~capitolul 2:Smile!~

Capul mă durea îngrozitor și credeam că nu voi reuși să-mi mai deschid ochii vreodată dar,slavă cerului că am făcut-o!Eram întinsă pe patul de la cabinetul medical iar deasupra mea am întâlnit doi ochi căprui care mă priveau ciudat.

–Ăăă,bună?a spus el zâmbind.

Zâmbetul ăla perfect care i-a dezvelit dinții strălucitori.Am crezut că voi leșina din nou dar am înghițit în sec dorindu-mi să mă înfig cu mâinile în părul lui și să-l sărut.

–Bună.am spus ridicându-mă,sprijinindu-mă pe coate.Cred că ar trebui să facem din nou cunoștință că data trecută…

–…ți-ai pierdut cunoștința.a spus râzând.

–Andreea.am spus întinzându-i mâna iar el mi-a luat-o într-a lui spunând:

–Eric.

Era absolut penibil.Mă holbam la el de ceva timp și dacă nu intra asistenta probabil nu m-aș fi oprit prea curând.

–Bun domnișoară,am să vă rog să nu mai stați în soare și vă rog să luați cu dvs. o sticlă de apă mereu.E doar o simplă deshidratare dar mai târziu ar putea degenera.

–E pe mâini bune.a intervenit el mutându-și privirea de la asistentă la mine.Când s-a întors spre ea,am căutat repede cu privirea oglinda de pe perete și am început să mă aranjez.

–De data asta poți pleca.Ai grijă de tine!a mai spus ea și m-am pus pe picioare.

Am ieșit din cabinet și mi-am verificat telefonul.Aveam 2 apeluri pierdute și un mesaj de la Alee în care îmi spunea că suntem învoite de la ore pentru a prezenta liceul celor doi.Doamne!!!

–Ăăă,doar ce am fost înștiințată că trebuie să-ți fac un tur al…liceului.am spus punându-mi mobilul în buzunar.

–Chiar mă întrebam cine va face asta și fie vorba între noi,a spus apropiindu-se,am sperat să fii tu.

Se îndepărtase de mine și merse înaintea mea.S-a oprit și s-a întors cu fața spre mine parcă întrebându-mă dacă merg,și mi-am scuturat discret capul și m-am alăturat lui.

Am început cu etajul doi(ce noroc pe mine!!) și i-am arătat fiecare colțișor.I-am explicat unde și ce clase sunt iar în unele în care ne-a fost permis,am intrat.Pe drum mi-a explicat că bărbatul de lângă el nu era bodyguard-ul lui,așa cum am crezut inițial,ci Christian Grey de la Grey Enterprises Inc.Am fost surprinsă să aflu că spectacolul caritabil nu a fost doar un zvon și pe drum spre etajul unu ne-am împărtășit opinia despre muzică.

–Cânți?Pe bune?a spus el uimit.

–Da,de mică dacă stau să mă gândesc!

–Păi am de-a face doar cu profesioniști,nu?

–Nici nu mă așteptam la altceva!

Am ajuns într-un sfârșit la mijlocul turului și chiar atunci ne-am întâlni cu Alee și Christian.De-aproape chiar nu arăta ca un bodyguard și chipul ei radia de fericire.

–Șii,vă simțiți bine la noi în liceu?am întrebat eu către amândoi.

–Dacă toate elevele de aici sunt așa ca voi,e raiul pe pământ.

–Nici eu nu o puteam spune mai bine Chris!a răspuns Eric completându-l pe Christian.

Deși apropierea dintre ei mi se părea bizară,am continuat să nu-mi fac griji.

Soneria se auzi stresantă ca de obicei,iar marea de elevi se dezlănțui.Am încercat să-i scoatem de acolo fără a face prea multă vâlvă așa că am ieșit în curtea din spate.

–Dar mulți mai sunt la voi în liceu.a spus Christian.

–Haideți pe bănci!a spus Alee ocupând o bancă de sub cireșii înfloriți.Christian o urmă iar eu m-am îndreptat spre cea de lângă ei,cu Eric pe urme.

–E frumos aici,și foarte cald.

–Da,e…acasă.am spus visătoare uitând pentru o clipă lângă cine mă aflam,zâmbind.

–Ar trebui să zâmbești mai mult,ești frumoasă când o faci.a spus uitându-se la mine iar eu l-am privit înapoi.

O auzeam pe Alee cu chicotește la vorbele lui Christian dar eu eram hipnotizată de ochii lui Eric.Spațiull dintre noi era mult mai mic dar deodată se auzi vocea pițigăiată a lui Chloe:

–Eric Saade?!