Frozen Touch

Lacrimi fierbinti se scurgeau pe pielea ei alba ca zapada.Ochii de gheata si parul alb ce o data ii ofereau un aspect deadreptul angelic o faceau acum sa para cadaverica ,mainile firave ce tremurau il tineau strans pe el de parca ar fi ultima ei speranta desi…se stinsese din viata. Strangea trupul lui rece fara suflare la piept intrebandu-se ce a facut de a pierdut si cea mai importanta fiinta din viata ei,apoi raspunsul ia venit in minte ca un ecou al amintirilor de mult uitate „Domnezeu intotdeauna ii ia pe cei buni sus” …Ii indeparta putin corpul ce devenea din ce in ce mai tare de fata ei si se uita la fata lui palida si trista de parca el ar visa si ar avea un cosmar..Durerea din sufletul ei crestea din ce in ce mai mult cu fiecare secunda .Tipetele de disperare iesira din gatul ei firav si subtire taind intunericul si linistea .Lacul era linistit iar barca impodobita cu trandafiri albi il astepta…pe el ..pe corpul lui fara viata tacut ce trecu prin cele mai grele incercari ale vieti ,pe care se imprima dovezi cum ca el a fost odata in viata si a luptat pana la capat…

Un domn inalt cu parul negru si ochii rosii imbracat intr-un costum negru veni spre ea si il lua de langa ea.Il aseza cu grija in barca umpluta cu trandafiri albi .Angela se apropie de corpul fara suflare a celei mai minunate fiinte ,langa persoana care a iubito din toata inima si care avea acum sa o paraseasca pentru totdeauna.A luat un trandafir alb si la pus intre mainile lui albe si reci ce nu aveau vreodata sa o mai ia im brate ,sa o tina de mijlos si sa o atinga provocandu-ui furnicaturi pe intregul corp. Desi sufletele si corpurile lor vor fi separate inimile lor nu vor putea fi separate niciodata insa….el acum era…dus…

Cu hotarare depuse un ultim sarut pe buzele lui vinetii si reci simtindu-si sufletul cum era invelit din ce in ce maim mult in intuneric.Se intreba in liniste cum va trai fara el?Cum va trai atata timp cat aceasta viata insignifianta a ei ii poarta numele si isi va aminti de el de fiaecare data cand va respira?Din acest moment ea va fi prinsa intr-o cusca a trecutului care se  numeste libertate.Stia ca viitorul ei va fi invaluit intr-o mare de tristete si disperare, dar nu o deranja pentru ca acela a fost drumul ce ea il alesese.Fara sa isi ia privirea de la el ,Angela a spus :

-Ce ai de gand sa facu cu corpul lui ,Michaelis?

-Ma voi asigura ca va ajunge undeva unde intunericul nu il va atinge.Va ramane pur…precum ti-ai dorit Angela.

-Michaelis…de ce a trebuit sa moara?De ce ?Pentru a imi oferi mie intunericul vesnic?!Nu vreau sa fiu un demon nu vreau eternitate…el, il vreau doar pe el ,Michaelis….il vreau doar pe Matthew…..il  vreau pe Matt al meu…dar acum uitate la el…cu parul lui de un negru albastrui …ochii acoperiti de pleoapele grele si inconjurat de trandafiri albi in timp ce poarta un costum negru ….asta e ca o inmormantare….

-Este o inmormantare Angela….

-Michaelis,tu esti insusi moartea …te rog…adui sufletul inapoi,te implor,zeu al mortii.

-E usor sa spui asta ..dar sufletul lui deja a fost afectat suficient ,ai mila de el Angela si lasal sa se odihneasca.

-Michaelis,promitemi doar un lucru…ca intr-o zi vei veni si vei lua acest suflet pagan al meu departe si il vei distruge…e un ordin.

-Va fi placerea mea Angela.

Lacrimile au inceput sa ii curga din ce in ce mai repede ….iar sufletui ii era din ce in ce mai greau…isi dorea ca acest „La revedere!” sa fie doar o minciuna ,un vis trecator…

-Michaelis…ial…dul de aici, dul undeva unde va fi bine undeva unde umbra haina si lumina rece a lunii nu il vor putea atinge.

Michaelis dadu afirmativ din cap si se urca in barca in timp ce Angela cobora.El lua o vasla si incepu sa se indeparteze…Angela simtea cum durerea i se accentueaza cu fiecare cm cu care se indepartatu…Matt scumpul si iubitul ei Matt…era disparut pentru totdeauna.Incepu sa se uite la inelul de pe mana ei ce candva ia apartinut lui si il saruta ,depunand in acel sarut ultima farama de umanitate din ea…Lumina rece a lunii ii lumina tristetea,soarele nu avea sa mai revina niciodata in sufletul ei iar marea de disperare in care cazuse ear fara de sfarsit…Lungul si chinuitorul ei jurneu incepu….era singura …si asa va ramane…Ascultand soaptele blestemate ale vocilor din umbra ce au calauzito pana in acel punct incepu sa se indeparteze de acel lac si sa fie ghidata de secretul ce se ascundea in spatele acelor vorbe dulci dar goale ce aveau sa ii aduca pentru a doua oara suferinta.Singura…traversa din nou calmul noptii palide …simtind cum sufletul i se destrama si se evapora departe…departe de ce este ea si de ce va fi….Acum,cu aceasta ultima alegere a parasit acea lume stralucitoare alegand intunericul si razbunarea,nu mai era cale de intoarcere,nu va mai putea parasi umbrele niciodata.A jurat ca va pastra acele amintiri in lacrimile ei pana cand acestea se vor revarsa din nou in inima ei pangarita de razbunare….

Vroia sa simta mai multa…mai multa durere atat de multa incat acea durere sa fie pentru totdeauna imprimata in fiinta ei pentru as aminti ce a insemnat o data umanitatea pentru ea…sa isi aminteasca ce a fost ea o data si pe cine a intalnit.

-Tu cel de sus de ce ii iei pe cei buni de langa mine?Sunt blestemata sa fiu singura o eternitate?Asta e pedeapsa mea pentru ca am indraznit sa ma indragostesc?

Pasii o conduceau undeva departe…departe de lumina lunii…de singura lumina ce ramase sa o calauzeasca cand soarele ei mult iubit disparu….se pierdea in padurea deasa unde avea sa isi indeplineasca razbunarea unde Angela de Windisch-Graetz avea sa dispara pentru totdeaunaFara aripi ,doar gheare,fara dulceata doar suferinta,fata mila doar furie ,fara dragoste doar razbunare asta avea sa fie destinul ei de acum in colo .Un suflet pur….se stinse o data cu soarele ce la luminat atat de mult timp. Oh tu, Lacrimosa frumoasa faptura ce umbli prin noapte cu chip de inger si aripi taiate de ce plangi? Soarele tau sa stins insa nu abandona lumina …fugi, fugi ,dupa acel ultim gram de speranta ,fugi dupa raza rece a lunii ce nu iti va putea dezgheta sufletul vreodata…fugi Lacrimosa de soaptele dulci si goale ce te vor face sa cazi si mai mult in prapastia de disperare .Lacrimosa drumul ce lai ales se va sfarsi prin a fi prinsa in spinii trandafirului in care a fost aruncata inima ta ranita. Tu sti ca nu poti castiga doar aparandu-te ,intoarcete …desi vei gasi doar raspunsuri vage ….intr-o zi va disparea si chipul lui ce se va risipi din amintirea ta in noaptea rece in care te-a abandonat.

Lacrimosa desi soarele e departe ,nu te ascunde de lumina…uita atingerea ce ti-a inghetat sufletul….

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Frozen Touch&8221;

  1. Iooi,mi-a placut mult,mai ales sfarsitul.Intreaga poveste a fost pe sufletul meu sa zic asa :)) pentru ca Lacrymosa este si piesa mea favorita de la Evanescence dar si din cadrul concertelor lui Mozzart asa ca felicitari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s