~capitolul 5: Alexandrinele~

-Joshua Moore?Logodnicul tau?Oh vai ce încântare,ma scuzaţi bănuiesc ca vreţi sa fiţi singuri si sa vorbiţi.

– Oh nu ,nu nu este nici o problema ,după cum am spus este fostul meu logodnic…

– Vai ,draga nu trebuie sa te ruşinezi.Ce vine trebuie sa fie sa fii tânăra si îndrăgostită. Distracţie plăcută copii.

Doamna aceea pleca aberant despre cat de frumoasa e tinereţea si dragostea.Oare nu exista nimeni normal pe aici?

„Zise spioanca ” ma tachinat o voce din capul meu.Nici măcar eu nu sunt normala…ce pot cere de la alţii?Am lăsat un oftat zgomotos sa iasă in timp ce ma uitam la acea femeie cum se îndepărta si cum ma lăsase singura cu Josh.

– A trecut ceva vreme nu Eliza?

Vocea plăpânda si groasa a lui Josh ma trezi din starea mea de gândire.Braţele lui mari se înfăşuraseră in jurul corpului meu făcându-mă sa îmi doresc sa îl arunc la câţiva kilometri depărtare de mine,chiar de asta nu era posibil.

-Josh,nu mai suntem logodiţi,dami drumul.

– De ce?

-Josh,te rog….

– Nu ma ruga…degeaba ma rogi ,a trecut ceva vreme de când te-am văzut ultima data.E atât de rău daca vreau sa te îmbrăţişez?

– Da e de rău,acum te rog dami drumul.Nu vreau sa facem o scena aici.

– De ce nu?

Simţeam cum îmi pierd cumpătul si răbdarea.Puteam sa îl azvârl de pe mine si sa ii sparg capul cu uşurinţa dar asta nu înseamnă ca o voi si face.E o diferenţă in a face ce trebuie si a face ce ne place.In minte mi-au apărut instantaneu 58 de variante de al despărţi pe Josh de mine insa majoritatea implicau forţa bruta…

-Josh,daca tot facem asta ce ar fi daca am merge undeva mai retras?

– Oh in sfârşit îţi dai jos masca?Ar fi o onoare domnişoară Elizabeth.

El îmi dădu drumul si ma condus spre etaj unde se aflau mii de camere goale pregătite pentru a fi folosite.Am mers pe un hol mare ce avea de o parte si de cealaltă camere.La un moment dat josh se opri se deschise usa cu o cartela de acces.Zâmbind am intrat amândoi in camera.Imediat ce a închis usa Josh sari pe mine si ma trăit in pat.Dădu sa ma sărute insa eu i-am pus mana la gura făcându-l sa aştepte.El se strâmba putin din cauza reacţiei mele apoi întrebă:

– Ce sa întâmplat?

– Vreau sa fac un dus mai întâi.

– Vorbeşti serios?

– Da.

– Mirosi foarte bine ,nu ai nevoie de dus.

El se repezi spre buzele mele pentru a le ataca cu un sărut ce va fi mai mult ca sigur super dezgustător iar eu m-am ferit întorcându-mi fata si spunând:

– Nu,vreau mai întâi sa fac un dus.Ori fac un dus ori nu mai facem sex.

Josh ofta zgomotos si se dădu de pe mine.

– Ce ar fi sa facem amândoi un dus?

Dus cu el?Doamne fereste mie îmi e scârbă si când ma îmbrăţişează cu hainele pe mine si el vrea sa fac dus cu el?”Gata eliza calmează-te”

– Bine,mai întâi du-te tu si pregăteşte dusul vin si eu într-un minut.

– De ce nu mergem amândoi?

– Pentru ca vreau sa ma descalţ mai întâi si sa ma dezbrac…

– Si de ce nu o faci in baie?

– Tu şti ce greu se dau pantofii ăştia jos?Nu ,acum du-te vin si eu imediat.

– Bine.

El pleca in baie iar eu am răsuflat uşurată.Mi-am dat jos pantofii cu toc apoi am luat in mana.M-am dus la usa si am încercat sa o deschid.Ah idiotul de Josh a închis…Eram la etajul 2…deci înălţimea nu era prea mare.M-am dus la geam si mi-am scos capul afara pentru a căuta ceva pe care sa sar.Din fericire in apropiere se afla un copac înalt.

– Eliza mai durează mult?

– Da…vin imediat.

Fara sa stau pe gânduri am sărit pe geam.Ma apropiam cu repeziciune de sol.M-am agăţat de o creanga mare si solida si m-am oprit din camere.Am dat drumul crengii si am aterizat cu gratie pe pământ.Putin sânge mi se scurgea de la mana dreapta,ah ma julisem când apucasem creanga.Rapid mi-am pus pantofii si am plecat spre camera petrecerii.

Imediat ce am ajuns in casa am observat o agitaţie ciudata.Servitorii se grăbeau spre camera petrecerii.Mi se păru ciudat dar mi-am păstrat calmul si am mers graţios in camera.Imediat ce am intrat am fost asaltata de o doamna ce mi-a spus:

– Draga mea ,tu ce crezi ?Corbul îşi va face apariţia in seara aceasta după cum scrie in bilet?

-Scuzati-ma dar…nu stiu despre ce vorbiţi.Ce bilet?

– Vai!Vrei sa spui ca tu nu şti?Corbul întotdeauna lasă un bilet înainte de a da un jaf.

– Oh,vai si cumva din întâmplare ştiţi ce scria in bilet?

– Da ,de sigur .Scria ca va fura „Voi lua nestematele verzi ale regelui de sub Apollo”.Deci probabil va lua colierul din smaralde verzi de sub statuia lui Apollo.

– Da…probabil…

– Of in sfârşit au venit!

– Cine sa vina?

– Domnul Xavier de la Ruse a fost atât de incantat cu aceasta prezentare încât ii va lăsa pe câţiva invitaţi sa fie modelele ce vor purta câteva din bijuteriile lui fabuloase.
– Oh ,doamna ma flataţi , va fi o onoare daca îmi veţi purta bijuteriile.Mai ales tu draga mea Elizabeth.

– Ar fi o onoare,as putea sa le pun acum daca nu va deranjează?

– Ar fi minunat dea dreptul minunat.Poţi alege orice bijuterie ,mai putin acel colier de sub statuia lui Apollo ,sar putea ca acel colier sa fie furat la noapte si chiar nu as vrea sa fiu acuzat de dispariţia minunatului nostru înger.

– De sigur domnule.

-Ti-am mai spus ,spune-mi Xavier draga mea.
Am dat putin din cap si m-am îndreptat spre locul unde erau afişate bijuteriile in timp ce ma gândeam la acel bilet lăsat de corb.El era un spion de talie internaţională…nu putea pune ceva atât de uşor….nu are cum ca tinta lui sa fie atât de evidenta,ceva e putred la mijloc.Sa vedem,nestematele verzi sub Apollo.Mi-am plimbat privirea pe masa de bijuterii,apoi o pereche de cercei cu nestemate roşii mi-au atras atenţia.Erau Alexandrite… Apollo era zeul soarelui….Asta e ,ştiam eu ca ceva e putred la mijloc,Alexandritele sunt roşii pe timp de noapte dar pe timp de zi sunt verzi.Nestematele de sub Apollo,care este zeul soarelui ,devin verzi întocmai ca in bileţelul corbului.Deci bileţelul spune de fapt : Nestemata regelui care este verde sub Apollo care este si zeul soarelui deci el va fura aceste Alexandrite.

– Te-ai hotărât draga mea?

– Xavier,da aceasta pereche de cercei este minunata ,as putea sa o port?

– Oh,dar de sigur.Valet scoate Alexandritele si daile domnişoare.

Un valet mi-a dat cerceii iar Xavier sa oferit sa mii puna.Nu puteam sa scap de omul asta aşa ca l-am lăsat sa mii puna.

– Frumoasa alegere,una….inteligenta.

– Mulţumesc.

Ceva nu e de bine ,am o senzaţie neplăcută in legătura cu omul asta ,ceva nu e ok la el… ascunde multe chestii.Felicitări Xavier tu probabil eşti singurul om de pe pământ in afara Corbului care a reuşit sa îmi atragă atenţia si nu e prea bine sa îmi atragi atenţia.

Muzica răsună in încăpere iar unii invitaţi dansau.Ma simţeam ca si cum as fi in acea perioada când femeile poarta rochii lungi si pompoase si când trebuiau sa se mărite virgine dar niciodată nu o reuşeau sa îşi menţină virginitatea iar bărbaţii se dădea drept mari cavaleri si când colo erau adevărate măgari.M-am apropiat de Xavier apoi i-am spus:

– De obicei aştept sa fiu invitata la dans dar de data aceasta cred ca voi face o excepţie.

– Placerea va fi de partea mea domnişoară…

– Te rog spune-mi Eliza.

– Eliza…numele tau suna precum o cascada,se potriveşte atât de bine si suna atât de perfect ti se potriveşte de minune.Eliza,Eliza ,Eliza…suna precum o melodie si se potriveşte perfect pe buzele mele nu crezi?

– Da,ma surprindeţi domnule Xavier,nu ştiam ca sunteţi atât de romantic.

– Nici eu,abia acum aflu.E prima data când mi sa spus romantic.

– Si Xavier,tu ce crezi?Crezi ca acel Corb va veni?

– Nu am nici o îndoială Eliza.Corbul e un adversar vrednic.Nu îl pot numi o piesa de joc sau doar un pion dar e destul de amuzat sa îl vezi cum se străduieşte sa fure bijuteriile.

– E un adevărat joc de şah nu?

– Pardon?

– Domnule de la Ruse si eu sunt o adepta a jocului de şah ,pionii sunt atât de uşor de manipulat,insa e uşor sa scapi un nebun din mana,la fel si cu regina ,trebuie sa ai grija cum o manipulezi altfel se va întoarce in potriva ta.

– Ai mare dreptate ,după părerea mea regina este o piesa foarte importanta in jocul de şah dar mai puternic este regele.

– Eu nu sunt de acord domnule de la Ruse ,daca regina ştie cum sa se mişte si cum sa vorbească ,poate deveni o adevărată ameninţare pentru rege.

– Domnişoara Elizabeth,mi se pare mie sau aceasta a sunat ca …o declaraţie de război?

Hm…deci in sfârşit sa prins si el.Ei bine vei descoperi cat de puternica poate deveni aceasta regina domnule rege.Vei ajunge la mana mea si vei regreta ca mai subestimat in acest fel umilitor.Vei regreta ca mai subestimat si mai lăsat sa vad ca tu eşti un spion.De aceea eşti atât de interesat de corb si de aceea porţi acel inel de detectare a minciunilor si sa nu mai vorbim de acel mic dispozitiv din ureche ce e al dracului de evident.Cu cine vorbeşte acum?Cine îţi transmite informaţii?Nu contează…ai greşit amarnic ca mai subestimat si acum vei plati consecinţele greşelii tale.

– Of…vai ,un război?Domnule îmi pare rău ca v-am făcut sa gândiţi astfel,eu doar cred ca regina e un pion puternic ce nu trebuie lăsat sa scape sau capturat de inamic.Îmi pare rău daca vamo făcut sa gândiţi altfel.

Xavier se uita la cerceii ce ii purtam si ii atinse cu mana spunând:

– Eşti o fata foarte inteligenta Elizabeth.Abia aştept sa vad de ce eşti in stare dragul meu înger.

– Si eu abia aştept sa vad de ce sunteţi in stare domnule Xavier ,acum va rog sa ma scuzaţi.

– Nici o problema.

Am plecat si m-am îndepărtat putin de Xavier.După o ora luminile se stinseră brusc. Agitaţia se instala rapid in camera iar ţipetele „Corbul” se auzeau constant.Am simţit o mana cum am apuca de mijloc apoi am simţit cum picioarele mele nu mai ating solul.Un sărut adânc îmi lua o buna parte din forţa iar o pastila intrase in gura mea.Mai aveam putin si o înghiţeam dar am reuşit sa o ascund sub limba si m-am prefăcut inconştienţa.O data mai luat prin surprindere corbuleţ dar a doua oara nu se va mai întâmpla.

Am fost urcata într-un elicopter si am fost dusa la un hotel imens.Am intrat într-o camera de hotel si apoi am fost aşezată cu grija pe pat.Când Corbul se apropia sa ma sărute l-am apucat cu forţa de bluza apoi l-am răsturna pe pat prinzându-l într-o priza de care ar fi mândră mătuşa mea.

– Ai progresat.

– Tu tot ma subestimezi.

– Nu e chiar aşa de rău.

– Pentru mine nu,pentru tine va fi.

In secunda următoare o grenada de fum a apărut in camera.Din greşeală am inhalat fumul si am adormit.In minutul următor m-am trezit într-un alt pat într-o alta camera de hotel. M-am ridicat rapid in şezut si am început sa ma uit prin camera.

– Micuţa Eliza sa trezit într-un sfârşit.

-Josh?

– Surprinsă?

– Da…Corbul?Unde e?

-Offff…. a scăpat,tipul ala se pricepe.

– Asta e clar…De ce mai adu…..Ce dracu înseamnă asta?am întrebat in timp ce arăta spre piciorul meu stâng ce era legat cu o cătuşa din metal.Tu nenorocitule!

M-am ridicat din pat si am ajuns aproape de el dar la un moment dat am căzut.M-am uitat in spate si am văzut ca lanţul de care era legata cătuşa se întinsese la maxim si nu puteam ajunge la Josh sa ii ard una.

– Surprinsă …din nou?

– Vrei sa iţi sparg mutra?As vrea sa spun din nou dar nu am avut plăcerea de a o sparge mai devreme.Ce vrei sa faci?

– Deocamdată…sa te ţin aici.

– De ce?

– Pentru ca e amuzant si nu am nimic mai bun de făcut.

– Nu ma poţi tine aici captiva!

– Pariem?

Parul lui lung si negru ma făcea sa îl asemui neintenţionat cu un demon gata sa îmi ia sufletul.Intenţiile lui nu erau curate iar eu nu am de gând sa stau si sa nu fac nimic …pentru a 2 a oara in seara asta am de gând sa evadez dintr-o încăpere păzita si sa ma urc pe acoperişul clădirii.Deja am început sa ma obişnuiesc dar…in seara asta se va întâmpla ceva …e greu de explicat dar o simt …seara asta se va termina cu vărsare de sânge iar acel sânge nu va fi al meu

~Din capitolul următor~

– Corbule !Corbule unde eşti?Corbule!!

-Shhhh linişte.

– Idiotule ai idee ce mai speriat?

L-am îmbrăţişat strâns prinsa in febra si agitaţia momentului.

– Sunt aici o sa fie bine.

– Idiotule.

El ma săruta si ma făcu sa înghit o pastila de somn.

– Chiar nu te poţi abţine nu?

– Sincer…nu îmi place fata ta adormita.Vise plăcute Eliza..

In secunda următoare am adormit.Doamne ce ar trebui sa fac?Sa îmi pun scoci la gura pentru a nu se mai întâmpla asta?Sa îmi cos gura?Ce dracu trebuie sa fac?M-am trezit într-o camera de hotel necunoscuta mie….din nou …cu corbul lângă mine in pat îmbrăţişându-mă …din nou.

– Uite cine sa trezit.

– Foarte amuzant.De ce mai adus aici?

– Nu şti?Corbul nu ratează niciodată un furt.Am trimis acel bileţel si după cu am promis am venit sa îmi iau prada.

– Alexandrinele….

-Asa e.Ai ştiut nu este aşa?Ai ştiut ca voi veni după Alexandrine .De aceea le ai ales.

-Asa si?

– Ce îmi place ca eşti onesta.

– Eşti un rege periculos.

– Si tu o regina vicleana.

– Ha?Tu ai….

-Dap ai avut o conversaţie tare interesanta cu Xavier.Nu ma puteam abţine.

– Taci o data si săruta.Nu strica momentul.

– Da ,sa trăiţi regina mea.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;~capitolul 5: Alexandrinele~&8221;

  1. in primul rand mi-a atras atentia titlu 😡 se potriveste cu noi 😀 si in al doilea rand mi-a placut enorm…da’ ceva tot nu mi/a placut…de ce naiba te-ai oprit aici?

    • :)) sa sti ca se potrivea ,nou suntem Alexandrinele :)) pai oricum am facut capitolul cam lung…asa ca….a trebuit sa se termine,am o regula de obicei nu fac un capitol mai mare de 2000 de cuvinte dar pe asta lam depasit cu mult numai one-shoturile la fac mai mari 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s