Me Against The World

pizap.com13579892778411

Uneori e prea mult, prea greu de suportat. Să nu vezi nici un chip de om în afară de fetele speriate ale gardienilor care cică ar trebui să te păzească şi să pară impunători… Să fi închisă între 4 pereţi. E extrem de exasperant. Nu mai pot rezista mult timp închisă aici.

– Ridică-te! A venit momentul să îi iei locul!

Vocea răsună prin întreaga încăpere, era puternică şi enervantă. M-am ridicat şi m-am îndreptat spre uşa celulei mele.

– Deja? Credeam că voi mai sta aici ceva timp. Nu cred că Mira va mai rezista mult, am spus zâmbind.

Uşa celulei se deschise iar în momentul când am pus piciorul afară din celula am primit o palmă de la Abe, tipul de 25 de ani ce mă chemase şi mă azvârli cu o singură palma pe podeaua rece a pivniţei familiei mele.

– Tu, am mârâit eu.

– Nu îndrăzni să mai spui aşa ceva vreodată! Spuse el în timp ce se apropia de mine şi mă lua de gât, mă ridicase şi îmi dădu drumul.

El se întoarse cu spatele şi îmi spuse să îl urmez.

– Chiar crezi că îmi pasă de ea?

El dădu să se întoarcă şi să îmi mai dea o palmă dar eu i-am zis înainte să apuce el să acţioneze şi să îmi înroşească obrazul mai tare decât era deja.

– De îmi răneşti fata Mira nu va fi prea fericită. Marea Mirajane Lownsown rănită, reputaţia ei va decădea mult şi va fi doar vina ta.

Cuvintele mele erau reci, dure şi fără milă iar privirea, una care putea ucide şi sinceră să fiu l-aş fi ucis pe Abe dacă nu aveam mâinile legate cu cătuşile astea idioate. Eo lume dură acolo afară iar eu nu aveam de gând să mă las ucisă sau înjosita de ea.

– Mergi şi taci, a apus Abe încercând să nu îmi mai dea vreo palmă.

– Pot face ce vreau. Dacă îmi răneşti fata domnişoara Mirajane va avea de suferi. Exact ca şi dâra trecută, am spus neezitând să îmi lipesc un zâmbet malefic pe fata ce ştiam că îl enervează pe Abe.

– Fata ta e importantă dar nu şi trupul. Îţi pot lăsa câteva vânătăi care vor fi acoperite de haine, spuse el pe un ton fioros.

Cuvintele acelea ar fi speriat pe oricine dar eu nu sunt oricine, nu pot fi speriată uşor de aceea am spus următoarele cuvinte de care sunt mândră:

– Eşti foarte curajos când am cătuşele la mâini. Te pot ucide cu uşurinţă iar tu şti asta. Dacă îndrăzneşti să mai ridici vreodată palmă la mine nu voi ezita şi te voi şterge de pe faţa pământului.

646x404

El se întoarse întocmai ca o tornadă furioasă, se pregăti să îmi dea o palmă dar se opri la jumătatea drumului dintre tavanul pivniţei şi fata mea. El văzu că cei 10 gardieni care ne însoţeau nu mai erau în picioare sau măcar conştienţi. Începu să tremure incontrolabil. Frică i se citea pe chipul lui ce se înălbi instant.

– Tu ar trebui să şti cel mai bine cât de periculoasă pot fi. Dă-mi jos cătuşele! El ezită. Acum, am ţipat la el.

Îmi dădu jos cătuşele şi începu să se îndepărteze încet încet de mine.

– Unde crezi că mergi? L-am întrebat eu. Dumă la Mira!

El dădu aprobator din cap neputând să vorbească din cauza fricii. Am trecut prin marea sală de bal a conacului apoi am urcat scările principale şi am ajuns la scurt timp la ea în dormitor:

– Eva… spuse ea din pat. Te aşteptam.

– Spune-mi ceva noi şi fără să fie stupid.

Ea râse.

– Eva a venit momentul să mă înlocuieşti, definitiv, ea ezită spunând aceste cuvinte, i se citea cu uşurinţă oboseala din glas.

– Şi ce te face să crezi că vreau să fiu Mirajane Lowndown?

– Pentru că vei putea să profiţi de puterea mea şi să faci orice vei vrea, vei fi liberă. Nu e asta tot ce îţi doreai?

Mira se străduia să rămână trează. Ştia că o dată ce va adormi nu se va mai trezi. În câteva minute avea să piară. Eu am afişat un zâmbet trist şi am spus:

– Idioato dacă vroiam să fiu liberă fugeam de mult de aici.

– Atunci ce vrei? Eva nu îmi spune că tu… expresia ei era plină de uimire şi pentru prima dată am văzut-o pe Mirajane cum plânge, nu din cauza morţii ci pentru că a realizat sentimentele mele pentru ea.

– Eva îmi… dar nu apucă să termine căci moartea îşi azvârlii seceră în sufletul ei şi o luă pe lumea cealaltă.

Ochii ei erau deschişi chiar de sufletul îi părăsise corpul. Am mers la ea şi i-am închis ochii cu mâna. Am scăpat o lacrimă care sper că nu a văzut-o nimeni apoi am spus pe un ton ce am încercat să îl fac aspru şi plin de ură:

– Scoateţi-o pe jigodia asta de aici!

Doi oameni veniră şi au scos trupul surorii mele vitrege şi o duse cine ştie unde… probabil o duc în coşciugul meu gol. Acum ea era în locul meu.

Soarta e una perversă şi ironică. Eu care m-am prefăcut că sunt Mira până acum, chiar aveam să devin ea… iar Mira avea să devină eu, avea să devină Eva Lownsown, fata care toată lumea credea că a murit la vârsta de 7 ani din cauza unui accident mortal.

Părinţii noştri sunt doi nenorociţi pentru ceea ce mi-au făcut, să îmi însceneze un accident mortal, să facă o slujbă de înmormântare pentru mine fără să fiu în coşciug în timp ce eu eram de fapt închisă într-o celulă sin subsolul conacului nostru.

Când eram mică toată lumea mă ura, mă dispreţuiau şi nu le pasă ce se întâmplă cu mine… De ce? Simplu pentru că eu am fost rezultatul unei aventuri a tatălui meu cu o altă femeie de care s-a aflat.De aceea m-au urât pe când pe sora mea vitregă, pe ea au iubit-o i-au acordat atenţie şi i-au făcut toate poftele. Mira de când a fost mică a avut un corp slab şi fragil ce i-a permis să trăiască doar până la vârsta de 18 ani.

Părinţii mei ştiau că ea nu va trăi mult şi nu au vrut ca lumea să ştie că moştenitoarea lor este o fetiţă făcută de cine ştie ce târfă, aşa că la ce s-au gândit deştepţii? Să îmi însceneze moartea iar când Mira avea să moară să îi i-au locul fără să ştie nimeni.

O idee mai idioată ca aceasta nu cred că există. Să îmi distrugă mie viaţa doar ca lumea să creadă că Mira trăieşte iar eu sunt moartă, deşi suntem surori viaţa noastră a fost foarte diferită.

Nu ştiu de ce semăn cu ea, nu aveam aceeaşi mamă dar semănăm leit una cu cealaltă.

Am mers spre geamul din dormitor şi l-am deschis lăsând vântul să îmi răvăşească părul lung şi blond şi să îmi răvăşească mintea atât de tulburată în acel moment. Nu mai aveam nimic care să mă lege de locul ăsta, puteam pleca, Mira murise iar în legătură cu părinţii noştri… era evident că nu ţineam la ei câtuşi de puţin.

Am simţit un fior pe şirea spinării, am închis geamul şi am pornit spre uşă dar atunci am auzit un zgomot iar instinctul meu a intrat în acţiune. M-am trântit la podea. Geamul să spart iar mii de bucăţi din el sau împrăştiat prin toată camera făcându-mi uşoare tăieturi. Un glonţ era înfipt în perete, cineva vroia să îmi ia viaţa. M-am îndreptat spre geam şi atunci am observat că cineva era pe clădirea alăturată şi fugea cu o armă în mâna spre nişte scări ce duceau în interiorul clădirii.

pizap.com13579890946831

Cineva îmi ameninţa viaţa… viaţa… Nu! Nu viaţa mea! Mira! Am fugit spre oamenii care duceau în braţe trupul surorii mele. Am tras violent în sus de bluza ei. Am avut dreptate… trupul ei era plin de vânătăi şi răni adânci. Revenindumi din şoc am spus:

– Mira…D… duceţi-o de aici am văzut ce am vrut să văd, apoi au luat-o şi au dus-o să o pregătească şi să o pună în coşciug.

Am mers în „camera mea” şi am început să caut prin şifonier. Am reuşit să găsesc o pereche de blugi negri şi un tricou roşu cu un model drăguţ. Mi-am pus balerini în picioare, se pare că Mira nu a auzit de bascheţi încă. Am luat nişte bani şi am plecat la o sesiune de shop cu un valet. Ce doar nu era să mă îmbrac cu hainele Mirei? Cel mai non elegant lucru al ei este ceea ce port şi o rochie bej cu dantelă neagră, da aţi citit bine dantela.Pe lângă haine am mai luat nişte lucruri de care aveam nevoie, nişte senzori de mişcare compacţi un pistol cu gloanţe ştiţi voi chestii de autoapărare.

După o sesiune de shop la care valetul nu se aştepta (săracul se înălbi la fata când văzu că am cumpărat un pistol) am reuşit să adaptez lucrurile la stilul meu. Am vorbit cu părinţii mei, care ştiau că sunt Eva şi mi-au făcut o morală de genul: „Să nu distrugi reputaţia ce sora ta să chinuit să o construiască” şi „Să nu ne faci de râs” da chiar şi după ce Mira murise ei tot la reputaţia lor idioată se gândeau.

După mult timp, mult prea mult pentru gustul meu, veni seara. M-am îmbrăcat cu un baieu şi nişte pantaloni scurţi ce reprezentau pijamaua mea şi m-am pus în pat. Noaptea mă simţeam în elementul meu, mă simţeam în siguranţă.

~Narator~

Noaptea era tăcută iar lună strălucea pe cer. Un vânt ce adia uşor bătea legănând copacii care păreau să fie prinşi într-un dans al morţii. Norii începeau să acapareze cerul ce acum o secundă era senin. Luna se vedea din ce în ce mai puţin astfel încât bezna să cufunde reşedinţa Lownsown şi să pună viaţa Evei în pericol.

Geamul dormitorului ce ziua fu spart de un glonţ a fost înlocuit de unul nou. Fereastra se deschise fără să facă zgomot. Cineva intra pe fereastră şi se apropia de patul Evei cu un cuţit în mână.

Ajunse lângă pat şi înfipse cuţitul în pat. Atacatorul fu mirat că nu văzu picătură de sânge şi trase plapuma să vadă ce se întâmplase, atunci el primi o lovitură puternică ce îl făcuse să îşi piardă echilibrul.

~Narator end~

– Hm, dacă vrei să mă omori va trebui să te străduieşti mai mult am spus eu ridicându-mă din pat. Tot ce ai reuşit să omori a fost o pernă.

Luna ieşise dintre nori şi îmi lumină chipul fioros şi zâmbitor.

Atacatorul meu nu stătu locului şi mă atacă iar. Am reuşit să îi evit croşeul de dreapta însă lovitura lui de picior îşi atinse ţinta.

Mi-am pierdut echilibrul şi am căzut. El se năpusti deasupra mea. Eu am dat cu ambele picioare în el cu putere făcându-l să se îndepărteze de mine.Cu repeziciune m-am ridicat şi l-am atacat.

Îmi pară toate loviturile dar nici el nu reuşea să mă lovească, eram atentă la el iar garda mea era de nepătruns. Un moment de neatenţie al lui îmi dădu şansă să îi dau un picior şi să îl azvârl pe geamul ce a intrat. Am fugit spre pat. Am scos cuţitul din pernă şi am mers spre geam. Am sărit şi m-am prins de creanga copacului din apropierea ferestrei ce mă ajută să aterizez fără să fiu rănită.

Luna se ascundea din nou printre nori. Am închis ochii nesesizând vreo diferenţa, dacă îmi ţineam ochii deschişi dau închişi era tot una. Am auzit nişte paşi care se apropiau. Am dat un croşeu de dreaptă ce îşi atinsese ţinta. Am lovit în continui fără să folosesc cuţitul, deocamdată. Am deschis ochii, luna ieşise ajutându-mă să îi văd mişcările adversarului meu. Era un băiat de 1.84m, probabil…21 de ani. Avea faţa acoperită de o mască neagră ce se asorta cu costumul lui negru foarte sexy.

Am dat cu cuţitul astfel încât să îi tai masca. Masca îi căzu… aveam dreptate era un tip drăguţ de 21 de ani, cu trei ani mai mare ca mine. M-am concentrat şi am început să mă mişc mai repede. Ne-am luptat încă 15 minute apoi am reuşit să îl imobilizez. El stătea la pământ cu mâinile la spate ţinute de către mine într-o priză dureroasă iar eu stăteam deasupra lui.

– Cine te-a trimis? Am întrebat nerăbdătoare.

Nu a răspuns, am strâns priză mai mult.

– Cine te-a trimis? Răspunde altfel îţi rup mâna.

– De parcă ţi-aş spune, a zis el.

Era un început, începea să vorbească dar nu sunt mulţumită cu doar să vorbească vreau să îmi spună exact ce vreau să aflu. Am luat cuţitul (ce îl puse-m lângă mine pentru a putea să îl ţin mai bine în priză) şi i-am făcut o rană adâncă în mâna lui:

– Cine te-a trimis? E ultima ta şansă să îmi răspunzi altfel te ucid.

Tăcere din nou m-am apropiat cu gura de urechea lui şi i-am pus cuţitul la ceafă şi i-am făcut o tăietură mică
:
– Dacă nu îmi spui cine te-a trimis îţi tai gâtul, el scânci de durere.

– Nu ştiu.

– Poftim?

– A fost un angajator anonim. Nu îi ştiu identitatea.

– Nu vrei să îmi spui foarte bine. Spune pa pa.

Atunci veniră gardienii şi mă luase de pe el şi îi puse cătuşele.

– Duceţi-l în celulă, am ordonat eu.

– Dar domnişoara… începu un gardian.

– Fă ce îţi spun altfel îi vei lua locul.

Ei se supuseră ordinului meu şi îl duse în celulă. Evident eu am mers cu ei ca să mă asigur că nu va scăpa, eu sunt cu mult mai capabilă decât pricăjiţii ăştia.

– Frumos loc, aici ai fost şi tu închisă Eva? Întrebă el după ce ajunse în celulă.

– De unde şti că… sunt Eva?

– Am aflat de la angajatorul meu.

– Mai ştie cineva de identitatea mea?

– Habarnuam.

– Tu ai fost cel ce a încercat să mă ucidă ieri cu pistolul?

– Nu. Prefer treaba manuală.

– Atunci eşti de-al meu.

El zâmbi iar eu i-am spus să se apropie de gratiile celulei şi să îşi scoată mâna rănită printre gratiile celulei. I-am bandajat mână iar el mă întrebă surprins:

– Mulţumesc, dar de ce m-ai ajutat?

– Pentru că:1 ai fi murit din cauza pierderii sângelui şi 2 făceai mizerie.

– Şi ce ţi-ar păsa dacă aş muri?

– Nu vreau să omor pe cineva fără să fie absolut necesar.

– Cat o să mă ţii închis aici?

– Până o să îmi răspunzi la întrebări.

– Pune întrebările îţi voi răspunde, zise zâmbind.

I-am pus câteva întrebări (127 mai exact) şi am aflat ce este un asasin de 21 de ani pe nume Andrew Michael care este căutat de poliţie cam de 2 ani sau 3 şi porecla lui este îngerul nopţii, am aflat mai multe lucruri dar… nu are rost să vi le spun. Mda halal înger al morţii dacă am reuşit să îl prind.

De când a fost capturat îl vizitez zilnic şi am aflat că nu este un tip rău, este chiar de treabă pentru un asasin ce a încercat să mă omoare şi este căutat de poliţie şi responsabil de 1583 de crime să nu mai punem la socoteală cât e de sexy.

După 4 luni de la capturarea lui Andrew mama veni şi îmi spuse:

– Dragă trebuie să facem ceva cu invitatul nostru de la subsol, spuse ea serioasă.

– Nu am terminat cu el, am spus cu un firicel de ură în ton care ea îl sesiza.

– Mâine va veni poliţia să îl ia.

– Poftim???

– E un criminal trebuie dat pe mâna legii!

Apoi plecă din cameră fără nici un laţ cuvânt în plus.

Se făcu noapte. Era miezul nopţii iar eu m-am ridicat din pat şi m-am îndreptat spre locul unde era ţinut Andrew.
– Trebuie să pleci. Mine vine poliţia să te aresteze.

– Poftim?

– Trebuie să pleci acum, spuserăm în timp ce descuiam uşa.

– Vino cu mine, spuse el ieşind din celulă.

– Nu pot.

De ce? Ce te ţine legată de locul ăsta? După câte ţi-au făcut oamenii ăştia nu merită nici măcar să stea în prezenţa ta.

– Pur şi simplu nu pot, încă mai am ceva ce vreau să apar.

Andrew mă apucă de talie şi mă sărută pe gură. Când ne-am desprins din sărut se uită la mine cu ochii lui verzi plini de admiraţie şi adoraţie. M-am uitat puţin în ochii aceia frumoşi apoi i-am dat un sărut franţuzesc, el îmi răspunse la sărut. Totul era foarte intens şi plin de pasiune. Când ne despărţisem simţeam ca şi cum aş fi pierdut o parte din mine care o vroiam cu disperare înapoi. Vroiam să îl ating să îl sărut dar mi-am ţinut în frâu aceste dorinţe gândindu-mă la cruntă realitate.La scurt timp el îmi şopti ceva la ureche iar eu după puţin timp de cugetare am dat aprobator din cap.

A doua zi veni poliţia să îl ia pe Andrew dar el nu mai era de mult acolo. Eu am stat în camera mea toată ziua gândindu-mă la noaptea trecută, la sărutul dulce al lui Andrew şi la ce îmi şopti. Am luat o pernă în braţe şi am strâns-o cu putere, Ziua trecu greu şi într-un sfârşit veni noaptea.

– Scuze că am întârziat, spuse Andrew intrând pe fereastră şi sărutându-mă.

– Să mergem am spus hotărâtă.

Am ieşit din conac pe ieşirea noastră preferată, geamul şi am mers spre o căbănuţă veche din curtea din spate a conacului.

– Totul e gata? Am întrebat eu.

– Da, Eva eşti sigură că vrei să faci asta?

– Da.

Am intrat în cabană. Totul era acoperit de praf. Am luat o poză şi am dat praful de pe ea. Era o poză cu mine şi cu sora mea când aveam 6 ani. Aceasta căbănuţă este tot ce mi-a rămas iar în seara aceasta avea să fie distrusă. Aici a fost locul în care mă întâlneam pe ascuns cu mama mea biologică, unde mă jucam cu sora mea când eram mici, pe atunci eram nedespărţite şi locul unde am simţit că aparţin, locul unde pot fi eu Eva. Toate acele amintiri aveau să ardă împreună cu mine…

– Gata spuse Andrew dezvelind cadavrul unei feţe ce semăna cu mine.

– Bine să dăm foc locului ăstuia, am spus cu încredere.

Eu şi Andrew am ieşit din cabană şi i-am dat foc, am lăsat pe jos o jachetă dea mea, somn că eram aproape de cabana apoi când m-am hotărât că focul este destul de mare am dat drumul printr-o telecomandă unui mic radio pe care eram înregistrată ţipând.

incendiu

La scurt timp toată lumea din conac ieşiră şi văzură cabană în flăcări şi auziră ţipetele „mele” disperate. Dar eu şi Andrew nu mai eram de mult acolo, plecasem… lasando pe vechea Eva să ardă împreună cu cabană şi cu tot ce mă ţinea legată de trecut şi nu mă lăsa să trăiesc.

~după 9 luni~
– Săracii soţi Lownsown, ambele lor fiice sunt moarte… ce trist familia aceea parcă este sub un blestem, spuse o femeie ce trecea pe lângă mine şi Andrew.

– Da mare păcat dar nu cred că sunt prea afectaţi.Se pare că doamna Lownsown e însărcinată, spuse tipul ce o însoţea.

Aici ai dreptate tipule nu le pasă, am spus în mintea mea. Eu stăteam lângă Andrew la o terasă în timp ce mâncăm o prăjitură.

– Ce zici încercam şi noi? Întrebă Andrew.

– Ce anume?

– Să vedem cum e să ai un copil, spuse el sărutându-mi mâna.

– Poate peste doi ani.

Andrew deschise gura să mai spună ceva dar fu întrerupt de un poliţist ce spuse:

– Hei! Voi sunteţi soţii Michel, staţi pe loc în numele legii!

Eu şi Andrew ne-am uitat unul la celălalt am început să zâmbim apoi am început să alergăm.La scurt am dat colţul străzii iar poliţistul când îl dădu şi el întrebă nedumerit:

– Unde au dispărut?

Un de am dispărut? Da de parcă ţi-aş spune. Un lucru e clar suntem unul în braţele celuilalt sărutându-ne cu pasiune. Călătorim prin lume. Am devenit şi eu asasin şi împreună cu Andrew suntem un duo imbatabil ce rezolvă orice misiune, deşi nu suntem de loc ieftini de vrei să ne angajezi.

Uneori am senzaţia că sora mea ne priveşte şi este dezamăgită de mine dar, şti ceva nu îmi pasă!
După mult mult timp simt că trăiesc din nou. Simt că mi-a fost dată o a doua şansă şi am de gând să profit de ea la maxim.

//

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Me Against The World&8221;

  1. Imi pare atat de rau ca nu l-am citit mai devreme!Abia acum imi dau seama ce am pierdut!Miky si celelalte fete au dreptate!Esti fabuloasa,dar ti-am mai spus asta.Imi e greu sa-mi gasesc cuvintele in fata unei opere atat de complexe si magnifice!Il ador!!

    • wa wa wa cred ca ai incurcat rolurile nu uita ca tu esti lupoaica alpha :))) deci head up and be proud like a boss ..ceva imi spune ca sunt mai buna la one shot-uri decat la povesti cu capitole multe…..eh soarta mersi ca lai citit 😀 cred ca am fost foarte stresanta la scoala :))

      • Nu,iti multumesc ca mi-ai adus aminte mereu.
        Hey,sunt si voi fi lupoaica alpha,nu te lasa vrajita de niste cuvinte :)))
        Glumesc,sunt buna cu cine trebuie,si desigur,la fel de rea cu cine merita.Tu nu ai meritat sa fiu rea cu tine asa ca ai tot respectul din partea mea pt ceea ce faci pe blog!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s