~capitolul.22:Masquerade .

BLAIR PART:

O priveam pe Ale cum se gândește de unde să începem.Nu suportam gândul că o să ne pierdem viețile,nu se putea termina totul…așa!M-am întors spre Ale și am spus:

–Cum era ghicitoarea aia?

Ale mă privi chiorâș și recită:

–Ceasul face tic tac ,tic tac.Deodată a încetat. Când a încetat a facut buff.Unde sunt acum? Sunt ascuns bine ,mai întai am mancat puțin apoi m-am odihnit apoi m-am dus să admir priveliștea din capul gigantului.Unde sunt?

Christian și Eric mă priveau atenți în timp ce gândeam cu Ale problema.

–Mai e puțin,o simt,mai e puțin.spunea Ale în timp ce se învârtea pe lângă mine.

–Asta e!!am spus așezându-mă pe un fotoliu.Mai întai am mancat puțin adică vagonul restaurant.am spus spre Ale.

–Apoi m-am odihnit adică vagonul cu cabinele de relaxare și… .

–Capul gigantului adică locomotiva trenului!

–Sunem geniale!a spus Ale bătând palma cu mine.Deci ms.Vampir,după tine.

–În situația de față tu mai ai chef de glume?am spus sarcastică mergând spre locomotivă.Îmi era frică,dar nu voiam să o arăt.Gândul că Bill zace mort într-o cameră a sălii în care am fost mă făcea să mă tulbur și mai tare.M-am ținut cu mâna de fotoliile din lături.Mi-am dus mâna la cap iar Ale a fost chiar în spate pentru a mă suține.

–Wow,ești bine?a spus Eric luându-mă în brațe,aruncându-i o privire destul de îngrijorată lui Christian.

Camera se învârtea cu mine,iar capul mă durea foarte tare.Tremuram și nu mă simțeam bine deloc.L-am prins pe Eric de după gât și am reușit să mă țin pe picioare.

–Conduc eu de aici.a spus Ale dar am oprit-o cu mâna și am spus:

–Nici măcar o șansă.

Mi-am îndreptat spatele și am reușit să o aud pe Ale cum îi șoptește lui Eric :”Vei avea numai de furcă cu ea…” și m-am întors trimițându-i o privire plină de ură.Am tras de ușa pliantă trântind-o cu putere și am pășit în locomotivă.

–Hai geniule,e rândul tău.am spus spre Christian care mă privea curios.Mă întrebam oare la ce se gândește?

A pășit pe lângă noi și a început să caute atent.

–Ghicitoarea spunea să admir priveliștea din capul gigantului.a spus Eric ajungând la geamul din fața locomotivei.Chris,cred că avem un câștigător.a spus scoțând capul afară pe geam.

Christian se ridică și cu grijă păși pe marginea geamului din dreapta.O vedeam pe Ale cum stă încordată în timp ce el se chinuia să scoată firele din cutia neagră,fără să ne prăjim.

–Gata!a spus el dar când a vrut să pășească înăuntru,a alunecat și Eric l-a prins de mână.

–Nu-ți da drumul!!a țipat Ale apucându-l și ea de mână.

–Nu…mă mai…pot ține… .a spus și și-a dat drumul.

–Greeey!!a țipat dându-l pe Eric la o parte.

I-am simțit mâna pe mijloc apoi pe spate și l-am luat în brațe.Nu puteam să mai suport o pierdere,nu din partea lui Eric.

O bubuitură ne zgudui iar eu m-am dezechilibrat.Ale s-a prins de marginea geamului iar atunci i-am putut vedea fața înlăcrimată.Am vrut să o iau în brațe dar vocea aceea robotică se auzi din nou:

–Poate ați scăpat de bombă,însă șinele acestui tren nu sunt terminate,dar vai ce priveliște frumoasă e aici sus… .Să vedem cine știe versurile din ”I believe I can fly..!”.

–Ale,ce ne facem?m-am trezit țipând,

ALEE PART:

Christian…a cazut.E …el e,nu ,el nu e ,el nu poate fi, nu Christian ,numai el nu!E un cosmar asta trebuie sa fie un cosmar.Trebuie doar sa ma trezesc…Asta e..un cosmar.Sunt sigura ca atunci cand ma voi trezi voi manca mancarea delicioasa a lui Andres si o voi asculta vorbind despre concertul ei si despre cat de minunat e Eric apoi ma voi intalni cu Christian si va face iar pe barbatul mult prea protectiv.Speram sa fie un vis…vroiam sa fie un vis…dar nu era o bubuitura puternica ma asurzi iar o zdruncinatura ma facu sa ma trezesc la realitate si sa imi dau seama ca stateam periculos de aproape de geamul cel mult prea mare.

Tremurand m-am tinut strans de el simtind siroaie de larimi cum imi invadeaza chipul surprins.Vocea mecanica ce am ajuns sa o urasc in doar cateva momente se auzi iar spunand:

–Poate ați scăpat de bombă,însă șinele acestui tren nu sunt terminate si vaii ce priveliste superba e aici sus.Să vedem cine știe versurile din ”I believe I can fly..!”.

Andres panicata sa intors spre mine si ma intrebat tipand de parca eu as fi persoana care stie raspunsurile la toate intrebarile.

–Ale,ce ne facem?

Eram mult prea uimita ca sa pot gandi.Vom muri aici cu totii numai din vina mea ,pentru ca i-am convins sa se urce in trenul asta nenorocit.Daca nu ias fi convins….Christian era in viata Christian al meu…Mi-am tras doua palme zdravene si mi-am simtit obrazii inrosindu-se.Mi-am sters obrajii de lacrimi ,nu era momentul sa fiu slaba ,nu acum…Trebuie sa dau tot ce am mai bun pentru ai scoate din incurcatura in care i-am bagat…daca Christian nu mai e in viata nu vreau ca si Eric si Andres sa pateasca acelas lucru…

-Ok ,ascultatima si asultatima bine.Eric si Andres ,voi cautati frana de mana a trenului,orice tren trebuie sa aiba o frana de mana.

-Si tu ce o sa faci?ma intreba Andres speriata.

-O sa il caut pe maniacul ala.

-Nu Ale,nici macar nu sti daca este in tren…

-Este in tren a spus ca stie versurile din acea melodie deci si el e aici.

-Si de ce naiba ar vrea sa moara?

-E un maniac.Cand il gasesc iti promit ca primul lucru care o sa il fac este sa il intreb.

-Alee…nu poti…

-Andres sti ca nu te poti certa cu mine.Eric ai grija de ea…

Am iesit rapid din locomotiva si m-am oprit sub prima trapa care am vazuto.A spus ca e o priveliste superba aici sus deci…el e pe tren…M-am urcat pe un scaun si am iesit sus pe trapa.Un tip cu o masca argintie cu un nas fooarte lung ,o pelerina neagra si un costum negru statea la mica distanta fata de trapa parca asteptandu-ma.

-Domnisoara ma bucur ca ati hotarat sa va alaturati petrecerii mele,vocea lui era intocmai ca acea voce mecanica ,purta un schimbator de voce.

-NENOROCITULE!

-O vai ,ce limbaj neadecvat pentru o domnisoara.

-Psihopat nemernic!

Brusc telefonul imi suna,vroiam sa il ignor dar simteam ca trebuie sa raspund…

-Alee,am spus scurt raspunzand.

-Am gasit trapa dar e o ghicitoare aici si nu puteam sa o deschidem pana nu scriem raspunsul.

-Care e ghicitoarea?

-”Misterioasa ca noaptea ,energica ca ziua.Grijulie si miloasa,plina de viata si fara temeri.Inteligenta si salbatica,calculata si apriga.Cheia raspunsului vostru e in doua cuvinte ce se afla in tren”Anvem doar trei incercari.

-Bine,am spus gandindu-ma.E clar ca e vorba de doua fete ce se afla in tren.Incearca AndreaAlexandra.

-Nu merge .

-Incearca AnyBia,l-am auzit pe Eric.

-Nu merge….

Cine naiba putea fi?Mi-am derulat in minte intamplarile din acea zi…

-Vai Ale ce ingandurata esti.

-Asta e…incearca AndresAle.

-Esti sigura?

-Sunt 1000% sigura.

-Merge!

Trenul incepu sa se opreasca iar eu m-am dezechilibrat.Piciorul incepu sa ma ingunghie si …probabil aveams a ajung acolo ude este si Grey…Brusc am simtit o mana ce ma lua de dupa mijloc si ma tinu strand.Tipul cu masca ma ajuta zambind…Ma arunca om trapa si o inchise.Trebnul incepea sa se opreasca…M-am dus repede in locomotiva si i-am ajutat pe Andres si Eric sa traga de maneta ce putea sa ne salveze viata… .

4 gânduri despre &8222;~capitolul.22:Masquerade .&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s