~capitolul 5: Poisoned heart~

-O sa fie bine?

-Cristian…ea e Andrea ,o sa fie Bine.

-Esti sigura?

-Iubitule,am spus indepartandu-ma de el aproape izbucnind in ras si unplandu-mi iar paharul cu vin,lumea stie ca eu si Andres suntem puternice,dar uneori sa fi puternic e de rahat pentru ca nimeni nu catadicseste sa iti fie alaturi crezand ca esti puternica si te descurci.Concluzia?Suntem invatate sa iesim singure din rahaturile noastre.

-Asta e un fel de a-mi atrage atentia ,domnisoara Mardar?

-Nu domnule Grey ,e un mod de a spune ” e ranita dar se va descurca ,cum face mereu”.

-Domnisoara Alexandra ,cred ca limba ta e putin cam ascutita.

Veni spre mine vrand sa ma atinga dar eu am spus inainte sa apuce el sa ma atinga:

-Stai!In seara si ziua asta singurul obiect bara persoana care ma poate atinge e sticla de vin.

Zambetul lui se crispa ,frica ii invada chipul.Inghitind in sec intreba incercand sa isi mentina calmul.

-Ce vrea sa insemne asta?

-Inseamna ca vreau sa iau o pauza.Vreau sa stiu cum vei reacriona o zi fara mine.

-Suna de parca as fi un psihopat ce e obsedat de tine,a spus el zambind vizibil incordar.

-Iubitule ,avand in vedere ca ultima data cand ne-am despartit tu …nu ai reactionat prea bine ,vreau sa ma asigur ca o sa fi ok daca tu sau eu o sa trebuiasca sa plec sau sa pleci undeva iar tu sau eu…adica mai pe scurt daca o sa fim despartiti din cauza meseriei domnule Grey.

-Oh…si-a pus mana la barba cantarind problema apoi exasperat a oftat incercand sa isi pastreze calmul aparent.Da ,poate sunt un psihopat obsedat de tine domnisoara,a oftat indelung.Bine ,dar doar o singura zi.

-Bine.

Se apropia de mine si creedeam ca vroia sa ma ia in brate dar nu ma luat.Se apropia din ce in ce mai mult de mine iar eu ma indepartam de el .Am vrut sa am duc in cealalta camera dar peretele ma opri.Christian isi puse mana dreapta langa capul meu lipit de perete.

-Christian,nu ma poti atinge…nu azi…

-Dar nu o fac domnisoara.

Isi apropia capul de gatul meu facandu-ma sa ii simt respiratia calda pe piept ,gat…

-Christian…nu esti corect…

-Nici tu domnisoara.

El se indeparta de mine si pleca din camera lasandu-ma cu un gur amar in gura ,cu o dorinta nesatisacuta…Il vreau!Dar nu acum..nu aici…Am eliberat putin sticla ce o tinceam foarte tare si am dato pe gat …sau cel putin am incercat .M-am sters la gura cu dosul palmei apoi am mers in bucatarie sa mai iau o stical.Am stat pe canapea band vin si uitandu-ma la televizor cred ca o ora apoi telefonul imi suna.Ametita am raspuns fara sa ma uit cine era:

-Da?

-Ale ,mi-am uitat un document la tine sunt in drum spre casa ta coboara si adul te rog.

-Christian?

-Chiar eu.Ajung in 5 minute domnisoara crita asa ca te rog sa cobori.

Am luat documentul de pe masa incercand sa nu ma impleticesc de propriile picioare si am reusit intr-un final sa ies din casa .Masina lui Christian se apropia sau..cel putin cred ca era masina lui…Brusc…cand adrenalina imi invada venele iar capul incepu sa imi zvacneasca …nu mai simteam nici betia …nici nimic.O masina intra in stalpul din fata mea incepand sa scoata fum iar masina lui Christian se izbi de cea ce facu accident.Trupul imi impietri .am recunoscut-o pe Andrea stand inconstienta in masina bine infipta in stalp…Soferul lui Christian era ranit si inconstient ,la fel si Christian…Toti tipau ca o sa ia foc masinile…nu mai auzeam nimic…Am luat o piatra de pe joc si am spart geamul masinii lui Andres ,mi-am bagat mana prin geamul spart si am deschis usa masinii tarandu-o cat mai departe de masina care deja luase foc…Am fugit spre masina lui Christian…Usa se deschise iar un Christian cu o dara de sange la cap incerca sa iasa din ea…Mam grabit sa ajung la el nu imi mai simteam picioarele…nu gandeam ..acum ma bazam doar pe instinctul meu de al proteja …in nu…somnul meu nu va muri azi..nu voi permite asta…

El se apropia de mine tipand sa ma indepartez …dar nu il ascultam…eram asa aproape unul de celalalt…dar picioarele nu ma ascultau impleticindu-se si facandu-ma sa alerg greu.Singura zi in acre am ales sa ma imbat…si uite ce se intampla.M-am impiedicat si am cazut am vrut sa am ridic dar fu prea tarziu …masina exploda iar betia isi spusese cuvantul,totul se invartea in jurul meu…am auzit niste sirene …poate ambulanta?Poate politia?Nu conta…prietena mea era pe maini bune dar Christian?Ce sa intamplat cu el?Curand gandurile acestea au disparut si am aluncevat intr-o mare neagra .Imi pierdusem cunostinta.

____________________________________

-Cred ca se trezeste!Doctore!

Totul era intunecat ,puteam vedea niste pete de culoare ca prin ceata …dar totul disparu iar facandu-ma sa intru iara fara voia mea in somnul acela adanc…

-Crezi ca se va trezi curand?

-Doctorii spun ca e intro stare destul de grava din cauza consumului in exces de alcol si a socului suferit…sa nu mai spunem ca a stat incredibil de aproape de explozie…

-Va fi bine…Ale a mea e puternica…

Mama…puteam distinge neclar vocea mamei si a lui Andres…am incercat sa ma ridic sa ma trezesc dar corpul nu ma asculta si ma pierd iar in intunericul constiintei mele ce adoarme iar…

-Nu mai permit asa ceva !O mutam in spitalul meu! Aici nu sunt echipamentele necesare pentru a fi tratata corespunzator!

-Dexter calmeaza-te!Nu are rost …nu e sigur sa o mutam asa curand din loc…

-Dar Sebastiam…

-Dex ,Sebastian are dreptate,acum sa plecam trebuie sa se odihmeasca.

-Sa se odihneasca ai spus Andrea?! Se odihneste deja de o luna !E IN COMA!

-Prea galagiosi!intr-un final am reusit sa imi misc buzele si sa ii fac pe ceilalti sa amuteasca.Am incercat sa ma ridic in sezut dar tot ce am reusit sa fac a fost sa ii ingrijorez pe Andres ,Sophia ,Dex ,Sebastian ,Carlo si Emma.Ce e asta o reuniune de familie ?am intrebat dupa ce m-au ajutat sa ma ridic in sezut.

-Esti proasta!

-Buna si tie Andres.Deci de cat timp spuneai ca „dorm”?

-O luna…

-Ha?o luan ? Eu sunt in coma de o luna?

La asta nu ma asteptam…am incercat sa imi aduc aminte ce am facut ultima data ..abia imi aminteam ce se intamplase apoi imaginea lui Christian ranit mi-a traversat mintea ca un fulger.

-Christian!Unde e Christian?!m-am miscat brusc provocandu-mi dureri in tot corpul ce era inca incarcat de bandaje…

-Ale…a spus Andrea icnind neputand sa se uite la mine.Nu trebuie sa te gandesti la el acum…concentreazate sa te faci bine…

-Andrea..unde e Christian ,daca nu imi spui tu o sa am ridic de aici si o sa il caut singura.

-Stai calma Indiana Jones…am spus Sebastian apropiindu-se de mine si nelasandu-ma sa ma ridic…

-El e …mort,a spus Carlo cu o privire glaciara.

-Nu…nu te cred…vreau sa il vad! Acum!

-Aduceti un scaun cu rotile ,a spus Andres oftand.Toti stim ca o sa se tarasca pana acolo daca e nevoie,mai salvam si noi timp asa ,fata ei era incercanata si obosita ,palida iar sclipirea din ochii ei verzi nu mai era ca odinioara.Sebastian ma luat in brate iar Emma a luat branula mergand la mica distanta in spatele nostru…Am coborat la morga spitalului.

-Ce facem aici?

-Aici e el…

-Dar …nu am putut sa imi termin propozitia,nu mai aveam energie sa vorbesc…am tacut si i-am lasat sa ma conduca unde numai ei stiau.Am trecut pe langa cadavre acoperite cu o patura alba fiecare avand legata de degetul mare un numar…Apoi ne-am oprit in fata unuia cu numarul 7624. Sebastian ma pus intr-un scaun cu rotile si ma impins pana in fata lui.

Nu puteam sa imi ridic mana sau sa ma misc ..imi era teama desi in adancul sufletului meu stiam adevarul ,nu vroiams ail recunosc…

-Carlos…

-Da,a spus el dand din cap si apoi a dat putin din cearceaful alb la o parte pentru a vedea fata mortului…

Am icnit simtind cum lacrimile fierbinti imi imbratiseaza obrajii.Parul megru ciufulit ce odinioara ma juam in el fericita ,pleoapele ce se terminau cu gene lungi ascundeau ochii albastrii ce ii adoram iar…tenul cadaveric de alb…pe care se aflau ici colo semne de arsura.Mi-am adunat toata puterea si mi-am pus mana pe obrazul lui reusind doar sa spun:

-E rece…

-Ale…Christian e mort.

-Cand…?am reusit sa spun printre icnetele de plans.

-Acum o saptamana a murit…

-De ..c..e?

-Autopsia spune ca a fost otravit…

Ochii mi se marira…cine?Cine oare ar putea sa otraveasca un barbat atat de minunat? Un barbat ce are o inima atata de mare ..un barbat pe care l-am iubit ,il iubesc si inca il voi iubi?I-am cautat mana sub cearceaful alb…si i-am stranso cat am putut de tare…

-Christian…

-Ale…cred ca trebuie sa plecam…

-Nu…mai vreau sa stau putin ..doar putin cu el…

Respiratia mi se rarea din ce in ce mai mult,ochii se impaienjeneau din cauza lacrimilor iar inima abia imi mai batea si inca o data pentru a mia oara in luna acea totul sa innegrit in jurul meu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s