~Capitolul 1 rapita de…?!!~

~Narator~

Soarele se revarsa prin ferestrele gigantice ale conacului familiei Vizanuella făcând chipul gingaș al Elisei sa para și mai frumos.Mici șuvițe albe din parul ei lung ii scăpau din coada încercând sa ii ascundă chipul delicat.

Parul alb și ochii albaștri o făceau sa semene cu un înger trimis din rai pentru ai ajuta pe ceilalți.Tenul ei deschis la culoare și rochița alba se îmbinau într-un mod excelent oferindu-i fetei o eleganta divina.

Degetele ei firave se plimbau pe clapele pianului producând întocmai melodia ce trebuia sa o cânte . Ochii ei sticloși de un albastru de gheata stăteau ațintiți asupra partiturii ce conținea însemnări ale profesorului ei.Chipul ei firav avea o expresie neutra ce ii dădea de gol nepăsarea cu care canta la pian.

Melodia era mecanica și exacta ,fără pic de emoție.

~Narator end~

AnimeGirlPiano_zps363d017e

-Eliza ,of Eliza este foarte bine din punct de vedere tehnic,dar , din punct de vedere sentimental…este groaznic.Recunosc ai o tehnica impecabila ,dar dacă nu pui pic de emoție în melodie…nu are rost sa cânți.Nu o sa ajungi nicăieri dacă o sa continui asa …

-Îmi pare rău…am spus eu ațintindu-mi privirea asupra podelei.

-Elizabeth,spuse Mat pentru a ma face sa îmi îndrept privirea asupra lui.

-Da domnule profesor Matthew

-Mai bine… ai renunța la pian.,de 3 ani iți sunt profesor de pian și nu am observat nici o schimbare la capitolul transpunerea sentimentelor în melodie.

-Eu..nu…îmi pare rău.Promit ca ma voi strădui mai mult ,asa ca ,te rog învață-mă.

Inima îmi bătea cu repeziciune ,simțeam un sentiment neplăcut ,îmi era frica.Nu vroiam sa renunț la lecțiile de pian,nu vroiam sa renunț la Mat…pentru prima data în întreaga mea viata îmi era frica ,eram speriata.

-Foarte bine,sa reluam lecția ,spuse el oftând ușor.De la început…

Si am reluat lecția de pian.

________________________________________________________________

Buna eu sunt Elizabeth Vizanuella,am 18 ani ,parul meu este lung și alb,am 1.70m și am 48 de kg.

Sunt tânăra moștenitoare a familiei Vizanuella ,o familie foarte bogata,cu o reputație impresionanta și o onoare ce trebuie apărată…de către mine.

Eu trebuie sa fiu perfecta în tot ceea ce fac altfel îmi voi dezamăgi părintii și reputația noastră va decade.Eu cant la 7 instrumente diferite,situ 10 limbi străine,fac dans de societate ,am centura neagra la artele martiale ,am câștigat 5 concursuri naționale diferite ,nu am avut nici o nota mai mica de 10 la scoală sau liceu ,pe scurt sunt perfecta în tot  ceea ce fac.Pot face orice ,pot retine o carte întreagă numai dacă o citesc.

Sunt fiica perfecta ,știu sa ma fac plăcută ,sunt sociabila ,pot discuta pe orice tema și totuși…pot face atât de multe lucruri ,dar un singur lucru am regretat mereu ca nu pot face,faptul ca nu îmi pot controla viata,faptul ca nu pot alege eu ceea ce fac.

Niciodată nu pot sa ies din casa datorita părinților mei.Mulțumită scolii pot sa ies din închisoarea asta numita conac sau a unor petreceri de afaceri a părinților mei.Mereu ma iau cu ei la petrecerile lor de afaceri ca sa dea bine și sa facă o impresie buna, ca și cum as fi un accesoriu de care se folosesc când au nevoie.

Ok ,sa  revenim cu picioarele pe pământ.

________________________________________________________________

Acest domn este profesorul meu de pian Matthew Lowndown, are 23 de ani.L-am cunoscut acum 3 ani când a început sa îmi fie profesor.El este cel mai bun prieten al meu și tot odată persoana pe care o iubesc.

-Buna ziua scuzati-mi întreruperea dar am ceva sa ii spun fiicei mele.Urgent,spuse mama intrând ca o tornada în camera.

-Nici o problema va rog spuneți ,spuse Mat făcând un gest cu mana.

-Elizabeth azi la ora 20:00 vom merge la petrecerea ta de logodna.Vreau sa faci o impresie buna.Sa nu ma dezamăgești.

-Dar..eu..am înțeles mama,am spus chinuindu-ma sa îmi păstrez controlul asupra sentimentelor și lacrimilor ce se pregăteau sa iasă la iveala.

-Ma bucur draga mea,și afișă un zâmbet fără veselie ce îmi dădu fiori și ma scârbi,scuzati-mi exprimarea.

După ce pleca mama .Mat spuse îngrijorat:

-Ești bine?

-Da,dar nu eram.

-Minți spuse el spunându-mi mana pe umăr .

Eu afișasem o expresie uimita dar imediat mi-am recăpătat controlul și am spus:

-Nu am motive sa mint ,am spus în timp ce forțam un zâmbet sa îmi apară pe chip.

-Bine atunci canta asta,și îmi înmână o partitura.

-Venus Capriccio,am spus eu recunoscând melodia imediat.

Aceasta melodie este una plina de furie și puternica.Deci el vrea sa îmi transpun furia în melodie…foarte bine voi face cum dorește ,voi juca cum îmi canta,deocamdată.

Am cantat melodia și mi-am pus inima în ea ,pentru prima oara am cantat cu pasiune.

-Excelent,senzațional spuse el după ce am terminat de cantat piesa.

El ma aplauda și avea o expresie ce exprima bucurie pura .Pentru prima data eram mandra cu adevărat de mine. Zâmbetul lui …îmi umplea inima de bucurie  și mândrie.As fi vrut ca timpul sa se oprească în loc ,sa pot contempla acel zâmbet mirific pentru totdeauna.Of cat de mult mi-as fi dorit…dar timpul nu se opri.Ceasul continua sa ticăie iar timpul sa se scurgă cu repeziciune.

Orele au trecut și am terminat și lecția de pian.Veni timpul lecției de flaut ,apoi celei de vioara și asa se sfârși ziua și veni seara.

278323-1920x1200

Sosi momentul sa plec la petrecerea mea de anunțare a logodnei.Am urcat în limuzina împreună cu părintii mei.

In 30 de minute am ajuns la conacul familiei Moore care s-ar spune ca ar fi a 8 a minune a lumii.Am  fost conduși de către un valet către camera petrecerii.

In momentul în care am intrat ,toată lumea  și-a ațintit privirea asupra mea și a părinților meni,nu pardon asupra mea ,a ființei perfecte.Toată lumea îmi urmarea atent mișcările,gesturile și reacțiile pentru a-mi critica în cel mai aspru mod greșelile oricât de mici ar fi fost.Eu ignoram privirile insistente în timp ce traversam sala către locurile noastre salutând pe ocine cunoștea.In timp ce mergeam am auzit următoarea conversație:

-Ea este nu?Ea este domnișoara perfecta,spuse o femeie într-o rochie aurie.

-Da asa se pare.Arata ca o păpușă de porțelan,spuse alta doamna într-o rochie de mătase roșie.

-Doamnelor azi îl vom întâlni pe îngerul prea iubitei noastre tari ,spuse un bărbat intervenind în discuția celor 2 doamne și făcând un gest nonșalant spre mine.

-Asa se pare ,spuse doamna ce începu conversația privindu-ma cu dispreț și gelozie.

Încercam sa afișez un zâmbet natural și frumos în timp ce încercam sa ajung la locul meu.Totul mi se paru o tortura ,un fel de test ciudat pe care trebuia sa îl trec.Nu, mersul ,privirile și șoaptele clar era o tortura.

Într-un sfârșit am ajuns la locurile noastre iar un domn înalt cu o mustață tufoasa spuse:

-William ,Tatiana ,ma bucur ca ați ajuns.

-De asemenea, ne bucuram sa fim aici, în aceasta zi importanta,spuse tata iar mama dădu aprobator din cap zâmbind.

Elizabeth ma bucur sa te cunosc.Ești întocmai cum am auzit.Un adevărat înger și o adevărată doamna  cu bun gust și eleganta ,spuse întorcându-se spre mine și examinându-mă din cap pana în picioare cautând un defect.

„Mda slabe șanse moșule sa găsești ceva la nelocul lui” am spus eu în gândul meu.Eram îmbrăcată cu o rochie de un albastru închis eleganta și lunga cu o scobitura într-o parte astfel încât sa îmi arate picioarele lungi ca de fotomodel . Rochia era mulata însa nu era vulgara și nu arata mai mult decât trebuia sa se vadă.Purtam o pereche de sandale argintii  cu tocul de 12 cm ce se asortau cu ,cureaua subțire ce îmi susținea cat de cat bustul.Aveam un colier din aur alb decorat cu cristale swarovski finuț și drăguț ,o brațară și o pereche de cercei din acelas set ca și colierul.O parte din parul meu era prins într-un fel de coc iar cealaltă parte era lăsată sa îmi atârne frumos acoperindu-mi spatele și cicatricea ce o aveam din uram unui accident ,dar de el va voi povesti alta data oricum oricine are un defect iar acela era al meu.

pizap.com13575hh608726141

-Domnule Moore e o placere sa va întâlnesc,am spus afișând un zâmbet îngeresc.

-Te rog spune-mi Alexander ,având în vedere ca te vei căsători cu fiul meu.Tot vorbeam de el ,draga mea da-mi voie sa ți-l prezint pe fiul meu Joshua Moore ,apoi se întoarse spre Joshua și spuse:Josh domnișoara este Elizabeth Vizanuella.

Băiatul de 20 de ani ce avea 1.80m stătea și ma examina din cap pana în picioare  ca ceilalți.Aveam de aface cu încă un nebun  ca cauta cu disperare o imperfecțiune.El arata destul de bine, avea parul lung și negru  și ochii albaștri ca cerul și pot sa spun ca era char foarte bine făcut.

-Eliza ma bucur ca ne întâlnim într-un sfârșit

Întinse mana spre mine iar eu i-am dat mana ,el mi-a sărutat-o.Eu i-am spus cu un zâmbet pe buze:

-De asemenea domnule Moore

-Te rog sa îmi spui Josh ,apoi se întoarse spre părintii mei și tatăl lui și spuse:Va rog sa ne scuzați ,as vrea sa vorbesc puțin cu viitoarea mea mireasa ,apoi îmi puse mana după a lui și plecasem amandoi către o terasa liniștită și superba.

Eu m-am îndepărtat de el și am mers spre marginea terasei și mi-am pus pe balustrada.Priveam în gol și aveam grija ca el sa nu îmi vadă chipul și sa nu mai fiu nevoita sa zâmbesc și fata lui .El veni aproape ,ma lua în brate și îmi șopti la ureche:

-Ma enervează masca asta a ta ,nu poți sa ți-o dai jos măcar acum unde nu te judeca nimeni?

-Nu știu despre ce vorbești,i-am spus în timp ce ma întorceam și ii zâmbeam.

-Ai ajuns sa te păcălești singura,mi-e mila de tine, e… începu el dar eu îl oprisem înainte de a mai spune ceva zicând:

-Pardon,însa înainte de a continua va rog sa va măsurați cuvintele.

-Altfel ce?ma întrebă amuzat și mândru ca și cum acea ar fi fost cea mai grea întrebare din lume și cea mai buna replica.

-Altfel va voi arunca peste balustrada și iati mâinile de pe mine ,nu te voi ruga a doua oara.

-Acum îmi place de tine ,spuse dându-mi drumul și sarutandu-mi mana ,gest care începea sa ma enerveze la culme.

Eu deschisem gura sa spun ceva dar am fost întreruptă de larma ce se auzea din camera petrecerii.Eu și Josh  am mers sa vedem ce se întâmplă .Luminile erau stinse și toată lumea tipa:”Corbul venit Corbul”.Eu am fugit sa îmi caut părintii.Era un haos de nedescris.In timp ce alergam am simțit o mana ce ma apuca de sold și o alta ce îmi acoperi gura și nasul cu o batista  ce avea un fel de gaz pe ea.După ce îmi lua batista de la gura îmi simțeam corpul moale și nu îl puteam mișca.

La scurt timp picioarele mele nu mai atingeau solul.Am încercat sa rămân conștientă și sa ripostez dar în zadar ,gazul ce îl inspirasem prelua controlul și ma făcu sa leșin.

//

15 gânduri despre &8222;~Capitolul 1 rapita de…?!!~&8221;

  1. Woo,wow,wow!!!Doamne cat de perfecta poate fi aceasta poveste!E de+a dreptul minunata!Stii,ma regasesc si eu in ea:nu stiu 10 limbi,dra stiu 7,cant din voce,la pian,vioara si putin chitara,iar notele sunt acceptabile,nu chiar 10 pe linie insa pe aproape 😀 .Ma bucur sa vad o creatie atat de perfecta din toate punctele de vedere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s