~capitolul 6 :castelul~

-Sahara,haide Sahara trezeşte-te nu poţi sta in pat toată ziua.

– Pariem?

– Bine pariem.

Adrian aruncase o găleată de apa rece ca gheata pe mine si ma făcu sa sar din par dându-i un picior zdravăn ce îl apăra făcea cel mai mic efort.

– Am câştigat,a spus el zâmbind şmechereşte.Haide trebuie sa te pregăteşti de bal ,Edward nu ştia ce sa iţi mai facă ca sa te trezeşti.

– Si te-a chemat pe tine ,alarma umana nu?

– Nu ma chemat pe mine ,geniul uman.

– Nu uita modestul uman.

– Asta nu are nici o logica.

-Aaaaa nu e de ajuns ca mi-ai turnat o găleată cu apa rece in cap mai freci sa fiu si logica la 6 dimineaţa.

-E 18:00…

– Tot una.Stai astea sunt…cuburi de gheata ?am întrebat apropiindu-mă de pat si luând un cub de gheata in mana.Adrian!!!

– Daca era apa calda adormeai la loc….

-O sa iţi bag cuburile astea pe gat.

– Bine,bine dar mai întâi trebuie sa te pregăteşti de bal.

– Ce bal?

-Sahara ,tu chiar ai nevoie de un control la cap.

– Vrei sa ma enervezi sau sa imi spui de bal?

– Amândouă.

Ahhhh Adrian ma poate enerva atattttt de mult uneori ,parca vedeam cum ii creste o coada de diavol si nişte coarne negre.

– Trebuie sa iţi caut si ţie o botniţă….

– Ha?Nu contează….ţi-o plătesc eu mai târziu, trebuie sa te îmbraci balul începe peste 2 ore iar tu eşti in pijama.

– Ok deci…înaintea sa dau foc la tot din camera din cauza cuiva de ce se face balul?

– Se sărbătoresc nu stiu câţi ani de la înfiinţarea internatului.

– Si de ce trebuie sa particip si eu?

– Of…e o regula stupida care spune ca toţi elevi trebuie sa participe la bal…e un fel de tradiţie.

– Bine..unde e tâmpita aia de rochie ca sa merg la tâmpitul ala de bal din cauza tâmpitei ăleia de reguli?

– In spatele tau tâmpit.

– Ha ha foarte amuzant ce sa spun….Aaa…Edward tu de când stai acolo?

– De când aţi început discuţia my lady.

-Ohhh….ok plecăti amândoi din camera sa ma îmbrac.

Amândoi au plecat din camera fara nici un comentariu.M-am îmbrăcat cu rochia de un vişiniu foarte frumos ce mi se potrivea perfect.Rochia era fara bretele ,partea de sus era neagra iar cea de jos era foarte lunga , voluptuoasa si vişinie.Era rochia perfecta pentru mine ,imi punea in vedere silueta si formele.M-am machiat putin cu rimel ,creion de ochi si un fard de pleoape deschis pentru a-mi conferi un aspect cat mai natural.Am ieşit din camera afişând un zâmbet demn de prinţesa răsfăţata care se presupunea ca eram.

– Gata ?întrebă Adrian schimbat într-un costum negru al naibii de sexy.

-Noooo eu abia am început mai trebuie sa imi pun penele de rata si aripile de zână si sunt gata.

– Si mai durează mult?

-My lady,Adrian trebuie sa plecam.

– Da,dar unde se tine petrecerea?

într-un castel.

– Ha?

– Aşa am făcut si eu când am auzit,a spus Adrian amuzat.

Am plecat împreună cu Adrian si Edwards spre intrarea principala a internatului unde ne aştepta o limuzina lunga si frumoasa .Am urcat toţi in ea si am aşteptat cu răbdare sa ajunge la destinaţie.La scurt timp..cam in 30 de minute am ajuns…când am ieşit din limuzina am rămas socata sand am văzut imensa si impunătoarea construcţia ce se afla chiar in fata ochilor mei.Un valet nea îndrumat spre sala unde era petrecerea.Castelul acesta făcea ca internatul sa papa doar o căbănuţa mica pe lângă el.Mobila de bun gust , modelul pereţilor ,picturile si tot ce ţinea de castel pur si simplu ma fascina ma făcu sa ma simt ca in vremea cavalerilor medievali ,acea vreme când doamnele purtau rochii pompoase si mari si unde aveai sa te căsătoreşti inca fecioara.

Am intrat in sala de bal apoi ne-am aşezat la o masa ce avea numele meu si al lui Adrian pe ea.Toată lumea deja sosise ,se pare ca noi eram întârziaţii ca de obicei.In sala se aşternu liniştea iar un domn ….eh ce sa ocolesc gras cu o mustaţă stufoasa si alba ,chel ce purta un costum negru ce ii venea surprinzător de bine se ridica in picioare cu paharul de vin in mana spunând:

– Doamnelor si domnilor,elevi si eleve ma bucur ca aţi putut veni azi la sărbătorirea frumosului si preţiosului nostru internat ,Internatul Sf Arhanghel.Aceasta tradiţie a fost făcută de însuşi cel ce a înfiinţat internatul si a fost continuata inca 100 de ani după moartea acestuia ,după cum spune tradiţia ,eu unul dintre profesorii acestui minunat institut voi alege bobocii ce vor fi testaţi in seara ceasta.Bobocii vor fi lăsaţi in pădure si vor trebui sa îndeplinească diverse sarcini date de minunata noastră directoare.Elevii care nu vor reuşi sa treacă testul îşi vor pierde rangul de,luna stea sau chiar soare si se vor muta in dormitorul umbrelor.Cei ce vor trece testul primii vor trece imediat la următorul nivel indiferent de cat de puţine perle au reuşit sa adune.

– Ma scuzaţi domnule profesor dar…nu înţeleg…ce se va întâmplă daca trecem de la rangul ..de exemplu soare la umbra?

– Sa înţeleg ca tu,tinere eşti boboc nu?

– Da.

– Ei bine vei trece la dormitorul umbrelor si vei beneficia de mai puţine avantaje.

– Cum e dormitorul umbrelor si care sunt avantajele pierdute?

clădirea ce adăposteşte dormitoarele umbrelor este …mai modesta iar dezavantajele sunt destul de multe când eşti umbra.

– Si ce sunt perlele?

– Fiecare elev are o bijuterie o brăţară ,colier ,inel sau orice bijuterie ce îl reprezint pe care pune perle ce le obţine prin merite deosebite la învăţătura sau prin concursuri sau diverse activităţi.Acum ca am lămurit aceste aspecte imi permiţi sa termin ceea ce am de spus?

– Da ,a spus tipul putin ruşinat.

– In regula …bobocii aleşi sunt :Andrew Ruiz ,Nataşa Álvarez ,Adrian Serrano, Ştefania Gauthier ,Andres Miguel si Sahara Romero.Voi veţi fii cei ce vor fi testaţi acum va rog sa ieşiţi din camera ,afara va vor aştepta nişte limuzine ce va vor duce la destinaţie.

– Care este destinaţia?

– Aceasta dragul meu Andrew vei descoperi singur.

Cei ce am fost aleşi ne-am ridicat de la mese si am plecat ,înainte de a intra in limuzine am extras nişte biletele ,se pare ca aveam parteneri.Eu am picat cu Andrew ,Adrian a picat cu Natasa iar Stefania cu tipul ala Andres.Am urcat cu toţii alături de partenerii noştri in limuzine.La 30 de minute de când am plecat am auzit o voce ce venea dintr-o boxa ascunsa cine ştie unde in limuzina.

– Copii acum va rog sa deschideţi cutia ce se afla la picioarele voastre.In ea veţi găsi primul indiciu către următoarea voastră destinaţie.

Am deschis cutia unde am găsit o mica bucata de hârtie pe care se afla următoarea ghicitoare „In adâncul pădurii, veţi găsi sugeratul naturii .Sa îl urmai cu grija Sa ajungeţi la turnuri e a voastră miza.In adâncul clădirii sub geamănul de piatra veţi găsi răsplata uitata”.La scurt timp limuzina se opri.Ne aflam într-o pădure deasa si întunecată.Am intrat cu toţii in pădure apoi ne-am despărţit eu si Andrew am mers mult timp fara sa avem vreo tinta logica.La un moment dat el a spus:

b064a8507de9a0a3b189ad6ca5aaab0f1

– Ai vreo idee încotro ne îndreptam?

-Nup.

– Atunci de ce mama măsii nu ai spus nimic?

Nu ştiam ce sa spun .Oare…de ce nu spuse nimic?

– Haide..sa stam putin aici si sa ne odihnim….

– Bine…

Am stat amândoi in linişte fara sa spunem nici un cuvânt.Era linişte nu se auzea decât sugeratul suav si liniştit al unui izvor…statul…

-Andrew ce spunea ghicitoarea despre sugerat?

-„In adâncul pădurii, veţi găsi sugeratul naturii …”
– Haide.

Am mers spre şuera si am dat de un izvor,întocmai cum credeam.

-„.Sa îl urmai cu grija Sa ajungeţi la turnuri e a voastră miza”a spus Andrew.
Am mers spre cursul izvorului si am ajuns la un castel.Era destul de fioros cu turnuri înalte si pereţi din piatra masiva.

– Aici e….începu Andrew.

– Un castel?Am plecat de la un castel pentru a ajunge la altul?

– Nu e orice castel…aici sa născut fondatorului internatului.

– Si acum ce facem?

– Trebuie sa nitam in el si sa găsim „răsplata uitata”

– Da…

Am plecat amândoi spre castel.Era ciudat sunt sigura ca Andrew vroia sa imi puna 1000 de întrebări dar de ce nu spunea nimic?

-Sahara….

Si acum începe runda de întrebări…..

– Da?am întrebat prefăcându-mă neştiutoare.

– Sa ne grăbim altfel vom pica testul…

– Oh…corect…

– De ce pari atât de dezamăgită?

– Eu dezamăgită?Nu sunt dezamăgită…

-Minţi…

Am vrut sa spun ceva sa ma enervez si sa zbier la el dar nu am făcuto in schimb am spus:

– Sa ne despărţim.

– CE?

– Suntem in castel…eu ma duc sa cercetez partea aceea a castelului iar tu cealaltă aşa vom putea sa găsim mai repede …ce căutam…

– Stai si noi ce căutăm mai exact?

– Ei bine…căutam …un geamăn de piatra deci o statuie?

8db2113f0a59e5be1eed62f16dc29835-1

El dădu din cap si plecasem amândoi in direcţii diferite.Am început sa ma plimb prin afara castelului.Am început sa ma uit cu atenţie la frumosul peisaj ce ma înconjura.După ce m-am plimbat putin am intrat in castel.Nu aveam nici un stres nu ma interesa sa câştig testul sau alte chestii.Imediat ce am intrat in castel frumoasa pădure in care ieşisem si înconjura castelul se transforma in o plaja frumoasa.

waitingforyou

Uimita am intra sa explorez si mai mult castelul.Oare ce ma va mai aşteptăm aici?Am continuat sa ma plimb prin acest loc misterios si total anormal…La scurt timp am găsit pe o banca din piatra o vioara si un trandafir negru cu un mic bileţel pe care scria”Deschide-ţi mintea,deschide calea simte muzica ,asculta chemarea” Am luat vioara si am început sa când amintindu-mi de minunatele lecţii de vioara ce mi le dase Edward.

What_Have_You_Done_by_EvanescentAngel666

O lacrima mi se scurse pe fata si am început sa cant o melodie extrem de trista. Deodata pământul începu sa se scuture iar un perete se mişca dezvăluind un pasaj secret plin de pânze de păianjen…Am pus vioara înapoi si am intrat in pasaj.

-Sahara?

Vocea puternica si groasa se auzea din spatele meu.M-am întors încet si l-am văzut pe Adrian.

– Adrian?Ce cauţi aici?

– Si eu dau testul ai uitat?

– Nu…haide,

Adrian ma urma in linişte….pasajul se închise si bezna cuprinse pasajul.Am aprins o flacără ce juca in mana mea si am început sa ne continuam drumul.Am mers mult timp rin acel pasaj ce părea sa nu se mai termine.Deodata am auzit un ţipăt ascuţit scurt si asurzitor.M-am întorc speriata de ceea ce se putea întâmplă …Adrian dispăru.Ceva ma lua de cat si ma trântise de perete.Atunci i-am văzut…acei ochii roşii sângeriii ghearele lungi si pofta de sânge ce i se citea in privire.Era un demon…

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;~capitolul 6 :castelul~&8221;

  1. OH SHIT!!Nuuu!Sper sa-l faca bucati Sahara!Mi-a placut capitolul desi nu am inteles anumite cuvinte din cauza foamei tale inexplicabila de litere :)) .Nu-i nimic,ma asteptam ca acest capitol sa fie unul mai siropos,mai uhhh!Dar a fost frumos :D.Mi-a placut,si imaginile si tot tot tot!Nextul mai repede!
    P.S.A iesit asa frumos pentru ca l-am comandat eu,nu? :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s