~capitolul.11:i’m not your toy~

Simţeam o mana delicata si firava mângâindu-mi parul. Încet am deschis ochii si am văzut-o pe Anelide privindu-mă cu un zâmbet slab si melancolic. Jenata mi-am mutat brusc privirea apoi am auzit-o spunând:

– Nu te învinovăţesc pentru ce i sa întâmplat lui Damian… a fost vina mea.

Nu puteam spune nimic… imi era jena, acum câteva ore sarea la gatul meu si spunea ca imi vrea inima acum… imi spune ca ma iartă! De ce sa ma ierte? Ca am vrut sa trăiesc aşa cum a vrut si ea? Conştiinţa mea imi repeta ca nu am făcut nimic greşit dar simţeam un junghi de vinovăţie ce imi apăsa inima… Imi era frica si totuşi ma simţeam in siguranţa cu ea alături de mine… sunt o catenate iar ea un demon noi ar trebui sa fugim unii de alţii… bine sau cel putin noi, catenatele de ei… nu sa stam împreună la un ceai. Am oftat încercând sa imi ascund teama. M-am ridicat in şezut si am încercat sa par curajoasa si oarecum nepăsătoare.

– Ce se va întâmpla acum?

– La ce te referi?

– Ce vei face de acum?

– Probabil voi începe sa călătoresc… am stat mult prea mult timp într-un singur loc. Şti Sahara voi oamenii sunteţi norocoşi nu trebuie sa trăiţi veşnic si sa vedeţi cum fiecare persoana draga vouă pleacă… nu trebuie sa va fie teama sa va îndrăgostiţi, nu va e teama sa va îndrăgostit sau sa fiţi răniţi. Rănile unui demon sunt cu mult mai adânci decât cele ale unui om Sahara noi simţim mult mai multa durere când pierdem pe cineva.De aceea preferam sa nu ne ataşăm de nimeni.

– Dar nu e trist? Sa iţi trăieşti întreaga viaţă… nu eternitate singur… e mult prea trist… dar chiar daca voi suferiţi mai mult vaţi pus vreodată întrebarea: merita? Merita sa suferi pentru a simţi bucuria? Eu cred ca merita dar tu?

Cred ca asta a fost K.O. pentru ea pentru ca nu a spus nici un cuvânt si a început sa se uite gânditoare pe fereastra. Deodata atmosfera din camera se schimba si ma simţeam iar foarte stânjenită aşa ca am încercat sa schimb subiectul printr-o alta întrebare:

– Ce vei face cu copilul?

– Sahara… sunt un demon… un copil creat de un demon si un om nu e posibil.

– Ce? Dar am văzut.. l-am simţit cum dădea din picioruşe…

– Stiu… dar corpul meu la mâncare…

– La mâncat? La ce te referi?

– Corpul meu de demon a mâncat trupul lui micuţ si fara apărare. Un demon si un om nu ar trebui sa fie niciodată împreună. Nu e posibil aşa ceva… daca ar fi fost un demon si un demon sau un om cu alt om atunci nu ar fi fost nimic rău dar… un om si un demon… e o iubire imposibila.

– O iubire imposibila? Asta suna ca o replica dintr-o telenovelă proasta.

– Stiu… e chiar ironic… dar asta e adevărul… un demon si un om aşa ceva nu e posibil… un demon întotdeauna va dori sa ucidă iar un om va fi întotdeauna dezgustat sau temător fata de morţi sau masacre… eu nici nu pot sa spun de cate ori m-am abţinut sa nu omor pe cineva de fata cu el.Cu alte cuvinte nu ne potrivim suntem ca luna si soarele… blestemaţi sa nu ne putem atinge unul pe celalalt sau sa întâlnim persoana de care ne-am îndrăgostit… tot ce putem face e sa privim… sa privim cum toţi mor in jurul nostru iar noi suntem neschimbaţi.

– Asta e… trist.

– Waw asta a fost profund Sahara, a spus Surama intrând in camera si sărind in braţele mele urmărind-o cu prudenta pe Anelide cu privirea.

Ea stânjenită isi apleca privirea.

– Surama e ok, Anelide nu va face niciun rău nimănui.

Anelide isi ridica brusc privirea uimita Surama ma strânse si mai tare in braţe apoi a spus:

– Sahara porţi inelul meu?

– Ce? Ah da uite.

I-am arătat micuţului duh inelul de un albastru închis superb ce era împodobit de nişte firişoare subţiri si aurii.

– Bine, nu uita ca la Alibaba freci inelul iar eu apar. Da?

– Ok. Surama sa întâmplat ceva?

– Trebuie sa plecam… ne-au găsit cei de la internat si au trimis o escorta după noi care deja a apărut…

– Înţeleg, l-am dat jos pe micuţ din poala mea apoi am îmbrăţişat-o cu putere pe Anelide conştientă de durerea din sufletul ei si de faptul ca eram total neajutorata in fata unui atac surpriza.

Anelide putin luata pe nepregătite ma îmbrăţişă înapoi si am simţit cum o lacrima i se scurge pe obraz.Ma strângea sufletul si nu vroiam sa ii dau drumul dar asta e tot ce puteam sa fac… M-am despărţit cu greu de ea si am început sa ne îndreptam spre usa apoi Anelide a spus luându-ne prin surprindere:

– Surama ia asta, ia înmânat lui un mic săculeţ maroniu legat cu un siret negru.

– Ce e asta? A întrebat Surama.

– E un talisman norocos o sa va prindă bine când lucrurile o sa înnebunească in jurul vostru.

Surama surprins lua săculeţul apoi pleca târându-mă si pe mine după el. Am început sa ma gândesc la cuvintele cu dublu înţeles ale lui Anelide… oare ce vroia sa spună? La ce se referise? Cum o sa ne ajute un săculeţ aproape cat pumnul meu de mare? Ce naiba? De ce totul trebuie sa fie atât de complicat?

~După jumătate de ora~

– Saharaaaaa!! Pământul către Saharaaa!

– Ah, Adrian… am ajuns deja?

– Da.. acum hai. Nu trebuie sa stam atât de mult aici, unde toţi se holbează la noi ca la felul 14.

Am dat din cap si am ieşit din maşină.Ne îndreptam spre dormitorul meu si brusc mi-am adus aminte de ce sa întâmplat intre mine si Adrian. Înroşindu-mă i-am spus lui Adrian ca ma duc putin sa ma plimb, ca am nevoie de o gura zdravăna de aer proaspăt. M-am dus într-un luminiş pustiu si m-am aşezat stand rezemata de un copac. Ce naiba se întâmplase? Tocmai m-am luptat cu un demon ce acum sunt prietena si mi-am întâlnit demonul si am făcut sex cu Adrian si am picat proba… stai am picat proba? Doamne pe ce loc sunt… daca sunt pe ultimul… oo doamne care era pedeapsa… e una rea asta stiu dar care eraaaaa??

– O sa fi o umbra daca asta te întrebi.

– Andrew? Ce cauţi aici si de unde ai ştiut?

– Demon, a spus el arătând spre el cu un zâmbet superior.

– Cum zici tu… stai eu de ce nu am aflat de chestia cu umbra si soare?

– Eşti noua, o boboacă.

– Si tu la fel dar ştiai.

– Tu eşti o boboacă mai întârziată.

– Deci ce ranch sunt eu?

– Umbra.

– De ce?

– Pentru ca eşti boboacă si nu ai strâns nici un punct.

– Tu tot umbra eşti?

– Nu, sunt luna.

– Dar eşti tot boboc…

– Si? Sunt copreşedintele, când eşti copreşedinte ai nişte avantaje şti?

– Nu contează… dormitorul umbrelor arata si aşa destul de bine.

– Oo dar ala in care ai stat nu era dormitorul umbrelor ci al oaspeţilor. Azi trebuie sa te muti.

– Grozav… când avem vacanta?

– Pai… având in vedere ca nu am început şcoala de mult cam peste 3 luni.

– Ce face? Fuck no vreau mai curând.

– Si eu…

Andrew deodata începu sa arata îngândurat si preocupat de cine ştie ce problema ciudata dea lui. Arata mai ciudat decât de obicei si începeam sa imi fac griji.

– Hei Andrew eşti bine?

– Ah… da sigur. Sahara când e ziua ta de naştere?

– Aaa… pai peste 2 săptămâni.De ce?

– Pot sa vorbesc cu directoarea sa ne lase sa plecam pentru ziua ta de naştere.

– Serios? Chiar o sa faci asta pentru mine?

– DA dar cu o condiţie.

– Care? Am întrebat dându-mi ochii peste cap.

– Sa iţi faci ziua de naştere la vila mea din montana.

– Montana? Fortăreaţa aia de munţi?

– Da.

– De ce as face asta?

– Pentru ca in 2 săptămâni faci 16 ani iar atunci se vor împlini exact 16 ani de când ai inima iar termenul limita se apropie cu repeziciune, scumpul si preţiosul tau demon va veni după tine si te va omora.

– Nu el nu ar face asta.

– SAHARA TREZEŞTE-TE LA REALITATE, EL E UN DEMON TU O CATENATE AICI VORBIM DE VIAŢA SI DE MOARTE NU VORBIM DESPRE CE MÂNCĂM LA CINA E CEVA SERIOS!

– Te-ai calmat?

El ofta exasperat si încercă sa se calmeze, după o perioada destul de lunga încercă din nou ceva mai calm:

– Sahara noi nu suntem într-un basm unde totul se va termina frumos aici e realitatea viaţa contra viaţă numai unul dintre voi va supravieţui iar eu vreau ca tu sa fi aceea.

– De ce? De ce te interesează daca eu trăiesc sau mor? Oricum se va întâmpla si chestia asta la un moment dat.

– Ai dreptate tu o sa mori la un moment dat si oare de ce mar interesa pe mine ce faci tu? Dar nu vreau sa mori, pur si simplu te vreau aici lângă mine. Sahara eu sunt un demon ce a trăit 869 de ani am văzut multi oameni la viaţa mea unii mai prosti ca alţii dar tu… tu mi-ai dat universul peste cap. Mai înnebunit inca din prima zi ai apărut aici la internat ca o tornada si ai început sa faci lucrurile in felul tau, te-ai împotrivit Natasei ai aflat ca sunt un demon si nu ţi-a fost frica de mine.Ai luptat cu tot ce iţi stătea in cale te-ai distrat si ai aparat lucrurile sau persoanele la care ţineai. Sahara tu mai înnebunit si mai făcut sa imi pese de cineva si sa dispreţuiesc pe altcineva doar pentru ca te cunoaşte de mai mult timp ca mine. Sahara mai făcut sa ma îndrăgostesc de tine iar acum va trebui sa iţi asumi responsabilitatea pentru faptele tale.

Am rămas nemişcata neştiind ce sa spun. Ii dispreţuieşte pe Adrian si Edward doar pentru ca ma cunosc de mai multa vreme? Oare cum va reacţiona când ii voi spune ca sunt cu Adrian? Doamne mintea mea era un dezastru si fara ca tipul asta sa imi spună ca ma iubeşte. Andrew se uita insistent la mine aşteptându-mi răspunsul apoi deodata se apleca peste mine imi prinse ambele mâini si începu sa ma sărute. Era un sărut obligat scârbos ce ma enerva. Am încercat sa ma împotrivesc, sa scap sa fac ceva dar tipul asta era mult prea puternic sa nu uitam ca el e un demon…

L-am simţit cum ma strange mai tare de mâini apoi subit de îndepărtă de mine. Doamne ce coşmar Adrian era la un metru distanta de mine cu un Andrew zăpăcit si confuz in mana lui dreapta. Părea furios foarte furios cred ca era gata sa explodeze in orice secunda.

– Adrian…

El ii dădu drumul lui Andrew ce începea încet încet sa se enerveze. Adrian ma lua in brate si începu sa ma sărute, simţeam cum ma înmoi.Ma ţinea strâns iar eu nu puteam sa ripostez… nu atâta timp cat el imi făcea aşa ceva am scos un geamăt de placere plrintre sărutările noastre si am uitat de tot. Mâinile mele se jucau prin parul lui iar dorinţa mea devenea din ce in ce mai puternica. Pur si simplu îl vreau pe tipul asta… Adrian se despărţi de mine cu un zâmbet triumfător pe chip apoi se întoarse la Andrew ce stătea şocat privindu-ne si a spus:

– Andrew nu? Un mic sfat prietenesc: Nu te mai apropia de ce este al meu altfel te trezeşti fara gat.

Adrian zâmbea parşiv, un zâmbet ce te făcea sa te cutremuri de frica. El ma lua pe după umăr si începu sa se îndrepte către camera lui fara sa scoată nici un cuvânt.

– Aaa… Adrian unde ma duci?

– In camera mea unde altundeva?

– De ce…?

– Ai idee cat de nervos pot sa fiu acum?

-… Nu si prefer nici sa nu am.

El ma lăsa jos si ma aţinti de peretele unei clădiri si începu sa ma sărute făcându-mă sa o iau razna… iar.Se opri 2 secunde si a spus:

– Sahara tu eşti a mea… sa nu uiţi asta pot sa fiu un om extraordinar de gelos.

Ma lua in brate ca pe o prinţesă si se îndrepta spre camera lui unde ma trânti in pat si se puse peste mine si începu sa ma sărute cu pasiune. Nervoasa l-am muscat uşor de limba, proasta mişcare dragul meu Adrian.

El se desprinse de mine si începu sa ma privească surprins. L-am împins de pe mine si i-am spus cu un ton rece si calm desi eram al naibii de furioasa:

– Deci nu aveai de gând sa te opreşti. Şti chiar ma întrebam pana unde ai tupeul sa ajungi.

El păru ofensat de întrebarea mea.

– Şti Adrian tu ai fost si inca eşti primul tip cu care m-am culcat… dar sa nu ti se urce la cap. Cine crezi ca eşti sa ma tratezi ca pe un obiect? Nu sunt genul ce adora sa fie controlata si nici genul ce o sa spună:”Da am înţeles, imi pare rău” nu sa nu iţi treacă vreodată aşa ceva prin cap. Eşti iubitul meu Adrian dar nu seful.

Adrian începu sa ma privească furios. El deschise gura pentru a ma contrazice dar eu mi-am aşezat degetul arătător peste gura lui dând dezaprobator din cap. Am ieşit din camera cu eleganta iar in urma mea am auzit o bubuitura puternica si un „La dracu” destul de zgomotos. Of… ai fi zis ca după 3 ani Adrian mar cunoaşte mai bine de atât… si ca ar avea mai multa răbdare… mult mai multa răbdare asta e cam a 3 a oara când îl aud ca se enervează de când l-am cunoscut… Of Adrian, Adrian ce dracu se va întâmpla cu noi?

8 gânduri despre &8222;~capitolul.11:i’m not your toy~&8221;

  1. ce dracu se va intampla cu voi? si eu vreau sa aflu…chiar vreau. doar ca autoarea voastra e cam ocupata si nu o prea intereseaza ca unele pers sunt mai curioase asa din fire 😀

  2. Jeeez e fenomenal si am o intrebare: CE DRACU’ SE INTAMPLA?!POATE O REGINA SA AIBE CAPITOLUL CAND VREA SAU TREBUIE SA FAC TOTUL SINGURA?Ma dezamagesti Alee,nu cred ca vrei sa faci asta,nu?!Hai repejor cu nextul!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s