~capitolul.12 :running away~

– Pe aici my lady.

– E ok Edward ma descurc.

– Dar…

– Edward ai avut nişte momente grele, am aflat ca ma căutai de când ai aflat ca am dispărut stiu ca nu ai dormit si meriţi o odihna zdravănă.

– Sahara…

– Nu, asta nu e o rugăminte e un ordin du-te si odihneşte-te.

El dădu recunoscator din cap si pleca. Am început sa ma uit la usa veche de lemn a camerei mele întrebându-mă la ce sa ma aştept când o sa vad ce ascunde. Zâmbind am deschis usa si după cum ma aşteptam am găsit o camera mica ce adăpostea un pat, un şifonier mic un dulăpior o măsuţă mica destul de mare încât sa poată manca 2 oameni la ea 2 scaune ce păreau destul de rezistente o fereastra ce lumina întreaga încăpere si inca o usa ce probabil ducea spre o baie. Deci aşa arata dormitorul unei umbre… mie imi convine am dormit si in locuri mai rele ca asta.Oftând am lăsat geanta cu hainele mele pe podea, m-am trântit pe pat si mi-am inchis ochii.

anime_girl_sleeping-1680x1050

Trebuie sa ma gândesc se întâmpla multe lucruri aiurea acum. Andrew care ma place ziua mea de naştere care se apropie termenul limita al contractului meu cu demonul… faptul ca inca nu am reuşit sa îl rog sa ma lase sa păstrez inima asta gândul ca numai unul dintre voi va supravieţui e dureros dar ce as putea face? Ma simt de parca as fi într-un vis stiu ca am ochii larg deschişi dar ii simt închişi ca si cum adevărul sar afla in fata mea dar eu nu pot sa îl recunosc… nu pot sa îl vad si imi este frica… frica sa ies din aceasta ceata care într-un fel ma apăra de adevărul pe care cred ca îl cunosc de multa vreme dar nu pot sa îl recunosc. Oare eu chiar stiu adevărul dar încerc sa îl ascund de mine? Cine naiba am devenit? O fricoasa?

„Nu o găină draga mea” Ahh şti ca ai o sincronizare foarte aiurea draga mea conştiinţa? „Hei eu sunt tu deci practic si tu o ai la fel” Măcar eu stiu când sa tac „Măcar eu spun adevărul pe fata.” Aaa si eu mint? „Nici nu iţi mai asculţi raţiunea cine dispare de cate ori apare demonul? Cine pleacă când ai nevoie de demonul tau apoi demonul apare subit?” Nu stiu cine? „Sahara nu te mai păcăli pe tine însuţi recunoaşte şti de foarte mult timp răspunsul dar iţi e frica sa îl spui cu voce tare, iţi e frica sa îl pierzi pe el” La naiba daca as fi ştiut cine este demonul meu nu as fi petrecut 3 ani nenorociţi pe străzi căutându-l. „Credeam ca ţi-ai petrecut acei nenorociţi de 3 ani pe străzi pentru a-ţi proteja tatăl”… din mai multe motive. „Sahara la naiba suntem aceeaşi persoana şti răspunsul nu îl mai ascunde”.

Am oftat gândindu-mă bine. Cine poate fi demonul meu? O imagine cu Adrian mi-a apărut brusc in minte. M-am ridicat in şezut si mi-am scuturat capul alungând gândul mult prea idiotic pentru a fi real si totuşi daca e el? Nu nu are cum sa fie el, el e Adrian el e… el nu are cum sa fie… NU ADRIAN E ADRIAN IAR DEMONUL MEU E DEMONUL MEU.

– Saharaaaa!!!

Saya intra dând usa de perete si îmbrăţişându-mă strâns.

– Saya sa întâmplat ceva?

– Am auzit bine? Tocmai m-ai întrebat daca sa întâmplat ceva? Daca sa întâmplat ceva?! SAHARA AI DISPĂRUT 5 ZILE!

– 5 ZILE??!! Nu nu e posibil… deci ziua mea de naştere nu e peste 2 săptămâni ci peste 9 zile?!

– Sahara…

– Nu iţi face griji va fi bine, am spus mângâind-o pe Saya pe cap uşor cum ar face o sora mai mare.

– Cum sa nu imi fac griji Sahara peste 9 zile… peste 9 zile… Saya se abţinea cu greu sa nu izbucnească in plâns, peste 9 zile e posibil ca tu sa nu mai fi aici nu noi… cu mine…

Saya era pe punctul de a izbucni in plâns de aceea am decis sa schimb subiectul.

– Dar cu e posibil? Eu stiu sigur ca am lipsit 2 zile…

– Simplu demonul care te-a atacat a avut casa protejata de un camp ce a dezechilibrat timpul din înăuntrul câmpului si din afara lui.

– Adrian… De unde şti asta?

– Sahara eu ma lupt cu demonii de când m-am născut…

– Da… am inspirat adânc, Adrian o sa plec.

– Ce? Au întrebat cei 2 prieteni ai meu la unison si aparent si Andrew ce se ascundea sub pat, de cat timp era acolo?

– Ce? Unde pleci? Când te întorci? De ce nu ne-ai anunţat mai devreme?

– Calmează-te Andrew.1Ce cauţi tu la mine sub pat si 2 nu plec plec… dar nu pot fi aici de ziua mea de naştere nu ar fi sigur pentru niciunul dintre voi.

– Nu e sigur pentru noi? Dar pentru tine? Ce dracu ai de gând sa faci?

– Nu stiu Adrian, dar am de gând sa plec cu acordul directoarei sau nu.

– Nu tu nu poţi pleca nu inca nu acum de ce vrei sa pleci? Sahara sunt iubitul tau am dreptul sa stiu!

– Pentru ca scutul asta tâmpit care se presupune ca ne apăra ne maschează doar mirosul nimic altceva si nu pot sta aici vas pune pe toţi in pericol si ţi-am mai spus este iubitul dar nu seful meu.

– La dracu Sahara dar tu? Vrei sa pleci singura?

– Da Andrew plec singura.

– NU eu te pot proteja si şti deja asta!

– Tu vei fi ocupat cu Natasa nici ea nu mai are mult timp nu?

– Sahara asta nu contează doar eu am puterea de a apăra.

– Dar nu vreau sa accept acea putere a ta…

– Doar nu vrei sa spui ca nu ai nevoie de ea.

– Ba da am nevoie de ea dar nu am de gând sa o folosesc. Nu vreau!

– Nu te voi lăsa sa pleci! A spus Saya izbucnind in plâns si îmbrăţişându-mă strâns.

– Saya asta nu e alegerea ta e a mea.

– Nu nu vreau sa te aud taci si ramai.

Saya scâncea si făcea întocmai ca un copil mic ce nu vroia sa ii dea drumul mamei lui. Am îmbrăţişat-o la randul meu strâns apoi l-am văzut pe Adrian cum ii făcea semn lui Andrew ca vrea sa vorbească cu el in particular. Sper doar sa nu se lase cu bătaie asta e singura mea dorinţă… Am rămas cu Saya in camera singura ascultând scâncetele firave si simţind-o cum sughiţa incontrolabil. Lacrimile nu doreau sa se oprească iar starea ei psihica se agrava, era distrusa atât din punct psihic cat si fizic.Se puteau observa cearcăne abundente lângă ochii ei roşii.

sdada

Capul ei care se odihnea pe umărul meu, parca îl puteam auzi cum vâjâie. Încet încet simţeam cum Saya se relaxează din ce in ce mai mult pana in punctul in care adoarme. O fata rotunda si palida de copilaş cu ochii umflaţi părea într-un sfârşit ca se liniştise. I-am pus capul pe perna moale si alba apoi am sărutat-o pe frunte întocmai cum imi făcea si mie Edward in serile când aveam coşmaruri. Am luat o bucata de hârtie si un pix apoi am început sa ii scriu un mesaj:

„Saya iţi mulţumesc pentru ca ai fost alături de mine si ca ai fost prietena mea

Imi dau seama ca nu a fost uşor pentru tine cu toate bătăile de cap ce ti le-am dat si cu toate

Planurile mele nebune si setea mea abundenta de a o face pe Natasa sa sufere, nu pot sa spun

Ca am fost o prietena prea buna sau ca am fost acolo pentru

Tine si te-am ajutat dar sper ca după ce se va termina toată nebunia asta sa mai putem fi prietene.

Saya nu iţi face griji am un demon pervers de partea mea care

Probabil sa isi dea viaţa ca sa pot trai eu, ma voi întoarce

Într-o bucata si daca nu… tu nu trebuie sa iţi faci griji cazuri ca asta al meu… sunt multe

Nu sunt singura care a trecut prin asta dar nu pot spune ca… sunt singura care va supravieţui sau nu tu nu trebuie sa uiţi ca eu nu sunt om ci o catenate daca nu ma mănâncă demonul meu ma va manca altul daca va putea.

Doar şti cat de nebuna pot sa fiu. Saya te rog sa nu plângi ma voi întoarce vie, iţi promit si şti ca eu ma ţin mereu de promisiunile mele.Ai grija de tine,

Sahara”

Dap probabil cu un mesaj ca asta o voi face sa plângă… pentru o secunda am vrut sa arunc scrisoare si sa plec da apoi m-am gândit ca Saya merita măcar o explicaţie. Am ieşit din camera in care eu practic ar trebui sa stau câteva luni pana voi deveni stea sau luna dar sar putea sa nu ma mai întorc niciodată aici… nici la internat nici in camera asta care inca imi e străină.Pe hol i-am găsit pe un foarte calm Andrew si un uimitor de liniştit Adrian s eu care credeam ca o sa iasă scântei daca ii las pe ăştia 2 singuri.
– Gata Sahara?

– Da… Andrew? Când pleca?

– Probabil peste câteva zile.

– Vreau sa plec azi.

– Ce?

– De ce eşti aşa uimit? Nu poţi face asta?

– Ba da dar…

– Azi sau niciodată.

– Bine… veniţi trebuie sa mergem la poarta principala.

– Ai totul deja pregătit? Si cum adică veniţi? Tipul asta nu va veni cu noi, am spus arătând spre Adrian.

– Ba nu va veni, am nevoie de el.

– NU.VREAU.SA.VINA.

– NU e decizia ta Sahara. Ori vine si el ori stai aici unde o sa pui pe toată lumea in pericol inclusiv pe micuţa ta prietena ce visează la inorogi.

Am oftat apoi am dat aprobator din cap. Nu aveam nici un chef sa ma cert. Adrian părea total împăcat cu ideea ca eu nu îl vroiam prin preajma. Arata putin îndurerat si rănit dar durerea nu părea sa vina de la o rana sufleteasca… nu se simţea bine iar respiraţia ii era sacadata. L-am întrebat daca e bine dar el a dat din cap si a spus ca e ok dar era clar ca nu era. Am încercat sa îl duc la cabinet dar nu a vrut. Ce mama măsii se întâmpla cu el?

In 30 de minute eu, Surama al cărui singur bagaj era inelul ce îl purtam eu, Edward care păru ca dormise 2 zile încontinuu dar dormise de fapt doar 2 ore, Adrian si Andrew ne-am făcut bagajele si am urcat in limuzina ce era urmata de vreo 3 maşini negre care habarnuam cum se numea dar un lucru era sigur erau pregătite sa ne apere si foarte pregătite de o cursa de viteza.

Adrian părea sa fie ok, nu i se mai citea o expresie de durere pe chip si respira normal dar era foarte tăcut mult prea tăcut. Ceva se întâmpla cu el si am o presimţire ca se va întâmpla ceva foarte urat…

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;~capitolul.12 :running away~&8221;

  1. si ca de obicei ma lasi in plop so plopu’n aer….as mai comenta eu pe aici da’ trebuie sa zbor la citit :))

  2. Da,te pricepi normal!Mi-a parut rau de Saya,pe bune,esti rea!Oare de la cine ai invatat asta?Glumesc,probabil e din nastere sau ceva… :))).Vreau nextul,presimt ca se apropie sfarsitul si vreau sa fie asa cum vreau eu.NEXTUL MAI REPEDE SAU TE CRAP!!!! =))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s