~capitolul 14 : The end~

Pentru a mia oară ma plimbam pe acel coridor idiot încercând sa deslușească tainele ascunde ale tablourilor, încercând sa gasesc un indiciu cat de mic ce nu l-am observat care poate schimba sfârșitul povestii… Dar nimic aceleași tablouri ,aceeași fata blonda ce își așteaptă printul si același print indiferent ce face aceeași greșeală iar si iar si iar si va face aceeași greșeală de fiecare data cand voi încerca sa „citesc ” povestea tablourilor. De fiecare data cand încerc sa ii gasesc un alt sfârșit imi dau seama ca e doar o iluzie a mea si ca cei doi vor rămâne pe veci Despărțiți…
Imi mut privirea spre podea si merg înainte …nu e nimic de facut aici cum ar spune tata …”doar o pânza albă nepictata ce va rămâne goala” .
Ah …tata de multă vreme nu m-am mai gândit la el de mult nu l-am mai vazut …tata…mereu stia ce sa spună in situații de acest gen as fi preferat sa fie aici sa imi dea un sfat dar nu este si asta este încă un adevăr dur care va trebui sa il accept.
Holul lung părea sa nu se mai termine precum zilele care vor sa imi acapareze noptile si sa imi scurteze singurele momente de fericire ,singurele momente in care pot sa il vad pe Adrian ,singurul loc in care il pot vedea…in visul meu.
-Lady Sahara va simtiti bine ?
Speriata mi-am ridicat rapid privirea din podea .Edward se uita la mine cu o privire serioasa si oarecum îngrijorată dar nu imi puteam da seama ce simțeau eram prea bulversată in momentul acela …
-Da Edward totul este bine.Pot sa te ajut cu ceva ?
-Domnisorul Andrew va roagă sa veniți in sala tronului.
-Voi fi acolo imediat.
Fara ezitare l-am urmat pe Edward către sala tronului pentru a vedea ce mai vrea pustiu ala răsfățat.In câteva secunde am traversat holul ce acum un moment mi se părea infinit si am ajuns in sala tronului.
– Sahara ma bucur sa te vad!
Vechea replica de întâmpinare a regelui si vechiu zâmbet forțat ce exprima mai mult dezgustul decât bucuria de a ma vedea.Rutina obisnuita.
-Ma bucur sa va vad Înălțimea voastră dar astăzi sunt extrem de obosita asa ca va rog sa imi spuneți cat mai rapid de ce mati chemat.
-Evident,a spus regele neincercand sa își ascundă dezgustul .Astazi sa hotărât ziua căsătoriei tale cu Andrew.
-Poftim? Este prea devreme …nu pot face asta ….Adrian a…
-SAHARA ,Adrian a dispărut acum 2 luni nu crezi ca este timpul sa treci peste mai mult ca sigur acum nu mai este printre noi….
– …..nu, este prea devreme …
-Sahara …
-Andrew…eu…am nevoie de timp, nu pot sa il trădeze in…
-Sahara el e mort accepta realitatea,sa răstit Andrew la mine nelasandu-ma sa imi termin propoziția.
Am plecat din sala nervoasa si m-am dus in camera mea pentru a putea sa dau drumul lacrimilor ce imi era din ce in ce mai greu sa le țin in frâu.

-Sahara?

Micutul Surama veni spre mine si ma lua in brate incercand sa ma concoleze dar fara folos….

~Intre timp~

Pac, pac…..pac,pac…. pasii unei femei se auzeau ca o muzica ce isi pastra tempoul.

-In halul asta ai ajuns Adrian?

In fata femeii se afla Adrian inconjurat de mii de spini ce nu il lasau sa se miste.

-Foamea ta se accentueaza vizibil nu mai ai mult timp , chiar de te inchizi aici si mori aici ca un caine, fata nu va fi fericita.

Femeia nu primi nici un raspuns.

-Adrian ,o relatie dintre un demon si o catenate nu e posibila eu stiu cel mai bine asta…

Adrian isi deschise ochii sangerii.

-Taci Anelide si lasama sa am o moarte linistita.(Daca nu va mai amintiti cine e Anelide veti gasi explicatia mai jos)

-Nu vei putea , foamea va prelua controlul si vei sfarsi omorandu-o pe Sahara.

-PLEACA!

-Deja ai inceput.

-AAAAAAAAAAAAAAA!!!

Adrian emana o putere uriasa si incepu sa se agite sa se zvarcoleasca si intr-un final se eliberase de spini . Cu o viteza uluitoare se indrepta spre palat si incepu sa o caute inconstient pe Sahara …nu mai era el..era doar demonul ce isi vroia inima inapoi …un demon dornic sa vada sange..

________________________________________________________________________________________________________

-Alarma! Demonul a venit dupa inima lui!

-Cautati catenataea si duceti-o demonului !Acum!a tipat regele catre toti soldatii lui ce deja incepusera sa o caute pe Sahara.

Palatul era intr-un haos iminent .Toti soldatii si servitorii o cautau pe Sahara iar Sahara il cauta pe Adrian.Vroia ca intr-un sfarsit sa puna capat cosmarului…cosmarului lui si cosmarului ei.Se cautau unul pe celalalt pentru a se salva si a se distruge , dar parea ca soarta e potrivnica si ca cei doi nu se vor mai intalni vreodata.

-SAHARA!UNDE ESTI SAHARA?

Tipatul unui demon bine se auzea iar Sahara la a lui chemare raspundea si intr-un final cand totul parea a se termina un alt demon imediat intervenea pentru a o salva ,pe Sahara.

-Andrew!Lasa-ma !il aud cum ma chiama !Adrian ma cheama!

-Nu te cheama! Acela nu mai e Adrian ,e un demon…

Sahara ignora avertizarea acelui demon ce mult o iubea si alesese drumul catre moartea ei,astfel Sahara ,o fata atat de ambitioasa si inteligenta sfarsi ucisa in bratele celui care atat de mult o iubea.

-Se spune ca daca inchizi ochii si te plimbi prin ruinele castelului inca poti auzi strigatele pline de durere ale demonului ce si-a ucis femeia iubita.Dar pe cat de adevarata poate fi legenda aceasta pe atat de falsa poate fi.

-Waw…unchiule Andrew tu chiar crezi ca legenda e adevarata?

-Ei bine copii daca nu as fi vazut totul cu ochii mei si eu as fi crezut ca e o minciuna.

-Unchiule povestea asta este despre mami si tati?Pe mami o cheama Sahara iar pe tati Adrian.

-Nu fi fraier Cristian , in legenda Sahara a murit …mami e in viata

Off..de ar sti ei ce sa intamplat in acea zi…in acea zi cand era sa o pierdem de tot pe Sahara…Inca imi amintesc bine acea zi cand Surama a salvat tot.

______________________________________________________________________________________________________________

Surama fugi cu toata forta catre Adrian ce ii mancase inima Saharei si plangea in hohote.

-Foloseste asta acum!

Ii daduse lui Adrian un saculet maroniu .Adrian deschise repede saculetul si gasise o bucata de inima de demon .Rapid puse inima in pieptul Saharei iar aceasta incepu sa respire ,ranile i se vindecau iar printesa intra intro stare de somn adanc.

Timp de 3 luni Sahara dormea iar Adrian statea langa ea.Floarea de pe pieptul ei disparu ,ea devenise un demon.Dar Sahara inca era blocata intr-un somn adanc…dar cand ea implini 4 luni de cand intrase in starea aceea de coma se trezi intr-un sfarsit.Toti se bucurasera.

-Surama?

-Da Andrew?inteba el aparand dintr-un nor de fum.

-Tot nu pot sa imi dau seama de unde ai avut inima aceea de demon?

-Mi-a dato doamna Anelise.

-Anelise?!

-Da mai ti minte cand ramasera insarcinata dar nu a putut duce sarcina la sfarsit caci corpul ei devorase copilul?

-Da.

-Ea a reusit sa salveze inima copilului si nu a vrut sa o iroseasca asa ca mi-a dato mie si a spus ca e o,, amuleta norocoasa” si ca o sa imi prinda bine.

-Deci Sahara e acum intr-un fel fiica ei.

-Da

-Uneori e uimitor cum caile misterioase ale destinului ne pot aduce fericirea intr-un sfarsit.Banuiesc ca e timpul sa plec si eu.

-Unde sa pleci?

-Sa imi caut destinul.

Nu o sa uit niciodata cea ce am trait ,nu o sa uit niciodata acea fata plina de viata ,incapatanata si ambitioasa care a reusit sa isi schimbe desinul cu propriile maini .Vreau sa raspandesc cat mai departe legenda ei sa afle toti cine a fost o data Sahara.

Sa stie tot globul ,,Legenda Saharei” .

 

SFARSIT

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s