~capitolul 8:so it begin~

Era intumeric ,eram terifiata,mie frica,mie frica.Nu stiu ce o sa ma fac.Vreau acasa !Vreau acasa vreau la tata! Tata!Lacrimile incep sa imi incadreze chpul palid pe care se putea citi cu usurare o frica ingrozitor de mare.Picioarele mele neaparate de nuci o incaltaminte incepeau sa sangereze.Frunzele fosneau si se sfaramau sub pasul meu apasat.Frica deja se simtea ca la ea acasa in sufletul meu. Ingrozita ma uit in spate nepregatita pentru orice ma urmarea.Niste perechi de ochi rosii se vedeau stralucind ,colti de un alb fioros de imaculat straluciau printre crenfile copacilor. Luna se ascunea si ea tematoare .

Deodata dintr-un tufis din fata mea sare o bestie insetata de sange.Incerc disperata sa ma ascund dar fara rost caci tatuajul de pe pieptul meu incepe sa straluciasca si imi da de gol locatia.Demonul ce purta chipul celui ce mai devreme ucise un demon si ma aparase se repezi spre mine si printr-o miscare bibace isi trece mana exact prin pieptul meu si imi insfaca inima.

-Nu!!!!!! tulburata ma trezesc stand in sezut in mislocul padurii.Un vis ,a fost doar un vis ,continui punandu-mi mana acolo unde ar trebui sa imi fie inima,imi verific pulsul care era mult prea accelerat.

Scot un oftat zgomotos usurata ca inca mai am inima in piept si ca in ca nu am murit.Ma uit in jur putin debusolata.In fata mea la cativa metri se afla castelul.Inainte de a intra in acel pasaj tin minte perfect ca aici se afla o plaja…Cineva incearca sa se joace cu viata mea.O scanteie de furie se aprinde in sufletul meu dar dispare imediat ce imi amintesc de acel alb pur ca zapada ,de mirosul atat de imbatator ce il avea si cel mai mult de ochii auriii ce nu ma scapau din priviri.Probabil el ma scosese din castel …Buimaca incerc sa ma ridic si oberv o schimbare majora la tinuta mea.Rochia mea rosie ce imi venea atat de bine era acum inlocuita de un corset negru ,o fusta oarecum alba si sfasiata , manusi albe sfasiate la fel ca fusta parca erau continuarea unei rochii care probabil inainte de a se fi intamplat ceva ateribil cu ea ,era minunata ,cizme negre din piele cu tocul destul de mare ce imi veneau pana deasupra genunchiului imi ofereau un confost ,surprinzator,destul de mare.O pelerina cu gluga neagra statea pe umerii mei nedorind sa cada.

clapsholas_by_nianluain-d5fv3k3

Usor ametita incerc sa aleg intre a ma duce in castel si a incerca sa gasesc „răsplata uitata” ,sa mai am o oarecare sansa sa trec testul , sa am surpriza de a gasi un alt demon ce va vrea sa ma faca sushi sau de a ma pierde in padure si sa pic testul si sa risc din nou sa dau peste un demon.Alegerea nu era chiar atat de grea.M-am indreptat spre castel.

~dupa jumatate de ora~

De aproximativ jumatate de ora ma plimbam pe aici iar eu nu ma apropiasem de loc de castel.Ce e asta un del de gluma?Nu am mers tocmai putin si totusi nu m-am apropiat de loc de castel… Ceva nu e in regula si ca tot vorbim de chestii in neregula,ce naiba poate sa caute niste sine de tren in mijlocul padurii?Ce expresul ce duce spre tara lui Alice trece pe aici?Am inceput sa ma uit ganditoare la porechea de sine ce ducea cine stie unde.Revenind la ticul meu ce il exaspera pe Adrian ,am inceput sa imi musc buza inferioara si sa imi trec mana prin par cu o oarecare frica in suflet.Alungand sentimentul ce ma macina intr-un oarecare fel am inceput sa gandesc logic…da am ajuns sa o fac si pe asta.Sinele inseamna trenuri trenurile duc la o gara si o gara trebuie sa se afle intr-un oras deci deductia logica : daca nu poti ajunge in castel urmareste sinele si ai grija sa nu te calce vreun tren ,simplu nu?

40f532dfa341c1cc54ce7de411935c15-d4rczb4

Am urmarit sinele intrebandu-ma de ce nu ma pot apropia de castel?…nu intrebarea e gresita , intrebarea nu e de ce nu ma pot apropia de castel ci : Cine vrea sa ma tina departe? Si de ce? Iritata am inceput sa ma stramb la gandul ca ceva sar putea petrece in castel iar cineva nu vrea sa aflu sau sa ma apere.Scutur energetic din cap alungand gandul si incep sa derulez in minte conversatia mea cu demonul meu.Un lucru e clar vrea sa ma tina la distanta,dar de ce?Ce secret poate sa aiba? De ce vrea sa ma indeparteze ?si De cand am devenit asa de analitica?Scot un oftat zgomotos plin de exasperare si amuzament,doua sentimente care nu credeam ca o sa le simt vreodata in același timp. O briza de vant racoroasa imi strabatu intrebul corp ,putin agitata am inceput sa imi mangai gatul ce imi ardea putin.

SONY DSC

Un tufis incepe sa se miste ,auz frunzele cum incep sa se rupa sub niste pasi greoi si apasati,inima incepe sa imi bata cu putere.Pun mana dreapta pe piept temandu-ma ca sar putea sparge si miar putea evada inima.Cineva iese din tufis alergand si ma trezesc cu un Adrian derutat si cu frunze in par ce da peste mine si ma face sa cad el cazand peste mine cu capul fix in pieptul meu.

Socat el se ridica sprijinindu-se in palme si se uita cand la mine cand la pieptul meu care ,cu putin timp in urma se afla cu fata in el.Ma ridic si eu in coate si inalt o spranceana cu o expresie care imi putea exprima perfect rusinea si furia deopotriva.Ramanem amândoi nemiscati din cauza amuzantului si perturbantului incident.Imi simteam cum sangele mi se aduna in obraji iar respiratia mi se ingreuna terptat.Vazand ca el nu poate reactiona,ca e prins intr-o vraja nestiuta mie am spus incercand sa reproduc o voce cat mai calma posibila dar nereusind vocea mea ridicandu-se cu cateva octave mai mult decat ar fi trebuit:

-Sti ar trebui sa te ridici de pe mine acum.

Adrian isi scutura capul ca si cum vraja se risipi si spuse rusinat ,cu putina culoare in obraj:

-Ah ,da scuze.

Se ridica obrajii aprinzandui-se si mai mult.Ma privea cu niste ochi cuprinsin de un sentiment ce nu il mai vazusem pana acum,admiratie sau chiar adoratie …dar am facut acel gand ridicol sa dispara nu este posibil de asa ceva pana la urma vorbim de Andrian.

-Si ,intram ca des unul in altul nu ti se pare Adrian?

Deodata am simtit cum si mai mult sange mi se aduna in obraji deodata simtindu-ma socata ca tocamai eu as spus asemenea perversitati.

-Da.

-Unde ai disparut atunci in castel?

-Am fost tras intr-un pasaj .

-De catre cine?

-Nu stiu,a disparut inainte de ai vedea chipul.

-Ce ce era imbracat?Poate putem sa il recunoastem.

-Era o femeie.

-O femeie?Cum arata ? am intrebat usor iritata nestiind de ce.

-Era imbracata cu o rochie bleumarin cu o pelerina ca a ta ,avea gluga trasa peste fata.Nu am putut sa vad altceva.

-Bine…de castel nu ne putem apropia.

-De ce?

-Credema nu am habar.

-Un fel de vraja?

-Probabil…cum ai ajuns aici?

-Am incercat sa o urmaresc pe dfemeia aceea si am ajuns cumva aici.

Destul de credibil…

-Bine ma gandeam sa mergem dupa sinele de tren poate ajunge intr-un oras.

Adrian incuviinta si ma urma in tăcere.

Am mers mult ,mult si simteam cum ma lasa picioarele.Imi venea sa ma pun pr si simplu pe jos si sa incep sa scancesc ca un copil ce isi vrea jucaria.Adrian ce acum se afla langa mine se opri brusc apoi ma lua in brate si isi continua drumul ca si cum nu mar fi cara acum ca pe o printesa.Se intampla asta cam des nu? of constiinta sa trezit si ea acum dupa un somn indelungat de vreo…nu stiu 15 -16 ani?

-Ce faci ?am intrebat ridicand o spranceana .

-Ce se vede merg.

-Vad asta dar de ce ma cari?

-Ai niste tocuri de aproape 15 cm ,arati de parca mai ai putin si lesini si tu ma intrebi de ce te car.

Ma uit al mainile mele si simt iar cum imi ia sangele razna in obraji.Ce se intampla cu mine azi?De cand am devenit atat de rusinoasa?

Minutele treceau ca ore iar mie imi crestea pulsul din ce in ce mai mult.Pieptul lui era atat de mare si cald ,ma facea sa ma simt in siguranta .Chipul lui parea atat de serios ,privirea ii era atintita in fata ochii albastrii umbriti de gene lungi erau plini de, de ingrijorare.Cand devenise el atat de frumos ?

-Am ajuns Sahara.

-Ce?

-Uitate in fata.

Cu greu mi-am dezlipit privirea de la ochii lui de gheata ce ma urmareau atent.In fata mea se afla un oras parasit,sau cel putin asa parea.Umbre stranii se asterneau dealungul orasului ,cladiri vechi ce pareau sa aiba 100 de ani se intindeau de o parte si de cealalta a ceea ce trebuia sa fie o strada.Vantul adia usor iau un pocnet ritmat ce se auzea de la o fereastra ce se pocnea de cladire distrugea linistea.

-Ce oras….interesant.

Adrian imi ignora replica si continua sa mearga spre oras.

-Chiar o sa intram acolo?

-Avem nevoie de un loc unde sa stam Sahara.

-AAA da si noi trebuie sa dormim tocmai in orasul fantoma nu?

-Preferi sa dorim pe sinele de tren?

-Sincera?Da.

-Atunci date jos si stai aici eu am sa intru.

Am scos un oftat zgomotos apoi am tacut.Adrian zambi mandru de reusita lui si isi continua drumul. In doar cateva minute ne aflam in orasul abandonat.Adrian alesese o casa care arata cceva mai bine in comparatie cu celelalte si intra.Ma simteam ca si cum as fi o mireasa ce intra in casa cu mirele ei pentru prima noapte impreuna.Sangele meu iar isi facea de cap prin obrajii mei.El ma puse jos si incepu sa se plimbe prin camera privindu-ma cu o umbra de dorinta in ochii.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;~capitolul 8:so it begin~&8221;

  1. Yeeey!Adrian si Shara,intr-un copac,s-au S-A-R-U-T-A-T!!!!!Stiu ca nu asta s-a intamplat dar se va intampla nu?!??!Ok,sa revenim la vechea ~A~,deci imi place felul tau de a scoate personajele din situatiile de genul.Zici ca ai vazut asta si tu doar povestesti.Super,vreau sa vad ce se va intampla mai tarziu >:).Nextul!!!
    ~~A.G.~~

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s