~capitolul.30:going on separate ways~

-Hai,nu avem toata ziua.

-De unde sti ca sunt la aeroport?

-Dex nu ma minte niciodata.

In timmp ce fugeam m-am uitat la Eric care avea o privire absenta si ganditoare.Ceva il sacaia rau si nu stia cum sa ma intrebe.

-Zi tot,am spus urcandu-ma pe Zizoo.

-Andres il cunoaste pe Dexter?

-Nu.

Trasaturile lui se mai imblanzira,brusc parea ca tot stresul din el se vaporiza .Zambind se urca in spatele meu si isi puse casca.Telefonul meu incepu sa sune si mi-am pus casile de la telefon , am raspuns apoi mi-am pus casca si am pornit cu viteza.

-Da mama,sa intamplat ceva?

-Da ,vino acasa imediat.

-Nu e un moment prea bun.

-Trebuie sa discut ci tine ceva.

-Orice ar fi poate astepta.

-Alexandra ,nu indrazni sa imi raspunzi astfel.

-Mama ,acum chiar nu pot ,ajung in doua ore.

-Sa fie o ora.

-Ce e asa de grav?

-Trebuie sa discutam de ce ati facut la depozit tu si Andrea.

Am inghitit in sec apoi am intrebat mijindu-mi ochii:

-Ce am facut la depozit?

-Alexandra ,nu fa cu mine pe proasta …nici nu sti cat de greu ne-a fost sa va ascundem urmele.

-„Ne-a fost” deci sunt mai multi implicati.

-Nu putem vorbi asta la telefon.Laso pe andrea,de ce crezi ca a lasat-o Liliana sa plece la Paris?Tu vin-o aici ,a venit timpul sa sti cateva lucruri.

-Ok vin in o ora jumate.

Am inchis telefonul si in 10 minute am ajuns la aeroport.

-Unde poate fi?a intrebat eric cautandu-o cu privirea.

-Nu stiu…am inceput sa scanez fiecare chip din incapere …nu o puteam gasi…ma intreb daca Christian este bine… de ce dracu l-am lasat singur?Trebuia sa stau cu el la spita.

-O vom gasi nu iti face griji.

-Stiu ,nu de asta imi fac griji.

-Si Chris e bine.

-Sper…Uite-o.

Am mers rapid spre ea.Cu fecare secunda trecuta si cu fiecare centimetru ce misora distanta dintre noi furia imi crestea. Neintentionat un zambet mi-a aparut pe fata pentru ami ascunde furia.

–Ale?Eric?a intrebat ea uimita.

Ma apropiam din ce in ce mai repede de ea pana cand a ajuns sa ne desparta numai 15 cm de aer.A privito in ochii si am continuat sa zambesc.Parea panicata si stiam ca se uita peste umarul meu la Eric.

-Aveai de gand sa pleci fara sa iti iei ramas bun?

-Eu…

-Nici macar nu ai aveai de gand sa imi spui unde te duci?

Privirea ei aluneca in jos nestiind ce sa faca sau sa imi spuna.

-Ale eu…

-Nu ,nu vreau sa aud .Mama ne-a chemat acasa la mine.Au descoperit ce sa intamplat in depozit.

-Stiu ,mama a zis ca e mai bine daca plec o perioada pana se mai calmeaza lucrurile.

-Inteleg vrei sa dai bir cu fugitii nu?Nu te credeam asa de fricoasa.

-Fricoasa?Crezi ca sunt fricoasa?De ce ?Pentru ca vreau sa fiu fericita?! Pentru ca nu vreau sa mai stau in rahatul asta de oras?! Pentru ca vreau altceva?Daca facand toate astea se spune ca sunt o fricoasa atunci da sunt o fricoasa! Tu se presupune ca esti prietena mea !Nu ar trebui sa te bucuri pentru mine?Sa fi alaturi de mine si sa imi urezi macar succes?!

Furia clocotea in mine ,simteam ca nu mai pot …Eram ca un vulcan ce era pe cale sa erupa si asa am facut.Mi-am inaltat mana dreapta si i-am dar lui Andres o palma mentinandu-mi o expresie indiferenta si rece.

-Felicitari Andres ca fugi si ca ma lasi pe mine sa curat mizeria care ai facut-o.

O vedeam cum isi pierde calmul din ce in ce mai mult.M-am intors cu spatele si am spus plina de scarba:

-Succes sper sa fi fericita alaturi de Bill.

Andres ma apuca de cat ,ma sarusi si ii dadu o palma cu toata forta ei.Ma privea oarecum dezamagita de comportamentul meu. Avea dreptate ar trebui sa fiu fericita ca isi indeplineste visul intr-un sfarsit…dar nu sunt…Sunt o jigodie egoista si sunt mandra de asta ,daca ei ii e mai bine acolo ..atunci macar sa rupem toate legaturile ce o tin de rahatul asta de oras.

-Andres…

Eric sa indreptat spre ea si a luato in brate apoi a sarutato.Andres sa uitat la el cu ochii mari si rugatori.Dupa un timp ce sau uitat unul la celalalt parca vorbind fara cuvinte a reusit sa spuna:

-Acum am putina treaba in orasul asta …dar sa nu cundva sa crezi ca o sa scapi de mine asa de usor.

Eric a sarutat-o pe frunte apoi a plecat cu zambetul pe buze.Asta nu era pentru ei un „la revedere” cu un „pe curand” insa pentru mine si Andres este un „la revedere” in adevaratul sens al cuvantului.Eu m-am intors cu spatele si mi-am bagat degetul mare in buzunar.Am inceput sa ma uit inainte apoi am spus cu putina caldura in glas:

-La revedere Andres!

Am inceput samerg si sa ma indepartez de ea.O lacrima mi sa prelins pe obraz dar am sterso rapid inainte ca cineva sa o vada. Asta era sfarsitul pentru noi.Am fost prietene de ani de zile dar…banuiesc ca …aceste cateva zile au putut sa schimbe multe in prietenia noastra…Ei bine ce a fost a fost…va trebui sa mergem pe cai separate de acum in colo…Ma simteam ca la o rascruce …Pariez ca daca inchideam ochii puteam sa ma vad pe mine si in jurul mjeu cateva drumuri intortocheate ce puteau sa ma duca cine stie unde si in spatele meu …Andres cum mergea singura pe drumul ei plin de puf si iepurasi.

Am ajuns la iesirea din aeroport unde ma astepta Christian.L-am auzit pe Eric in spatele meu .M-am oprit in fata lui Christian si i-am zambit cald intrebandu-l:

-Cum te mai simti?

-Bine ,dar tu?

-Sunt bine .

Eric mi-a pus mana pe umar.Eu m-am intors cu fata spre el si i-am spus:

-Sunt bine,serios.

Christian a vrut sa ma ia in brate dar m-am indepartat spunand:

-Trebuie sa merg acasa…am o presimtire rea…

~Dupa ce Ale a intrat in casa~

-Sti ca asta nu e o situatie roza nu?

-Da mama…

-Ai ucis un om…

Practic eu nu am ucis pe nimeni dar am ales sa tac…Tata a venit spre mine cu o privire foarte serioasa si ingrijorata spunand:

-Alexandra …a venit timpul sa afli ceva despre familia noastra si a Andreei…

Cuzintele parca mi-au intrat pe o ureche si au iesit pe alta.Priveam in gol nenintelegan ce se petrece insa cuvintele acelea mi-au atras cel mai mult atentia lovindu-ma ca o palma mare si dureroasa zguduindu-mi sufletul:

-…Asa ca eu si mama ta am decis ca ar trebui sa te muti in Anerica cu varul tau…

-Ce?…

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;~capitolul.30:going on separate ways~&8221;

  1. Whaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat?!?!Si eu ce ar trebui sa fac acum? :))) Ma omori cu zile Ale!!!Cum ai putut sa inchei ASA!!!eSTE,ESTE…AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!Wow,ne-am palmuit ceva in aeroprt dar sper (roaga-te) si fi meritat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s