~capitolul 5:This Time It’s Different~

Au trecut 2 săptămâni de când Nataşa mi-a făcut pozele şi am fost acuzată de umplerea biroului directoarei cu şobolani din cauza Nataşei dar am putut nega ? Evident că nu căci scorpia aia are pozele alea nemernice cu mine aşadar am fost suspendată 2 săptămâni de la şcoală, o da să ştiţi că eu nu aş umple biroul directoarei cu şobolani, nici vorbă eu l-aş fi umplut cu şerpi.

– Ce ai de gând să faci? Mă întrebă Adrian în timp ce ne îndreptam spre sălile noastre de clasă.

– Nimic…

– Nu te cred.

-… care să o omoare.

– Deci care e planul?

– Voi lua fotografiile.

– Atâta tot? Nu îi vei rupe mâna/capul?

– Ea vrea să mă exmatriculeze, aşteaptă să fac o greşeală de care să profite, dacă nu fac o greşeală va crea ea una mă are la mână însă în curând se va întoarce roata. Voi lua fotografiile şi astfel nu mă va mai avea la mână apoi… ei bine s-ar putea trezi cu… o mână/un picior rupt aşa din greşeală.

– Asta sună a ceva plănuit de tine.

– Mersi.

La scurt timp veni Edward şi îmi spuse:

– Am aflat.Ai avut dreptate este o catenatae.

– Ce element?

– Apa din câte se pare.

– Nu e de mirare că nu ne suportăm.

Adrian se albise brusc la faţă iar eu puţin îngrijorată l-am întrebat:

– Adrian te simţi bine? Eşti cam palid.

– Nu îţi face griji sunt bine.

– Bine. Acum să vă spun ce avem de făcut.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Pasul 1 mai întâi de toate Adrian este idolatrizat de multe clone ale Nataşei aşa că se va duce şi va afla unde ţine ea pozele cu mine.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

– Bună fetelor, spuse Adrian pe un ton Cool către câteva dintre prietenele Nataşei gata gata să leşine când îl auziseră.

– B… bună, spuse una dintre ele.

– Am nevoie de puţin ajutor.Se oferă cineva? Spuse el făcându-le cu ochiul.

Fetele aproape că au sărit pe Adrian şi i-au spus de ce aveam nevoie.

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„`

Pasul 2 Edward şi Adrian o vor ţine ocupată pe Nataşa şi pe clonele ei şi… ei bine pe aproximativ toată lumea din liceu cu ajutorul unei mici explozii desfăşurată în curtea şcoli în care nu va fi nimeni rănit şi nu se va descoperi cine a provocat-o.

Pasul 3 eu mă strecor prin conductele de aerisire şi prin câteva pasaje secrete ce le-am descoperit cât timp am fost suspendată. Am intrat cu uşurinţă în sala consiliului şi am deschis sertarul biroului pe cre se afla un calculator. Am luat pozele cu mine ce erau în sertar apoi am deschis calculatorul care spre surprinderea mea era parolat. Am încercat „Nataşa” nu a mers apoi am încercat „Andrew” nici asta nu a mers. Mai aveam o încercare apoi calculatorul se blocă. Am scris „jigodie” apoi ezitând puţin am apăsat enter, surprinsă am aflat că asta era parola. Norocul uneori poate fi o căţea, ca Nataşa. Am şters rapid pozele apoi am auzit nişte voci venind din partea cealaltă a uşii. Rapid am închis calculatorul şi am deschis geamul şi m-am urcat pe o margine mică a conacului nemaiavând timp să intru în tunel.

Mulţumită antrenamentului meu cu Edward am reuşit să sar de pe marginea clădirii într-un copac înalt şi să mă agăţ de o creangă înainte ca cineva să mă observe. Fără să fiu văzută am coborât din copac şi am ars fotografiile cu mâinile goale.

Daţi-mi voie să vă explic. Demonii sunt nişte creaturi incredibil de puternice ce pot utiliza cele 4 elemente ale naturii: apa, foc, pământ şi aer. Dacă demonul ce şi-a dat inima unei catenatae este puternic atunci acea catenataie poate stăpâni unul sau două elemente, dacă demonul nu este puternic atunci nu poate stăpâni nici un element. Eu am elementele foc şi aer două elemente foarte periculoase şi distructive. Pot crea incendii, tornade, tornade de foc şi multe alte chestii cu alte cuvinte sunt foarte puternică. Din fericire nu toţi demonii pot stăpâni cele 4 elemente, demonii ce nu au putut să îşi recupereze inima timp de 17 ani înnebunesc şi pierd puterea de a stăpâni elementele.

– Hei Sahara. Ce faci?
pizap.com13601444177191
– Bună Saya mai nimic tu?

Saya este o faţă ce am cunoscut-o aici, este foarte de treabă şi o ador, e ca sora mea mai mică şi am devenit cele mai bine prietene. E stupid… dar asta e. Am cunoscut-o acum 2 săptămâni când am fost chemată la biroul directoarei se pare că şi ea făcuse nu ştiu ce prostie.

– Nu o să îţi vină să crezi ce să întâmplat. Am văzut-o pe Mira (prietena Nataşei) şi i-am spus…

~D.P.D.V. al Nataşei~

– Unde sunt?! Au dispărut?

– Ce să întâmplat Nataşa? Întrebă Mira una din prietenele mele.

– Nu găsesc pozele.

– Oricum le ai în calculator, spuse altă prietenă a mea.

– Da..

Am deschis calculatorul şi nu găseam pozele.Mă apucat o criză de isterie de nedescris. Am mers la geam pentru a lua o gură de aer şi a mă calma apoi le-am văzut pe cele două nemernice plimbându-se fericite şi râzând, Sahara şi Saya. Am stat şi m-am uitat cu ură la ele preţ de câteva minute şi atunci mi-a venit în minte cea mai genială idee. M-am întors spre cele 4 prietene ale mele şi am spus zâmbind:

– Fetelor avem treabă.

~D.P.D.V. al Saharei~

-… şi apoi a sărutat broasca crezând că se va transforma într-un prinţ, spuse Saya printre hohotele de râs.

– Se spune că blondele sunt proaste dar Mira este o corcitură cu totul idioată, am spus râzând.

– Bine… ne vedem mâine, spuse ştergându-şi lacrimile de la râs.Pa roşcato.

– Spuse bruneta cu ochii verzi.

– Ce ai tu cu ochii mei?

– Nimic, haide pa ne vedem mâine.

Of doamne uneori Saya poate fi criminală, mă durea burta de la atâta râs. M-am îndreptat spre camera mea cu gândul la ceea ce făcusem azi. Explodasem o bună parte din curtea şcolii doar pentru a obţine nişte fotografii, e clar nu sunt sănătoasă. Am intrat în camera mea, Edward era acolo cu cina pregătită. Am mâncat, m-am schimbat în pijama şi imediat ce m-am pus în pat am adormit buştean.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

– Sahara trezeşte-te! Spuse o voce puternică şi speriată.

– Mai lasă-mă 10 minute.

Sahara este vorba de Saya.

La auzul numelui ei m-am ridicat instantaneu în şezut şi am întrebat îngrijorată:

– Ce a păţit?

E la infirmerie, trebuie să mergem acum la ea, spuse Adrian.

În câteva secunde m-am îmbrăcat cu o bluză albă pe umăr cu o inimioara albastră pe ea, nişte bluci albaştri şi bascheţii negru cu alb. şi am fugit spre infirmierie cu Edward şi Adrian.

– Saya, am strigat imediat ce am intrat în infirmierie.

– S.. sunt aici, a spus ea cu o voce timidă şi vulnerabilă.

Ea stătea în şezut pe un pat. Avea câteva zgârieturi ici colo şi partea de sus a piciorului ei era acoperit de o bucată de pansament pătată de sânge.

– Ce să întâmplat?

Ea îmi evită privirea şi nu îmi răspunse. Eu m-am dus la ea şi am apucat-o de umeri zicând:

– Ce să întâmplat? Dacă nu îmi spui nu te pot ajuta.

– N.. Nataşa, îmi şopti ea tremurând şi luând bucata de pansament de pe piciorul ei.

Bucata aceea de pansament ascundea nişte tăieturi adânci şi pline de sânge ce alcătuiau un avertisment.. de la Nataşa pentru mine:

„Tu vei fi următoarea şi de data asta nu vei mai scăpa „

Astra scria pe piciorul Sayei.

– Ea făcut asta?

Saya dădu aprobator din cap.Se auzi un şuierat ca cel al apei ce fierbea. M-am uitat la paharul cu apa ce fierbea şi se topea uşor de pe noptiera de lângă patul în care stătea Saya. Şuieratul se opri imediat ce am realizat că eu îl provocăm.

Va plăti scump.S… Saya ţi-a făcut şi altceva?

Ea îşi feri privirea din nou de a mea. Acesta îmi fu răspunsul.

– Ce au făcut? Saya!

– M-au… m-au… au.. au făcuto…

Eram încremenită… mi-ai adus aminte de pozele ce le făcură acei băieţi şi de ce vroiau să îmi facă. Ei nu apucară să o facă cu mine… însă apucară să o facă cu Saya.

– Asta a fost o omor.

– Sahara stai, spuse Saya disperată apucându-mă de braţ. Nu e… trebuie să avem grijă ea, Nataşa e periculoasă.

– Periculoasă pe dracu, o să îi rup gâtul, o să mă implore să o omor doar ca să nu o mai torturez.

– Nu Sahara, o să fi exmatriculată.

– Nu îmi pasă, vreau doar să o bag în spital pe târfa aia.

– Dar mie îmi pasă, dată tu pleci voi fi singură.

Acela a fost singurul motiv pentru care m-am calmat puţin. Am tras aer în piept şi am luat-o pe Saya în braţe zicând:

– Voi avea grijă, nu voi fi exmatriculată, însă căţeaua aia tot va intra în spital, dacă are noroc să mai ajungă acolo.

– Nu îţi face griji vom avea grijă de ea să nu o ia pe arătură, a spus Adrian.

– Trebuie să plec, Edward stai cu ea şi ai grijă să nu păţească ceva.

– Dar Sahara…

– Edward şti că niciodată nu ţi-am ceruit nimic însă de data asta nu îţi cer, îţi ordon.

– Da domnişoară Sahara.

– Unde pleci? Întrebă Saya.

– Să cut o botniţă cu dedicaţie pentru Nataşa.

Am plecat fără nici un alt cuvânt în plus şi vorbeam foarte serios. Unde pot găsi o botniţă? Am mers spre complexul de dormitoare unde era camera mea.La uşa complexului erau 2 gardieni îmbrăcaţi în uniforma lor obişnuită şi plictisitoare. În următoarea secundă mi-a venit o idee genială însă înainte de a o pune în practică am alergat spre Andrew care trecea întâmplător pe acolo. L-am luat de gât şi l-am trântit de un copac. El păru năucit, nu ştia ce se întâmplă.

– Sahara… ce..f.. faci? Nu… pot respira!

– Asta e şi ideea fraiere.

– Sahara… dă-mi drumul.

– Ai avut legătura cu pozele ce mi le-a făcut Nataşa sau ce… ceea ce ia făcut Sayei? Am spus slăbind puţin strânsoarea pentru a putea respira/vorbi.

– Nu. Ce poze? Ce a păţit Saya?

– Minţi! Nu sunt prea răbdătoare azi aşa că… sar putea să îţi rup gâtul din greşeală dacă nu îmi spui.

Se apropiau nişte gardieni de noi ce vroiau să îl ajute pe Andrew. Eu nu am vrut să intervină în micul meu interogatoriu aşa că am format un cerc de foc mare în jurul nostru.

– Spune adevărul sau te ard de viu!

– Nu ştiu nimic!

– Minţi! Am spus strângându-l mai tare de gât.

– Ah…! Recunosc… Nataşa mă rugat să îi prezint nişte băieţi… care vor neapărat sex dar nu am ştiut ce vroia să o violeze la Saya sau să îţi facă ţie ceva.

I-am dat drumul apoi am stins focul. Am lăsat un oftat zgomotos să îmi iasă apoi am plecat spre camera mea ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Gardienii au dat fuga spre Andrew şi au văzut că este ok şi că avea doar nişte urme de degete pe gât. Andrew ia rugat pe gardieni ca această întâmplare să rămână secretă pentru a nu îmi face probleme.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Era cam 2 noaptea iar eu şi Adrian ne-am strecurat în vestiarul gardienilor şi ne-am îmbrăcat cu 2 uniforme. Eram îmbrăcată cu un palton lung şi negru, o cămaşă albă la gât o cruce ca m mare, nişte blugi negri iar pe mână aveam o banderolă cu un fel de stea pe ea. Andrew era îmbrăcat la fel ca mine doar ca el îşi luă o caschetă neagră pe cap.

La scurt timp veni şi Edward cu.. o mască şi jumătate dacă pot să îi spun aşa. Eu mi-am pus pe jumătate din faţă o arsură falsă iar Adrian şi-a pus o mască pentru a semăna cu un gardian din liceu. Am plecat împreună cu Adrian spre o clădire ce conţinea alte dormitoare ale cine ştie câtor elevi în timp ce Edward va sta să o păzească pe Saya.

– Ce căutaţi aici? Întrebă un gardian ce stătea la uşa clădirii ce conţinea dormitoarele.

– Am fost trimişi pentru a vă ţine locul.Va trebui să mergeţi să aduceţi 2 elevi noi, am spus dându-i un plic ce conţinea câteva date false ce aveau să îi ţină ocupaţi o vreme.

– De ce nu mă trimis pe voi să îi luaţi?

– Nu ştiu întreab-o pe directoare.

Cei 2 au oftat iar eu şi Adrian am stat în faţa uşii până când cei 2 sau îndepărtat îndeajuns.

– Să mergem, am spus mijindu-mi ochii.

Adrian dădu aprobator din cap apoi am pornit spre camera Nataşei. Ne-am oprit în faţa uşii cu nr 47 şi am ciocănit.La scurt timp Nataşa apăru în faţa uşii într-o pijama roz. Piţipoancă, ştiam eu şi se pare că stă nu era tot, ea dădea o petrecere pentru a sărbătorii ceea ce i-au făcut Sayei.

I-am pus mâna la gură şi am împins-o cu putere în cameră. Asupra mea vroiau să se năpustească câţiva valeţi ce erau prezenţi însă Adrian sa ocupat de ei. Am trântit-o pe Nataşa cu capul de podea spunându-i ei şi clonelor:

– Scoateţi un sunet şi vă prăjesc, apoi am făcut un cerc de foc ce le înconjura pe micile colne.

– Ce vrei de la mine? Întrebă Nataşa după ce mi-am mutat mâna de la gura ei la părul ei.

– Să îţi pun botniţă.

– Sahara?

– Surpriză căţea!

Apoi am luat un stilou de pe masă şi i l-am înfipt în picior.

– Un sunet şi te trimit în iad sau în gura unui demon de care îţi e atât de frică.

Cu stiloul în piciorul ei am scris: „A 2 a greşeală la a3 a eşti moartă” am scos stiloul din piciorul ei apoi m-am îndepărtat de ea. Nataşa furioasă îmi făcu în jurul capului o sferă de apă ce nu mă lăsa să respir. Am format un cerc în jurul ei ce se apropia de ea din ce în ce mai mult. Prietenele ei vroiau să o ajute însă le-am aţintit de perete cu o rafală puternică de vânt. Apa căzu şi mă lăsă să respir. Eu am luat o ţigare din buzunar şi am aprins-o spunând furioasă:

– Căţea am vorbit serios o mişcare greşită şi te fac sushi pentru demoni.

Am stins focul, valeţii erau inconştienţi iar Adrian era în spatele meu pregătit să mă împiedice să o omor pe Nataşa.

– Un cuvânt despre ce să întâmplat şi vă expediez în iad. Aţi înţeles fetelor?
514442
Ele au dat aprobator din cap plângând şi tremurând. Am ieşit din cameră şi ne-am îndreptat spre sala de sport unde ne-am schimbat de uniforme şi le-am ars scăpând de orice dovadă ce ne-ar putea incrimina. Am avut grijă să ard şi amprentele de pe gâtul Nataşei lăsându-i câteva arsuri şi am ars stiloul şi orice am atins.

Ne-am întors în camerele noastre ca şi cum nimic nu sar fi întâmplat.

A doua zi Nataşa nu a venit la şcoală şi micul nostru incident a rămas secret. Evident să aflat de camera Nataşei către era arsă însă ea a spus că a dat foc din greşeală al ceva însă a reuşit să îl stingă cu puterile ei. Mie îmi convine.

– Sahara vreau să vorbesc cu tine.

– Sigur Andrew. Ce e? Am spus zâmbind.

– Tu ai fost nu? Tu ai dat foc… ţi i-ai făcut aşa ceva Nataşei.

– De când îţi pasă ţie de ea?

– Eu… se opri, nu mai ştia ce să spună.

– Probabil de când i-ai dat inima ta de demon şi a devenit catenatea ta. Corect?

– Ce? Ce tot îndrugi acolo?

– Am văzut mii de demoni Andrew, nu te mai preface, ştiu tot.

Apoi am tras de cămaşa lui dezvăluind o mică parte din tatuajul lui ce semăna leit cu al Nataşei.

– De unde şti?

– A fost evident. Totuşi mă aşteptam să o aperi, până la urma îţi poartă inima în piept.

– Nu de unde şti că noi ne putem transforma în oameni?

– Am trăit printre demoni i-am văzut m-am luptat cu ei şi am supravieţuit. Normal că cunosc astfel de chestii a da şi dacă nu vrei să fi prins eu în locul tău aş micşora tatuajul.

– Se poate aşa ceva?

– Şi mai eşti demon, îmi e milă de tine.

Apoi am plecat spre clasă fără nici un cuvânt în plus. Andrew a stat acolo privind în gol şi gândindu-se la cine ştie ce.

(Scuze în caz de e lung și plictisitor:( )

Din capitolul urmator(are legatura mult cu rochia.Eleganta nu vi se pare? Nu e stilul Saharei.Ce se va intampla?):

What_Have_You_Done_by_EvanescentAngel666

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;~capitolul 5:This Time It’s Different~&8221;

    • mersi :X ma bucur ca ti-a placut si eu incerc sa citesc primul capitol din Shadows of Death dar al naibii timp nu imi prea permite asa ca trebuie sa il citesc pe parti 😦

    • ma bucur ca iti place capitolul/ca esti fericita 😀 si waw te-am facut sa iti bata inima in piept doar cu cuvintele ma simt mandra ca am reusit da fac asa ceva 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s