~capitolul 3:he is an enemy~

anime-boy-a-demon-horns-wings-dark-cat-forest-graphic

Ochii lui sângeriii nu ma scăpau din priviri nici o clipa. Zâmbetul diabolic ii dezvelea colţii ce mi-au lăsat semne pe trupul meu ce fusese atins de mâinile lui reci ce obişnuiau sa se odihnească pe gatul meu in timp ce buzele lui roşiatice imi şopteau ameninţări ce fiinţa mea uneori le asemuia cu şoaptele de dragoste. Atâtea amintiri groaznice ma legau de fiinţa aceasta groteasca ce încep încet încet sa cred ca a fost creata special pentru a ma chinui si înnebuni.Ma amăgesc singura cu fanteziile mele, cu iluziile mele ce le creez, cu speranţele ce nu stiu daca as vrea sa devina sau nu realitate. Oare eu chiar vreau sa ii schimb inima lui Lucifer? Oare eu vreau sa fiu cu el? Si cel mai important: Voi putea sa îl schimb pe Lucifer? Mereu aceste întrebări ma chinuiesc, ma torturează pana in punctul in care nu ma pot suporta si ma rănesc pentru a putea reveni la realitate.

– Ce vrei sa spui? Cum adică începe jocul? Am întrebat ieşind din starea mea de gândire si revenind cu picioarele pe pământ.

– Vei afla mâine înger prost.

Acestea fiind spuse el dispăru. Nu stiu ce sa întâmplat apoi.. totul a fost ca prin ceata, era ca si cum as fi trecut pe pilot automat. Probabil m-am schimbat in pijama si m-am băgat in pat apoi a adormit si a 2 a zi dimineaţă m-am îmbrăcat si am coborât la micul dejun. Cred…

– Lilith! Lilith mănâncă!

– Ha? Ce?

– Nu mai visa cu ochii deschişi.

– A.. da nu mie prea foame, Mikael.

– Trebuie sa mănânci ceva draga Carlos sa dat peste cap sa prepare mâncarea ta preferata.

– Bine tata…

Aproape ca am uitat.. acum sunt in lumea oamenilor si trebuie sa mănânc sa nu ma îmbolnăvesc si a devin slaba si vulnerabila.

– Grăbeşte-te trebuie sa ajungi la liceu.

– Liceu?

– Da micuţa mea mai trebuie sa treci si tu pe acolo.

– Dar tata…

– Si eu as fi vrut sa stai acasă insa directorul mi-a spus sa te prezint imediat la liceu altfel eşti exmatriculata.

– Dar de unde a aflat ca m-am întors?

– Zvonurile se răspândesc repede pe aici micuţa mea.

– Haide Lilith sa plecam.Pa tata.

– Vin acum.Pa tata.

– Pa copii sa aveţi grija de voi. Mikael!

– Da?

– Ai grija de ea, ma bazez pe tine.

– Da.

Eu si Mikael ne-am îndreptat spre un BMW negru si foarte tare. Nu ma aşteptam la nimic mai prejos din partea lui Mikael. Am intrat amândoi in luxoasa maşină iar in momentul in care am auzit torsul uşor al motorului întocmai ca al unei feline delicate am tresărit putin. Parca abia m-am trezit dintr-un coşmar dar ceva imi spune ca coşmarul abia a început…

– Eşti bine?

Mikael se uita insistent la mine. Ochii lui albaştri ca cerul ma făceau sa tânjesc după zilele in care stătea pe norii pufoşi si albi privind lumea ce o ascundeau. Parul lui auriu ca razele soarelui imi amintea de zilele însorite in care am jucam cu Mihail si cum priveam noi apusul.

– Lilith?

– Sunt bine. Nu ar trebui sa plecam?

– Ba da.

Maşina porni uşor si începu sa se mişte din ce in ce mai repede. Vântul imi deranja parul lung si negru. Satula de acel vânt puternic, ce ma făcea sa imi amintesc lucruri ce as fi vrut sa rămână închise in inima mea si şterse din memorie am închis geamul. Am mers ceva vreme si fara sa imi dau seama am adormit. Brusc maşina se opri si ma trezi din dulcele meu vis.

– De ce ne-am oprit?

M-am uitat in jur, nu era nici un liceu doar un castel mare din piatra ce transmită o aura înfiorătoare si negativa. Norii negrii împiedicau razele soarelui sa atingă castelul iar pădurea fara pic de viaţă înconjura castelul. Tot acel loc transmitea un mesaj si anume: „Nu va apropiat” un urlet asurzitor de lup imi făcu inima sa bata din ce in ce mai repede. Ochii ageri si sclipitori se vedeau pe lângă trupurile neînsufleţite ale copacilor. Se auzeau crengi rupându-se sub lăbuţe fine ce se terminau cu gheare ascuţite. Erau lupi pin preajma.

– Mikael?

Cu mana lui dreaptă ma apuca de fata si ma făcu sa ma uit fix in ochii lui albăstriii ce acum imi dădeau fiori de gheata. Ce sa întâmplat cu blândeţea lui?

– Pentru un înger nu eşti prea inteligent.

– Ce?

– Nu iţi aminteşti ce a spus lordul Lucifer?

-„Jocul începe”.

– Eu sunt primul tau adversar.

– CE?

– Linişte! Asculta cu atenţie trebuie sa intri in castel, sa te fereşti de capcane, sa ai grija sa nu fi mâncate de lupi si sa iei anulate ce se afla in centrul castelului in sala de bal.

– Si ce se întâmplă daca nu vreau?

– Îţi voi lua sufletul.Ai 10 secunde sa dispari din fata mea înainte sa îţi rup gatul. Mişcă!

– Ce dar…

– Unu.. doi…
sleepless_by_gilraen_ar_feiniel
Fara sa mai stau pe gânduri am deschis usa maşinii si am intrat in pădure. Nu observasem dar se lăsase oleata foarte groasa de abia mai vedeam la 2 pasi in fata mea. Imi era frica dar nu aveam ce face. ACUM TREBUIA SA ALERG, SA AJUNG LA CASTEL.Am alergat ceva timp si într-un sfârşit cred ca printr-un miracol am reuşit sa ajung la intrarea in castel. Urletele lupilor se auzeau din ce in ce mai des si din ce in ce mai tare.Se apropiau… Am intrat in castel. Eram obosita aşa ca m-am prijinit de un perete deodata piatra pe care imi pusesem mana se dusese in zis. Ore cat de vechi putea fi castelul ăsta de se distruge la o simpla atingere? Dar.. nu sa distrus, peretele sa mutat si sa deschis un pasaj secret. Nu aveam nimic de pierdut aşa ca am intrat in el. Imediat ce am intrat am văzut lupii in spatele meu si am început sa alerg. Am alergat cat de repede am putut… si era ciudat lupii ma [puteau prinde cu uşurinţă, pana acum puteam fi moarta.

M-am oprit din alergat si m-am întors spre lupi si ei se opriră, nu ma atacară nu imi făcuseră nimic. Era mult prea ciudat.. se întâmplă ceva.

dreamadorableanimalartf

– Gata joaca? Întrebă unul dintre ei.

– Ce??????? Am spus eu socata. Vorbiţi??!!

– Ne înţelege? Ne poţi înţelege?

– Da.. cum? Cum de vorbit?

– Noi am vorbit mereu voi oamenii nu ne înţelegi.

– De ce ma fugăriţi?

– Pentru ca fugeai.

Lupul cu care vorbeam avea blana cafenie si urechile ciulite un adevărat lup puternic si mândru.

– Eu… am început insa am fost întreruptă de un alt lup alb complet ce a spus:

– Lăsă asta. Ce cauţi aici?

– Am venit sa iau amuleta din sala de bal a castelului.

– Pentru ce? De ce ai nevoie de ea?

– Ma forţat un demon sa o iau…

– Demon?? Lucrezi pentru demoni?

– San min, calmeazate! Fata ne poate înţelege, nu e om dar nici demon nu e, a spus lupul cu blana cafenie.

– Da, dar ce poate fi ea, Mi jun? Întrebă lupul cu blana alba ce îl cheama San min.

– A… ma puteţi întrebă, sunt un înger.

– Un înger? Nu am mai văzut unul de ani buni, a spus San min.

– Uite am nevoie doar de piatra iar voi nu o folosim nu? O sa iau piatra si o sa plec.

– NU! Piatra are puteri magice, noi suntem cei ce o păţesc. Aici in castel nu pot intra demonii si daca vrei sa ieie piatra va trebui sa treci mai întâi de noi!

– Nu vreau sa va rănesc. Povestiţi-mi despre piatra. Ce puteri are?

– Piatra poate fi folosita ata in scop bun cat si rău. Poate sa împlinească o dorinţă, o singura dorinţă.

– O dorinţă de persoana?

– Nu, o singura dorinţă si atât.

– Înţeleg… nu pot sa dau o asemenea piatra unui demon… dar daca ma întorc fara piatra sufletul meu…

– De ce lucrezi pentru un demon daca eşti înger copila?

– Sunt obligata, sunt închisă in corpul acestei muritoare iar daca voi pleca din corpul ei, fata va muri si toată familia ei va fi trista, nu pot îngădui aşa ceva… vreau de asemenea sa imi găsesc prietenul ce a fost capturat de Lucifer…

– Pari sa ai suflet bun si curat. Vino te voi duce la piatra.

– Dar San min nu poţi face asta daca piatra ajunge pe mâinile unui demon…

– Mi jun stiu ce fac! Sun căpetenia haitei piatra va ajunge pe mana demonului dar nu va putea sa îşi puna dorinţa.

– Poftim?

– Tu copila iţi vei pune o dorinţă, aceea de aţi găsi prietenul apoi vei duce piatra fara magie demonului.

– Eu… mulţumesc. Dar de ce nu aţi folosit voi dorinţa pana acum?

– Tradiţia noastră spune ca noi nu avem voie sa ne punem dorinţe, nu avem dreptul, strămoşii mei erau jumătate oameni jumate lupi se puteau transforma când dorea in oameni si lupi dar deoarece au abuzat de puterile pietrei au fost pedepsiţi sa aibă doar o singura forma, aceea de lup si asta nu e tot noi nu avem dreptul de a ajunge in împărăţia cerurilor.. am fost blestemaţi ca după ce intram in lumea de apoi sa nu ni se mai facă judecata finala si sa intram direct in iad.

– Dar nu ai spus ca piatra are doar o dorinţă apoi e doar o piatra obişnuită?

– Ba da aşa e acum.. înainte piatra avea 10000 de dorinţe dar strămoşii mei au folosit acele dorinţe doar pentru binele lor.De aceea zeul nostru sa supărat si nea blestemat.

– Imi pare rău…

– Nu e vina ta copila. Am ajuns acum puneţi dorinţa si pleacă.

In sfârşit voi putea sa îl revadă pe Mihail… dar de ce nu ma simt bine? Am luat piatra in căuşul palmei si am spus:

– Imi doresc.. doresc ca blestemul asupra lupilor sa fie ridicat.

O lumina orbitoare a aparul apoi mi-am pierdut cunoştinţa.

– Copila, copila trezeşte-te!

– Ha? Ce? San min blestemul? A fost rupt?

– Da copila mulţumim, mulţumim pentru tot. Dar de ce nu ţi-ai sorit sa îţi salvezi prietenul?

– Pe el îl pot salva si singura, dar pe voi nimeni altcineva nu var fi putut ajuta.

– Iţi mulţumim. Daca vei avea nevoie vreodată de ajutor nu ezita sa ni-l ceri.

– A fost placerea mea, am spus zâmbind.

Acestea fiind spuse am luat piatra si am ieşit din castelul ce se luminase brusc. Nu imi venea sa cred ca era acelaşi castel sumbru de mai devreme. Totul era luminat si frumos, pararea revenise la viaţă iar norii dispăruseră.

– Ce a durat atât? Întrebă Mikael.

– Poftim, am spus aruncând piatra in poala lui.

– In sfârşit am piatra! Imi doresc sa fiu mai puternic decât Lucifer. Ce se întâmplă? De ce nu se întâmplă nimic? Tu catea mai păcălit!

– NU te-am păcălit eu doar ţi-am adus piatra.

– Te omor!

– Mikael stai jos!

Vocea sumbră si întunecată ce imi dădea fiori se auzi din afara maşinii.

– L… Lucifer, eu nu eu… javra asta ma păcălit ea…

– Tăcere! Ea a câştigat iar tu ai pierdut!

– Da… stăpâne.

– Haide nu trebuie sa ajungeţi undeva?

– Liceul! Haide dai drumul altfel voi fi exmatriculata.

Lucifer si Mikail izbucniră amândoi in ras.

– Am înţeles Lilith, la revedere stăpâne Lucifer.

– Sunt cu ochii pe tine, a spus Lucifer dispărând într-un nor de fum negru.

Din capitolul urmator:

9sgoyd185090-02 anime-emo-vampire-girl

//

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;~capitolul 3:he is an enemy~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s