~capitolul.18:The war~

Vântul rece bătea cu putere. Copacii se legănau violent încercând sa scape din locul in care se aflau parca vrând sa fuga cat mai departe. Tot locul era pustiu, vara ce acum câteva zile era minunata si înfloritoare parca se ascundea de noi printre norii fumurii si anosti. Animalele plecaseră de multa vreme ştiind ce avea sa urmeze. Nervos mi-am aprins o ţigare apoi am tras un fum adânc din ea. Privirea imi era aţintită pe trupul ce se odihnea pe cearceafurile albe pe jumătate dezvelit. Parul frumos ca flacăra focului se odihnea pe perna alba si pufoasa iar mâinile parca aranjate special ca sa stea într-o anumită poziţie ii ascundeau oarecum pieptul.

M-am aşezat mai confortabil pe fotoliu apoi am expirat fumul ce nu mai dorea sa stea in plămânii mei. Am legat halatul cu şnurul alb apoi mi-am îndreptat privirea înapoi spre fereastra destul de mare si am privit ce eu si Heath provocasem. Mâine e ziua decisiva… mâine într-un sfârşit cei doi titani se vor ciocni distrugând tot… M-am ridicat in picioare simţindu-mă slab nu din punct de vedere fizic ci emoţional… Sunt foarte slab dar asta trebuie sa fac. Asta vrea toată lumea sa fac… sa imi omor fratele iar… de ce toată lumea se aşteaptă de la mine sa fiu dur si rău? Ce uşor e sa fi Heath… mi-aş dori ca doar o data sa fim confundaţi doar o data sa trăiesc viaţa lui si el pe a mea sa vadă cum e ca toată lumea sa te trădez, sa şti cum e ca nu ai pe cine te baza… Toti se vor întoarce împotriva mea la un moment dat… toti..

– Eu nu o voi face Ace…

Sunetul dulce al vocii Victoriei se auzi la un cm in spatele meu. Trupul ei firav ma îmbrăţişă in timp ce eu ma holbam la fereastra din fata mea. Mi-am pus mana peste a ei si am spus încet:

– Şti ca nu imi place când intri in mintea mea nu?

– Da dar… vreau sa şti ca nu eşti singur Ace, eu sunt aici… si voi fi mereu aici.

– Asta spun toti înainte sa isi facă bagajele si sa plece.

– Nu spune asta Ace…

Brusc corbul meu mare si negru intra pe geam si se opri la un mm in fata mea croncănind.

– Shadow… uşor încet nu te pot înţelege.

Victoria se duse la pat si lua cearceaful pentru as acoperi trupul gol ce acum câteva secunde ma îmbrăţişă.

– Stiam Shadow… stiam ca cele 16 săbii vor fi hipnotizate… nu au fost destul de puternice.

– La ce te referi Ace?

– Sa întors Victoria a venit el si lea hipnotizat pe cele 16 săbii sa creadă ca eu sunt duşmanul.

– Zeul ala nu vrea sa te lase in pace nu?

– Nu… si cum a spus si el eu sunt jucăria lui preferata… Şti Victoria ma aşteptam la aşa ceva… si totuşi 16 săbii? Ma aşteptam la 10 dar la 16… nu. Stiu ca ei nu mar trăda niciodată dar… când e vorba de magia lui… eu nu pot face nimic…

Am auzit nişte pasi de femeie cum se îndepărtară de usa dormitorului. Rapid am fugit sa vad cine e. Charlotte fugea spre dormitorul meu si intra înăuntru. Eu rapid am alergat după ea.

– Charlotte! Ce vrei sa faci?

Charlotte isi injectase o seringa cu un lichid, ce nu era lichid, o licoare ce nu era licoare… cu sânge de zeu… M-am dus spre ea vrând sa ii iau siringa din mana dar nu am putut. Tot lichidul din ea intrase in corpul fragil al Charlottei.

– Charlotte ce ai făcut?

Ea căzu la pământ si începu sa se mişte frenetic si haotic fara sa isi poată controla trupul. Eu m-am pus deasupra ei si am început sa o ţin dar era mult prea puternica pentru mine… Eu nu ma pot pune cu un zeu… Procesul deja începuse iar eu ma uitam la ea neputincios… Am încercat sa ii ţin trupul nemişcat dar fara folos caci ma arunca de fiecare data într-un perete si totuşi nu am renunţat.La un moment dat veniră si ceilalţi si ma ajutaseră sa o ţin pe Charlotte nemişcată. După ore bune se linişti. Eu o trase-m pe Charlotte in poala mea si începusem sa o îmbrăţişez strâns.

– Charlotte ce ai făcut…?

Respiraţia sacadata i se mai linişti. Ea ma îmbrăţişă strâns apoi mia spus:

– Vom câştiga… nu avem de ales.

– Dar asta trebuia sa fie ultima varianta si nu trebuia sa o faci tu ci eu, nu trebuia sa te sacrifici pentru mine.

– E ok Ace… vom reuşi împreună…

Ea ma săruta apoi toti plecară din camera lăsându-mă cu, pentru moment fragila Charlotte.

– Ce se va întâmplă acum Ace?

– Vei simţi dureri… timp de o ora pana când sângele de zeu îl va domina pe al tau. Apoi vei fi inconştientă 10 minute si iţi vei da seama cum sa iţi foloseşti puterile… va fi ca un ghid… apoi transformarea e completa…

Ea începu sa se zbârlească de durere si sa ma strângă mai tare in brate.

– Nu te mai abţine Charlotte, las-mă sa iţi mai îndulcesc durerea…

Am început sa ii sărut trupul încercând sa ii mai îndulcesc agonia. Gemete de placere începeau sa se audă in ce in ce mai tare apoi am sfârşit prin a face sex ore in sir făcând placerea sa domine durerea.

________________________________________________A doua zi__________________________________________________________________

In fata mea se adunaseră mii de specii din toate colturile lumii. Eram mândru sa vad atâţia soldaţi ca lupta de partea mea. Imi e teama de aceasta zi… daca nu vom câştiga războiul va trebui sa deschid lacătul iar dac deschid lacătul… numeni nu va mai supravieţui… imi voi pierde memoriile si voi ajunge la mana sortii… Mi-am ridicat privirea din pământ apoi am strigat către armata de mii de specii:

– Azi e marea zi soldaţi. Azi se va duce războiul, azi vom câştiga sau vom muri încercând si azi vom sărbători victoria noastră!!

Toate mâinile se ridicaseră in aer făcându-mă sa ma simt copleşit de situaţie. Asta e armata mea.

Ne îndreptam spre campul de lupta. Avem 10 dragoni inclusiv Ares de partea noastră, o zeiţă si mii de creaturi si totuşi ma simt slab… mie frica ca voi fi nevoit sa deschid sigiliul… si ca totul se va termina înainte de a începe. Daca atacam acum îl puteam lua prin surprindere dar am decis as nu o facem am ordonat sa se traga un foc de avertisment care sa nu ucidă pe nimeni apoi armata lui Heath începu sa se apropie de noi la fel am făcut si noi. Am început sa îl privesc pe Heath, după cum am simţit ziua precedenta devenise om… dar privirea însetată de sânge nu i se schimba… El nu mai era Heath van D’Austin era o creatura însetată de sânge cu trup de om… ma simţeam trădat si dezamăgit de fratele meu…

Înainte ca armatele noastre sa se ciocnească i-am făcut semn lui Charlotte iar ea făcu sa apară pe frunţile armatelor a 2 săbii nişte semne ce ii fereau de hipnoza lui. Cele doua armate se întorseseră împotriva lui Heath si a armatei lui. Nu mai e un joc sau cel putin pentru mine nu e dar pentru el e…

Capete de vampir zburau in aer, ghearele ascuţite sfâşiau pieile si scoteau ochii, fantomele posedau corpurile soldaţilor lui Heath si ii atrăgeau de partea noastră. Dragonii noştri sfâşiau soldaţii lor si ii mâncau. Charlotte si Avery se ciocniră la fel si eu si Heath. Amândoi am început sa ne batem cu săbiile încercând in acelas timp sa stăpânim si caii. El era pe Hades iar eu pe Ares. Săbiile se ciocneau parca scoţând un sunet mai asurzitor decât însuşi războiul. Desi nu era evident pentru multi eu si Heath eram cei mai puternici de aici… Chiar de el e om… noi suntem cei mai puternici noi suntem titanii…

L-am dat jos pe Heath de pe cal cu o lovitura puternica de sabie. Eu la fel m-am dat jos vrând sa lupt cu el de la egal la egal. Ares se transforma in dragon si se alătura bătăliei. Acum este ca si cum numai noi doi am exista si nimeni altcineva ca si cum numai noi doi luptam… Ace van D’Austin vs Heath van D’Austin cele doua capete ale familiei van D’Austin luptând unul împotriva celuilalt… doua fete ale aceleiaşi monede… Puteam câştiga cu uşurinţa folosindu-mi puterile de vampir dar am ales sa nu o fac vreau o lupta dreapta… mai ales ca aceasta va fi ultima…

Pieptul ma ardea din ce in ce mai tare făcându-mă sa respir si mai greoi. Simţeam cum spinii imi acoperă si mai mult corpul si încep sa îl domine… daca o sa fiu acaparat acum de blestem… o sa fie sfârşitul pentru ei si pentru mine… vom câştiga războiul dar cu un preţ foarte mare… ce as putea face? Am încercat sa ma opun cu toate puterile acelui blestem nenorocit. Acum nu mai e o lupta dreapta… de la început nu a fost…4 armate împotriva a 14… noi suntem mai puternici ca ei insa ei au un număr mai mare… noi avem dragoni si o zeiţă… ei nu au aşa ceva trebuie sa facem ceva trebuie sa câştigam numai aşa pot rupe blestemul si sa sfârşesc totul… doar ca fratele meu a scăpat, el a scăpat din cercul asta. Acum… blestemul si tot ce tine de el… inamicul meu adevărat si persoana care trebuie sa o ajut e Avery…

Printr-o lovitura puternica cum numai eu stiam sa o dau a făcut ca sabia din mana lui Heath sa zboare. El căzu la pământ iar corpul meu era din ce in ce mai slăbit datorita sigiliului… M-am uitat spre cer apoi am strigat numele persoanei care o uram cu adevărat:

– Brekyirihunade!!!

Un punct negru apăru in dreapta mea mărindu-se si coborându-se din ce in ce mai mult. O silueta de copil apăru si plutea in aer. Pantalonii scurţi si negri erau destul de largi, cămaşa alba si destul de decorata era in mare parte acoperita de vesta neagra. Un şnur colorat ii era legat de gat terminându-se cu o funda copilărească. Cizmele maro destul de înalte fara toc cu siret negru ii ofereau băiatului un aspect destul de feminin. Ochii albăstriii si parul verzui imi provocau amintiri neplăcute. Cotând acadeaua din gura si jucându-se cu inelul de pe degetul lui mijlociu ma întrebat afişând un zâmbet foarte amuzat:

– M-ai chemat Ace?

black-butler-cosplay-ciel-phantomhive-blue-straight-wig-1

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;~capitolul.18:The war~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s