~capitolul.11:Ce sunt eu?~

– Cristian, lucrurile nu vor fi de loc normale.
– Deci ai aflat că eşti un înger al morţii.

– Ce? Stai, tu ştiai?!

– Da.

– De unde?

– De la tata el a fost partenerul mamei tale.

– Şi de ce ţi-a spus că este un înger al morţii?

– Pentru că şi eu sunt unul.

Eram uimită mai întâi am aflat că mama era înger al morţii acum Cristian. Ce mai urmează? Să vină extratereştrii şi să invadeze planetă?

– Tu ştiai că sunt înger al morţii?

– De ce crezi că am venit aici?

– Nu te-a trimis tata pentru a… m-ai minţit!

– Era necesar.

– Ba nu!

– Ce ai crede dacă ar veni un tip necunoscut şi ţi-ar spune că e înger al morţii şi tu la fel?

– Nu e drept, am spus îmbufnată.

– Em, noi nu trăim într-o lume dreaptă, haide să vedem ce înger eşti, spuse puţin îngrijorat.

– Dar tu ce fel de înger eşti?

– Îngerul Hidari, am harul tămăduirii sper că tu să fii Mighi.

– Mi… ce?

– Adică să ai harul găsirii spiritelor.

– Puteai să spui aşa de la început. Ce se întâmplă dacă sunt tămăduitoare?

– Nu o să poţi să îmi fi parteneră, spuse cu un zâmbet trist pe buze.

Eu şi Cristian ne-am ridicat din patul moale şi am mers spre oglindă în spatele căreia am găsit atelierul mamei doar că de data aceasta nu aveam să dăm la o parte oglindă şi să intrăm în atelier de data asta Cristian şi cu mine am pus mâna dreaptă pe oglindă simultan şi am deschis poarta spre Hellon. Am trecut prin oglindă iar hainele mele şi a lui Cristian se schimbaseră. El era îmbrăcat cu un pardesiu lung până la genunchi negru, pe spatele lui avea un contur alb sub forma unei stele iar în interiorul conturului era simbolul ce se afla şi pe scrisoarea mamei, un tricou şi nişte pantaloni negri şi bocanci asortaţi. Eu eram îmbrăcată mai simplu. Aveam un tricou, pantaloni scurţi şi balerini albi fără nici un fel de model.

– De ce sunt îmbrăcată aşa?

– Eşti o boboacă al cărei har nu îl cunoaştem la ce te aşteptai? Pe noi îngerii morţii hainele ne definesc rangul. Vezi steaua de pe spatele meu? Ea îmi defineşte rangul/nivelul.

– Şi care sunt nivelele?

– Nivelul C e cel mai slab apoi B care este mai bun că C şi nivelul A care este mai bun că C şi B.

– Tu ce nivel eşti?

– S, este un nivel pe care îl pot atinge un număr foarte mici de îngeri ai morţii.În prezent sunt doar 50 de îngeri ai morţii ce au reuşit să atingă nivelul şi sunt vii.

– Şi tu te afli printre ei, el mi-a zâmbit.

– Să mergem spuse el după ce zâmbetul i se şterse după buze.

Peste tot erau îngeri ai morţii şi am văzut 3 modele diferite de stele pe spatele pardesiurilor lor.

– Acela este un nivel C, spuse Cristian arătându-mi spre un bărbat ce avea pe spatele sacoului o stea mică albă cu un model mic şi ciudat înăuntru ei. Îngerii cu harul tămăduirii au pardesiuri negre iar cei cu harul localizării au pardesiuri albe îmi explică el. Acela este la nivelul B.

Cristian îmi arătă spre un bărbat cu un pardesiu alb ce avea pe spate o stea încercuită de un cerc alb şi un mic foc în interiorul stelei.

– Acela este nivelul A, Cristian îmi arătă spre o stea albă în spatele căreia se afla o flacără mare şi roşie ce îmi dădu fiori. Îngerii cu harul tămăduirii au stele albe pe când cei cu harul localizării au stele negre.

– O stea neagră pe un cer alb, am şoptit eu.

Am intrat într-o clădire foarte înaltă, peste tot îngerii mergeau/zburau (unii) într-un haos organizat. Are logică? Nu cred dar aşa părea. Am intrat într-un lift iar eu m-am ţinut strâns de bara dinăuntrul lui nevrând să experimentez din nou căzătura de data trecută. Surpriză a fost nelipsită.În momentul în care liftul a pornit eu am fost îngenunchiată de presiunea ce o simţeam. Cristian evident nici nu simţea ceea ce pe mine mă ţintuia la pământ.

După un drum ce mi se păru un adevărat labirint am intrat într-o cameră ce semăna cu una de spital. M-am aşezat pe pat şi am fost conectată la diverse aparate ce nu aveam habar ce făceau. Un bărbat mi-a dat un fel de sferă gri. Imediat ce am atins sferă se înnegri şi am simţit cum îmi arde palma. Am scăpat sfera pe care se formă un model straniu. Unul dintre bărbaţi a luat bila şi a examinat-o spunând:

– O luptătoare.

– Ce? Nu am mai avut aşa ceva de secole.

– Ce e o luptătoare? Am întrebat nedumerită.

– Înseamnă că ai harul răzbunării. Noi îngerii morţii suntem imparţiali, nu suntem din partea lui Dumnezeu dar nici din partea lui Lucifer însă tu, ei bine tu tinzi mai mult spre lucifer, poţi fi uşor influenţabilă atât de bine cât şi de rău, vei fi instabilă emoţional şi…

– Şi… am spus nerăbdătoare.

– Şi este posibil să fi atât instabilă emoţional cât şi psihic şi să fi o adevărată ameninţare pentru Hellon.

– Deci ce o să faceţi.

– Putem să îţi ştergem memoria şi să nu îţi mai aminteşti de nimeni de aici sau…

– Sau să fi repartizată unui rânc S şi să devii un preţios aliat, continuă Cristian.

– Clar aleg partea cu nivelul S şi ce har am? Vindec sau găsesc spiritele? Am întrebat.

– Într-un fel ambele. Tu fiind o luptătoare poţi simţi spiritele şi poţi simţi emoţiile şi vedea frânturi din viaţa lui, lucruri ce îl măcina ceea ce un înger al morţii normal nu poate face.Cu alte cuvinte poţi găsi spiritele şi… să le extermini existenţa definitiv (ceea ce nici un înger normal nu poate face) însă în acelaşi timp îl poţi tămădui… dacă înveţi să îţi controlezi puterile la perfecţie.

– Aşadar pot să fiu partenera lui Cristian?

– Of… da poţi, spuse bărbatul cu halat alb cu care vorbisem până acum. Dar să ai mare grijă, faptul că poţi simţii sentimentele spiritelor te pune într-un pericol continui. Te plimbi pe marginea unei prăpăstii şi o secundă de neatenţie este deajuns pentru a cădea în gaura nebuniei.

– Mă voi descurca.

M-am ridicat în picioare şi un simbol mare strălucitor ce se rotea a apărut sub picioarele mele. A apărut o lumină orbitoare iar în momentul ce dispăru hainele mele se schimbaseră. Eram îmbrăcată cu un pardesiu până la genunchi alb o bluză până deasupra buricului neagră, o pereche de pantaloni scurţi albi, o curea neagră şi o pereche de cizme albe până deasupra genunchiului cu şireturi negre.Pe spatele pardesiului aveam o stea mare şi neagră înconjurată de un contur roşu ce avea forma unui foc şi un simbol albastru ciudat în interiorul stelei.

~După 7 luni~

Era a mia oară când localizăm un suflet şi îl imobilizam iar Cristian îl purifică. Deja devenise o rutină iar sentimentele de tristeţe, supărare şi disperare colcăiau în mine.Pe măsură ce localizăm şi vindecăm spiritele din Hellon deveneam din ce în ce mai tristă şi negativistă, starea mea se înrăutăţea cu fiecare zi ce trecea deoarece eu puteam simţii sentimentele spiritelor ce le purifică Cristian şi vedeam frânturi din amintirile lor ce credeţi-mă pe cuvânt nu erau de loc frumoase, ba din contră erau traumatizante. Sunt o luptătoare şi acest lucru nu îmi face de loc misiunea mai uşoară.De când mama mi-a transmit printr-un fel de ritual străvechi toate cunoştinţele ei despre îngerii morţii şi despre harul meu am devenit un nivel S întocmai ca Cristian. Nu îmi plăcea să fiu un înger al morţii dar nu aveam de ales, dacă vroiam să îl am pe Cristian alături.

~În Hellon la baza principală de operaţiuni a îngerilor morţii~

– McHilat! Cristian! Repede veniţi repede să întâmplat o catastrofă, spuse Ren, un bărbat de treabă ce lucra acolo.

– Ce să întâmplat? M-am interesat eu.

– Alice… Alice a… a spus el abiarasufland.

– Ce a păţit mama? Am întrebat în timp ce Cristian mă lua de mână.

– Ea… ea a devenit un Devatum…

– Ce?

 

//

Un gând despre &8222;~capitolul.11:Ce sunt eu?~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s