My last white farewell

Linistea invaluia noaptea albastra.Luna tacuta si palida ma veghea si imi asculta soaptele ce as fi vrut sa fie inchise in cel mai incepartat colt al inimii mele.Fulgii albi de nea cadeau incet acoperand pamantul alb cu o patura din ce in ce mai groasa.Intind mainile in fata incercand sa prind un fulg alb ce semana cu o mica particica de viata dar fulgul trece prin palmele mele transparente…Zapada se strange incet fara nici un sunet precum lumina ce a facut o data parte din sufletul meu acum pangarit de intuneric.

Tu zambesti privind micii licuri albi adunandu-se.Incerc sa te strig.Cum suna?Tu nu ma poti auzi…as vrea sa imi raspunzi dar tu iti continui drumul lasand in urma pete pe zapada alba ce a fost o data imaculata.Iti aud vocea cum am striga din nauntrul sufletuluii tau insa …chiar de iti raspund tu nu ma mai poti auzi.Spunemi ce simti,spunemi ca iti e dor de mine,ca vrei sa a vezi din nou…eu tot ce pot face e sa te privesc si sa te ascult …sunt aici pentru tine dar tu nu sti.Iti ofer imbratisari reci,nu te pot simti ,nu iti pot simti caldura ,bataia ritmata a inimii ,nu iti pot atinge buzele catifelate…tot ce pot face e sa te privesc si sa iti ofer imbratisari reci ce nu le vei putea vreodata simti.

Mias dori sa imi auzi vocea macar o data ,sa imi raspunzi si sa imi strigi numele cu tot sufletul tau dar tot ce faci tu este sa te indepartezi de mine …sa ma faci sa te pierd printre fulgii albi si sa dispari incet ,incet.Tinand un buchet de trandafiri albi in mana pot vedea cum o lacrima apare in colturile ochilor tai reci si albastrii.In lumea aceasta plina de nuante de gri cat mai stranii ce sa oprit numai zapada alba contiinua sa cada .

Devi din ce in ce mai rece si distant ,vocea ta nu ma mai cauta ,ai renuntat la mine si ai ales ca pastrezi amintirile noastre intr-o usa din inima ta inchisa cu lacate de fier si invesmantata in spinii unor trandafiri rosii.Lacrimile mele nu mai pot cadea ,nu te pot atinge ,nu iti pot incalzi inima inghetata in negura timpului de mult pierduta.

As vrea ca acolo sus sa existe cineva care sa imi ia intreaga voce ,intregul suflet ,totul sa mil ia si sa il daruiasca acelui calator prin noapte ce a fost si inca este cea mai draga persoana pentru mine.”Te iubesc” pana si aceste cuvinte sau pierdut in intuneric …timpul nostru este pe cale sa se sfarseasca,nu mai pot fura fragmente din vocea ta pentru ami alina sufletul si nici pe tine nu te pot fura din acest cosmar…

Intr-o noapte fara stele ,cum iti poti gasi drumul?As vrea sa revad acel cer albastru…as vrea sa pot proteja acea lume micuta a noastra ,dar nu pot.Sunt doar un spectru,un privitor ,nu pot visa ,nu pot atinge pot doar sa judec si sa privesc cum te autodistrugi si imi ranesti sufletul.Tu nu esti liber,cum am vrut eu sa fi ,esti inchis in colivia trecutului si ai aripile incatusate de regrete ,te vad cu imcerci sa scapi de acolo dar nu poti caci esti slait de puteri iar sufletul tau devine slab si intr-un final renunti.Acum cred ca daca ai avea usita aurie a coliviei deschise nu teai obosi sa iesi din ea.Ti-ai pierdut scopul in viata… iar eu fericirea…Asta nu e libertate ,destinurile noastre sunt legate de acest fir subtire dar puternic al destinului ce nu vrea sa se rupa…nu vom fi niciodata liberi pana cad dragul meu nu vei veni si tu in lumea umbrelor.

Tu te aoropii de o piatra slefuita ce are cea mai inchisa noanta de gri pe care am vazuto vreodata insa gravura este de un alb pur ,imaculat si stralucitor .Zapada incearca sa acopere mormantul meu ce aducea durere in inima acestui calator insa el il dezgroapa si da jos zapada ce parea ca un intrus si reciteste cu voce tare numele meu ce aproape il uitasem.

-Ruby Saphire.

Vocea lui groasa si plapanda ma face sa ingenunchez langa el imbratinsandu-l si soptindu-i un ultim te iubesc ce numai eu il voi auzi.Te rog,lasama sa zambesc pentru ultima data si elibereazate de tot ce te ine legat de mine ,vreau sa iti redau aripile ,nu fugi de libertate ,gasesteti pacea.Eu ma ridic ladandu-l sa isi verse lacrimile singur hotarata ca a venit timpul sa ne despartim…a venit timpul sa nu il mai urmaresc….Ma indrept spre drumul ingust ce probabil ma va aduce din nou la inceput…

Va rog,mici licuri de speranta nu va opriti din cazut si faceti ca aceasta noapte sa dureze o eternitate,faceti ca vantul sa imi spulbere sufletul in mii de fragmente si luati-ma cu voi in calatoria voastra scurta.Distruge-ma,sterge tot ce a insemnat vreodata fiinta mea si  transforma-ma in zapada …pana cand totul va deveni alb din nou.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s