~capitolul 3:family business??!

~După 3 luni de antrenament~

– Mai repede! Haide mişcă o data!

Alergam cat de repede puteam. Respiraţia imi era sacadata si greoaie alergam deja de 6 ore încontinuu.

– Cat mai trebuie sa alerg? Am întrebat-o pe mătuşa mea ce nu se mai oprea din ţipat.

– Pana când o sa ai o rezistenta corespunzătoare unui spion.

Nici nu vreau sa stiu cat de rezistent putea sa fie un spion.Pe măsură ce ma antrenam imi dădeam seama de cat de greu este sa fii un spion. Eram epuizata, stoarsa de puteri de aceea am căzut fara sa ma împiedic. Nu ma mai puteam mişca din cauza oboselii.

– Eşti demna de mila. Totuşi sa poţi sa înveţi atâtea lucruri in 3 luni este… destul de bine insa mai ai foarte mult pana sa ma impresionezi. Eşti pe drumul cel bun, sa nu ti se urce la cap.
sad-girl-crying-broken-heart-love-0995_loveimages.tk
– Sa trăiţi doamna, am spus in timp ce mătuşa mea ma ajuta sa ma ridic. Deci pot lua o pauza?

– In visele tale drăguţa. Abia am început.

Abia puteam sa merg si sa stau in picioare inca când am auzit ca abia am început antrenamentul ma apucat o criza de nervi incredibila pe care am ascuns-o de mătuşa mea. Ce daca sunt un spion in devenire trebuie sa stiu măcar sa imi ascund sentimentele.Ma întreb: Mătuşa mea are măcar o idee de cat de obosita pot fi? Ea imi făcu semn sa vin după ea. Am intrat într-o sala de antrenament din curtea din spate.

– Haide loveşte cat poţi de tare, a spus ea după ce sa dus in spatele unui sac de box si a început sa îl tina.

Am început sa lovesc cat de tare ma ţineau puterile. Începeam sa lovesc din ce in ce mai tare. Eram furioasa iar asta era un mod perfect de a scăpa de nervi.

– Nu e rău, asta as fi spus daca aveai 5 ani. Haide cu mai multa putere.

Restul zilei am lovit in sacul acela tâmpit de box si am făcut genoflexiuni, flotări, abdomene, abdomene cu capul in jos etc…

Într-un sfârşit sa terminat si antrenamentul iar eu m-am dus in baie si am făcut un dus relaxant si lung apoi m-am trântit in patul din camera mea si am adormit instant.

~A doua zi la 7 dimineaţa~

– Haide! Cat mai ai de gând sa dormi?

Ţipătul mătuşii mele ce ţinea loc de alarma ma făcu sa ma trezesc si sa ma încordez in caz de ea avea sa ma apuce de picior si sa ma tina cu capul in jos cum făcuse acum câteva zile. Mătuşa mea era foarte stricta când venea vorba de pregătirea mea si avea si motive sa fie pana la urma eu nu ma pregătesc sa intru într-un birou unde sa semnez documente si sa stau toată viaţa la un calculator, nu eu ma pregăteam sa fiu spioanca iar eu acum învăţăm cum sa supravieţuiesc in aceasta meserie si cum sa fiu o spioanca desăvârşita desi cred ca daca mătuşa mea ar şti de ce vreau sa fiu spioanca mar expedia imediat înapoi acasă.

– Nu! Am spus hotărâtă.

– Nu ce? Întrebă ea chiar daca deja ştia motivul.

– Azi NU ma mai antrenez vreau o pauza!

– Un spion in devenire ca tine nu are timp de pauza.

-…

-„Toate pasiunile ne fac sa comitem greşeli dar dragostea ne face sa săvârşim greşelile cele mai ridicole”

– Francois de la Rochefoucauld, am spus eu recunoscând imediat citatul.

– Întocmai gândeşte-te la proverbul lui.

– Azi nu vreau sa ma antrenez…

– Si eu care credeam ca vrei sa ai prima ta misiune.

– Misiune? Ce misiune? Am spus sărind din par si amintindu-mi privirea asupra mătuşii mele.

– Un designer de bijuterii îşi va lansa in seara asta o noua colecţie si evident Corbul nu va rata ocazia de a fura noua si preţioasă bijuterie unicat: Moon Stone.

Cu toată pregătirea mea din ultimele luni nu am putut sa imi stăpânesc zâmbetul ce imi dădea de gol nerăbdarea.

– Când plecam?

– Nu fi atât de nerăbdătoare Eliza.

– Ce mai e acum?

– Poţi intra la petrecere insa numai cu condiţia ca tatăl tau sa îţi dea o invitaţie sau sa vi cu el ceea ce nu se va întâmpla.

– Ce? Nu poţi sa faci rost de o invitaţie de la C.I.A. sau ceva de genul?

– Evident ca as putea face asta insa unde ar mai fi distracţia in a te vedea milogindu-te de tatăl tau si apoi asta e o ocazie excelenta de aţi preda o regula foarte importanta:”Nu te lăsa folosita dar foloseşte-i pe alţii”

– Da…

– Suntem spioane Eliza, nu e o meserie cinstita nu are numai parti bune si roz, trebuie sa minţim sa înşelam sa ne folosim de oricine si orice. Trebuie sa ne îndeplinim misiunile ce de fiecare data ne pun viaţa in pericol chiar daca asta înseamnă sa ne folosim de persoanele ce ne sunt apropiate.

– Stiu… nu am de gând sa ma dau in laturi de la nimic pentru a-mi îndeplini misiunile.Ai uitat? Chiar tu mi-ai spus. A 3 a regula a spionajului:”Sa nu uiţi niciodată ca ceea ce faci a fost si este alegerea ta „.

– Sunt mandra de tine… si putin surprinsa, vei fi o spioanca excepţională… sper.

– Mătuşa, eşti o spioanca noi trebuie sa surprindem nu sa fim surprinşi.Se presupune ca eşti profesoara mea.

– Nu iţi forţa norocul puștoaico.

Mai târziu după 3 ore de antrenament am făcut un dus apoi m-am îmbrăcat cu o rochita pana la geninchi bej ,un colier foarte frumos si niste balerini de aceeasi culoare cu rochia si am mers la casa părinţilor mei.
White-haired-girl
– Bine aţi revenit domnişoara Elizabeth, a spus un servitor.

Eu am dat in cap in semn de mulţumesc.

– Unde este tata?

– In biroul lui domnişoară va aşteaptă.

– Mulţumesc.

M-am îndreptat spre biroul lui si imediat ce am ajuns in fata uşii biroului inima a început sa imi bata cu putere. Am ciocănit apoi sa auzit un hotărât „Intra Elizabeth” din birou.

– Buna tata am spus afişând un zâmbet strălucitor ce ar fi păcălit orice om normal. Mi-a fost dor de tine.

– Elizabeth, ce doreşti? Nu ma lua cu dulcegării.

– Am venit doar ca sa te vad. Ce te face sa crezi ca am un motiv ascuns?

– Faptul ca fiica mea e o spioanca in devenire iar mătuşa ta nu te-a învăţat sa minţi mai bine decât mine.

– Semăn mult cu tine pe când erai spion.

– De unde ai aflat ca am fost spion?

– De la tine acum, am spus zâmbind şmecheresc.

– Hm, poate chiar eşti fiica mea.

– O fiica ce va deveni o spioanca mai buna decât tine.

– Si foarte modesta, a spus tata cu o uşoară urma de zâmbet.

– Ce ai mai făcut in ultima vreme?

– Treci la subiect Elizabeth sau ai uitat cu cine vorbeşti? Chiar de sunt un spion inactiv de câţiva ani inca pot sa imi dau seama daca minţi sau nu.

– Vreau o invitaţie pentru lansarea colecţiei de bijuterii a lui Xavier de la Ruse.

– Nu pot face asta.

– De ce?

– Nu vreau sa…

– Nu te voi face de ras, am spus mijindu-mi ochii si nelăsându-l sa îşi termine fraza.

– Nu asta vroiam sa spun. Corbul va veni, va fi prezent la petrecere mai mult ca sigur. Nu ai ce căuta acolo.

– Tocmai de aceea trebuie sa fiu acolo. Misiunea mea este sa îl prind.

– Nu vreau sa te apropii de el.

– Asta e misiunea mea, nu contează ce vreau eu sau tu sunt un agent/spioana nu mai pot da înapoi sunt deja implicata si chiar de nu imi vei da tu invitaţia voi face eu rost de alta si poate aşa din greşeală… pentru ca sunt o începătoare te voi face de ras.

– Elizabeth McHilar asta e cumva o ameninţare?

– Exact, asta e. Stiu cat de mult tii la reputaţia ta de spion/om de afaceri iar tu şti cat de uşor ţi-o pot distruge.

– Eliza şti ce joc periculos joci nu?

– Joc? Nu, asta e o lupta insa nu e o lupta intre şoareci si pisici ci intre pisici si pisici iar eu nu am de gând sa o pierd.

– E clar ca eşti fiica mea.Ai câştigat de data asta.

– Mulţumesc tata. Apropo mai bine te-ai obişnui cu aşa ceva pentru ca nu am de gând sa pierd in fata ta vreodată.

Tata zâmbi mândru si imi dădu invitaţia. El era si inca este un spion foarte bun insa eu eram mai buna ca el la detecţia emoţiilor decât era el la ascunderea lor de aceea am observat acea uşoara tenta de tristeţe care el încerca sa o ascundă.

Eu am luat invitaţia si am plecat din biroul lui insa înainte de a părăsi încăperea am auzit o şoaptă aproape imposibil de înţeles:”succes”. Chiar de nu vroia sa o arate tata chiar era îngrijorat pentru mine.

– Chiar vrei sa îl prinzi nu?

Vocea plăpândă si subţire venea din direcţia scărilor ce se potrivea perfect cu holul in care ma aflam.Ma simteam ca într-un film cu spioni nici nu era nevoie sa ma uit la chipul persoanei care a spus acel lucru caci ştiam cine este. Era o femeie incredibil de periculoasa ce ma privi de când ma născut. Mama stătea in fata scărilor aşteptându-mă sa vin si sa vorbim despre cine ştie ce prostie după care sa ne certam din nou.

– Da, am spus eu fara sa ma uit la ea si aţintindu-mi privirea serioasa asupra unei ferestre prin care putea trece in orice moment o piatra cu o ameninţare daca aveam noroc… da stiu am imaginaţie mult prea bogata.

Se asternuse linistea iar eu m-am indreptat spre fereastra si m-am asezat pe pervazul ei constienta ca mai aveam de stat acolo deva timp.
02-girl-beside-window-waiting
– Şti ca e periculos ce faci nu?

– Stiu la fel de bine ca tine.De cat timp eşti inactiva?

– De când am rămas însărcinată cu tine.

– Încep sa ma îndoiesc de capacităţile voastre de agenţi inactivi, am spus oftând.

– Abilităţile noastre au scăzut sau te-am lăsat noi sa afli ca suntem agenţi inactivi?

Bune asta ma luat prin surprindere desi aceasta lucru e mortal pentru un spion. Sa descopăr eu ca ei sunt agenţi e una dar sa ma lase ei sa descopăr acest lucru e cu totul altceva. Am început sa ma holbez la mama mea incapabila sa reacţionez sau sa imi ascund surprinderea.

– Sa devii una din cele mai bune agente draga mea. Am mari pretenţii cu tine si ma aştept sa ma întreci pe mine si pe tatăl tau într-o buna zi.

Un zâmbet mia apărut pe fata, un zâmbet plin de admiraţie si fericire pura. M-am dat jos de pe pervaz apoi am inceput sa merg cu mama spre usa principala apoi fara sa stau pe gânduri am spus:

– Fi sigura de asta mama.

– Eliza! Haide trebuie sa mergem avem multa treaba înainte de petrecere, a spus mătuşa mea îndreptându-se spre usa si încercând sa evite privirea mamei mele.

– Alina… sa ai grija de ea. Daca i se întâmpla ceva… sa zicem ca si ţie ti se va întâmpla ceva.

– O sa fug, spuse mătuşa mea zâmbind si încrucişându-şi braţele la piept.

– O sa te găsesc, nu o sa te poţi ascunde nicăieri de mine.

– Da da. Oricum nu trebuie sa iţi aci griji voi avea grija de ea, apoi imi puse o mana pe cap.

– Pa mama.

– Pa Elizabeth sa nu ma dezamăgeşti si, ezita putin apoi spuse:… sa te intorci in viaţa scumpa mea.

– Am înţeles sa trăiţi! Am spus ducându-mi mana la frunte ca într-un salut militar.

După ce mi-am luat adio de la mama am ieşit pe ușa casei în care am copilărit, în care am crescut, în care am învăţat și în care l-am cunoscut pe Mat sau cel putin pe acea identitate falsa a… Corbului.

3 gânduri despre &8222;~capitolul 3:family business??!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s