Mat. Alergam ca şi cum viaţa mi-ar fi fost în pericol şi poate chiar aşa şi era… Poate credeţi că exagerez dar nu aţi întâlnit-o pe Brisben şi talentul ei neobişnuit de rar de a da pedepse… nu tocmai… să zicem normale.

– Doamna Brisben… doamna Brisben am.. am…

– Întârziat, mă continuă ea cu obişnuitul ei ton exigent în timp ce mă rezemam de tocul uşii abia răsuflând din cauza partidei de jogging neaşteptată. Asta e a 4 a oară săptămâna asta domnişoară iar weekendul nu e nici măcar pe aproape. Continuăm discuţia la sfârşitul orei acum du-te la locul tău. Aşadar unde am rămas? A da deci funcţia de gradul doi…

Eu trecusem la locul meu pregătită pentru o partidă zdravăna de somn din cauza explicaţiilor banale şi plictisitoare ale „prea iubitei” mele profesoare care era renumită nu doar pentru pedepsele ei extraordinare dar şi pentru talentului ei unic de ai face pe elevi să adoarmă la ora ei, de obicei toată clasa adormea înainte de a se termina oră.

Cu toate tevatura asta cu visul şi.. în fine cu Brisben am uitat să mă prezint. Eu sunt Evelin Cruso, am 17 ani, părul meu este de un şaten ciocolatiu pe care îl ador iar ochi mei sunt verde-albăstrui. Am tenul puţin bronzat şi am 1.70 m. Locuiesc singură, mă rog aproape singură, părinţii meu sunt mai mereu plecaţi şi abia îşi mai amintesc să mai treacă pe acasă. Uneori am vise ciudate care întotdeauna dar întotdeauna devin realitate dar visele nu puteau să apară doar noaptea.. noo nu se putea, ele apar când li se năzare. Săptămâna trecută am avut un vis în timpul duşului. Am stat în duş mai bine de 2 ore şi apoi surpriza am răcit. Acum dacă stau să mă gândesc mai bine visele astea seamănă mai mult cu nişte viziuni nu vi se pare? DA… aşa le voi spune de acum în colo viziuni. Oricum să trecem la subiect chestia asta cu vise-viziuni este secretă şi nimeni nu are voie să afle despre ea… sau cel puţin aşa mi-au spus părinţii.

– Hei, scuze că am întârziat spuse un tip necunoscut mie ce stătea rezemat de tocul uşii cu o voce plictisită.

– Domnule Moreau te-ai hotărât să ne onorezi cu prezenţa? Spuse profa ironică.

Tipul acela doar ridică din umeri nepăsător iar profa să întors spre noi şi a spus:

– Copii acesta este Michelle Moreau şi de astăzi este noul vostru coleg de clasă. Ia loc unde doreşti, spuse profa întorcându-se spre Michelle.

El se se îndrepta spre banca liberă din spatele meu şi îşi puse capul pe banca adormind instant. Asta mă impresiona, ştiam că Mis Brisben are un dar aparte de a face oamenii să adoarmă doar printr-o simplă discuţie dar de data asta se întrecuse pe ea însăşi.Cu greu mă abţineam să nu izbucnesc în râs şi să risc să fiu supusă tratamentului nou de pedeapsa cu care se lauda doamna Brisben că îl descoperise/inventase.

– Tinere! Strigă doamna Brisben exasperată spre Michelle.

Michelle îşi ridică puţin capul şi îşi deschise ochii care păreau aproape închişi astfel încât să poată să o vadă pe madam Brisben furioasă pregătită să demonstreze că dobândise reputaţia aceea cu un motiv.

– Unde crezi că suntem aici? La un hotel unde poţi dormi? Întrebă ea revoltată.

– Ştiu lecţia pe de rost aşa că nu am nici un motiv să fiu atent la oră, spuse plictisit înăbușind un căscat.

– Dacă eşti atât de genial te rog du-te la tablă şi rezolva exerciţiul 10 de la pagina 146.

Michelle nu arata a geniu de loc, arata ca orice tip de 18 ani cu părul blond pal şi ochii albaştri şi nişte trăsături care îţi făceau genunchii să se înmoaie când îl priveai. Când a ajuns la tabla la exact un minut şi 27 de secunde a terminat exerciţiul ce mie mi se părea ce este scris în chineză. Tipul era un geniu la pătrat! Era incredibil!

– Dacă eşti aşa de genial ce mai cauţi aici? Întrebă un coleg al meu mai tare în gură.

– Trebuie să termin şi eu liceul nu-i aşa? Nu pot să îl termin dacă am absenţe de la început până la sfârşit, făcu o pauză melodramatica oftând zgomotos, aşa că deocamdată sunt blocat aici şi mai am un motiv… în acel moment ochi lui de un albastru de gheaţă păreau să mă privească fix, păreau neobosiţi şi jucăuşi.

– Ei bine? Care e motivul? Întrebă alt coleg al meu dar Michelle deja se aşezase în bancă şi adormise instant.

– Tipul ăsta… e incredibil, am spus amuzată de situaţie.

~Narator~.

Fără să îşi dea seama Eva, Michelle avea ochii deschişi stând astfel încât nimeni să nu poate observa că el este de fapt treaz. El de fapt apăra pe cineva… O/Îl apăra de ceva. Dar de ce anume?

~Narator end~.

//

9 gânduri despre &8222;~Capitolul 2:coincidenta stranie…sau nu~&8221;

    • :)))) sa înțeleg ca e de bine nu???:)) și eu care credeam ca acest capitol e cam… nașpa cred ca l-am rescris de vreo 1000 de ori înainte da îl public :*:*:*:*:*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s