~capitolul 7:This is love ?~

Demonul era in fata mea.Respiraţia lui rece îmi îngheţa sângele in vene ,privirea ce anunţa vărsare de sânge ma fixa cu furie.Secundele se scurgeau ca orele.Respiraţia mi se rărea si se făcea din ce in ce mai tare.Din instinct mi-am strâns picioarele la piept apoi le-am întins ,îndepărtând monstrul de mine si eliberându-mă din strânsoarea lui.Am început sa alerg din toate puterile..Simţeam cum corpul mi se făcea la fiecare pas făcut.Inima îmi era gata sa îmi sară din piept.Privirea mea agitata se uita peste tot căutând o arma cu care sa ma apar.

Am intrat într-un hol îngust luminat de torte cu flăcări ce parca cuprinseră viaţa.Un peisaj satanic se aşternu in fata mea.Holul se terminase si intrasem într-o camera mare cu statui ce reprezentau diavoli,monştrii însetaţi de sânge.Îngrozită m-am oprit neputincioasa.

Ţipetele isterice se auzeau din spatele meu,ţipete terifiante subţiri ce se repetau din cauza ecoului.O bestie ce era pe moarte scotea acele sunete ce se auzeau din ce in ce mai tare. Se apropia…

M-am întors si m-am uitat la coridorul sin care tocmai ieşise.Tortele se stinseseră iar temperatura scade din ce in ce mai tare.Îmi puteam vedea respiraţia sacadata ce îmi demonstra ca eram inca in viaţa…Un obiect se apropia cu repeziciune de mine.Instinctiv m-am îndepărtat de intrarea in hol evitând un posibil impact cu ceea ce venea din hol.Un trup răvăşit de femeie plin de sânge ,cu rani adânci, zăcea in mijlocul încăperii cu aspect satanic.Totul părea desprins dintr-un film de groaza.Vederea mi se înceţoşase din cauza a tot ceea ce se întâmpla,era mult prea mult pentru mine.Sleita de puteri am căzut in genunchi.Lacrimi fierbinţi începură sa iasă la suprafaţă.Sunt in viaţa ,inca sunt in viaţa chiar de ea nu mai e…nu pot renunţa atât de uşor.
Uitându-mă mai atent la trupul ce se afla in fata mea am realizat ca era al demonului ce ma atacase mai devreme.Nu era bine,un alt demon se afla aici,unul mai puternic decât cel ce l-am înfruntat mai devreme.In cea mai buna situaţie demonul ar putea fi Andrew,in cel mai rau caz putea fi un demon ce ma va face sushi.

M-am ridicat si m-am îndepărtat mai mult de holul dinspre care se auzea sunetul de pasi apăsaţi si ritmici ce se apropiau din ce in ce mai tare.Frica îmi încolţi inima făcând-o sa o ia razna si mai mult. Atmosfera tensionata ma sufoca.Frigul subit ce se aşternu îmi amorţea din ce in ce mai mult reflexele.Nu vreau sa mor,nu inca,nu acum si sub nici o forma aici.Nu voi muri!

Chipul celui ce se apropia începea încet încet sa iasă de sub umbra holului si sa ma facă sa ma liniştesc.Nu era un om,nu era Andrew ,era un demon,demonul meu.Senzaţia de relaxare îmi cuprinse sufletul si ma făcu sa cad pentru a 2 a oara in genunchi,numai ca de data asta de uşurare.

– Eşti bine?ma întrebă el cu o voce suava ce părea sa fie ca o melodie liniştitoare pentru întreaga mea fiinţa.

Prezenta lui aici ma relaxa.

– Da…De ce eşti aici?

– Nu pot lăsa pe nimeni sa îmi ia inima si nici pe tine..

Un zâmbet inocent îmi apăru pe fata.El se apropia de mine.

mulţumesc.

– Pentru ce?

– Pentru tot.Pentru ca eşti aici,pentru ca m-ai ajutat,pentru tot…

-Sti ca am făcut-o pentru mine nu?Fara inima mea as nebuni.

– Stiu,dar chiar si aşa iţi mulţumesc.

El ma lua in braţe si începu sa ma care ca pe o prinţesă spre cine ştie ce loc necunoscut mie.

– Nu ai de gând sa ma întrebi unde te duc?

-Nup.

– Nu îţi este frica?As putea sa îţi iau viaţa într-o secunda.

– Stiu,dar stiu ca nu ai face-o.

– De ce eşti atât de sigura?

– Pentru ca am încredere,eşti demonul meu,nu mi-ai face nimic rau.

– Vorbeşti de parca as fi îngerul tau păzitor.

– Aşa este.

– Ce?

– Asta eşti pentru mine.Tu eşti îngerul meu păzitor,am încredere in tine.Mi-ai dat inima,mai ajutat…

– Ce ai face daca ţi-aş spune ca am făcuto doar pentru ca ma plictiseam?

– As spune ca minţi.Ochii te trădează.

– Ce?

peşti bland si bun ,ochii tai îmi spun totul,am încredere in tine,mi-aş pune viaţa in mâinile tale fara sa ezit.

Ochii lui aurii ma priveau neîncetat.Parul lui lung si frumos de culoarea zăpezii îmi atingea putin fruntea.Trupul lui cald ma făcea sa ma simt in siguranţa.Am încercat sa ii ascult bătaia inimii dar nu se auzea nimic.El mi-a dat inima lui.Din cauza frigului am început sa tremur incontrolabil.El se opri,se puse pe jos si ma îmbrăţişă strâns acoperindu-mă cu chimonoul lui alb si elegant făcându-mă sa nu îmi mai fie frig.

– Vezi ştiam eu ca tu eşti îngerul meu păzitor.

– De ce eşti trista?

– Nu sunt trista…

– Pe mine nu ma poţi minţi,eu simt tot ce simţi tu.

– Scuze…promit sa zâmbesc si sa te fac fericit ,nu o sa te mai fac sa simţi acele emoţii…

– De ce faci asta?

– Pentru ca vreau sa fii fericit,am spus zâmbind.

In câteva secunde adormisem in braţele lui puternice si protectoare întrebându-mă daca îl voi mai revedea vreodată.

Hei demonule…oare este posibil sa….ma îndrăgostesc de tine?

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;~capitolul 7:This is love ?~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s