~capitolul 4:The Goodness of dead~

Privirea îmi rămăsese aţintită asupra lui. Nu îmi puteam mişca trupul si nu înţelegeam de ce. Oare de ce este atât de şocant sa stiu ca tipul asta care l-am văzut de vreo 2 ori si o data a fost într-o premoniţie, face parte dintr-o organizaţie, de care pana acum câteva minute nu aveam habar ca exista, o organizaţie care ma vrea vie sau moarta…?

Încercam sa pun lucrurile cap la cap dar nu prea înţelegeam.De ce încerca el sa ma ajute sa scap de Dragon in acea premoniţie daca el face parte din organizaţie? Nu are nici o logica. Îmi simţeam bătaia inimii cum o ia razna, capul parca mai avea putin si exploda, creierul meu parca încerca sa găsească soluţia a 1000 de probleme de bac de care nu avea habar.

– Hei, tu fata care a dat peste mine azi dimineaţă. Ce crezi ca faci?

– Ha?

– Crezi ca poţi sa îmi rupi ca masa, aşa fara nici un stres?

Ah, tipul asta ma exasperează. Asta nu are habar ca e din organizaţia Dragonului? Ce dracu? Nu ştie ca tensionata e situaţia?

– Perversule! Am spus încercând sa schimb subiectul.

– Ce?

– Ce credeai ca faci cat timp dormeam?

– Nu! Eu vroiam doar sa te ajut.

– Sa ma ajuţi? Nu eram in pericol, doar dormeam.

– Da… dar păreai sa ai un coşmar…

– Da, aveam un coşmar… Ce cauţi la liceul meu?

– La liceul asta inovat si eu.

– Si cum de nu te-am văzut pana acum?

– Cine crezi ca sunt eu? Dumnezeu?! De unde sa stiu eu de ce respiri măcar?

– Cred ca daca mata ştia ce corcitura avea sa aibă, nu mai făcea copii.

– Cred ca daca prostia ar durea, tu ai fi in chinuri.

– Ai, taci babuinule tropical băgaţi-aş bananierul in cur.

– Hipopotam ambulant, du-te pe la colt si trageţi-o pentru 5 bani.

– Corcitura idioata duet si spânzurate.

– Ha? Alta insulta mai buna nu ai găsit? Cred ca si cu jumătate de creier adormit as fi scuipat ceva mai bun decât asta.

– Specia ambulanta…

Amândoi respiram sacadat din cauza ţipatului constant. Ce dracu? Nu vine nimeni, noi ţipam aici de 20 de minute si nu vine nimeni? La un moment dat am izbucnit in ras.

– Ha? Te-ai lovit la cap? De ce razi?

– Situaţia asta… e chiar penibila, am spus printre hohotele de ras.

– Mda… aşa-i.

M-am dus si m-am aşezat pe patul din camera. Putin mai târziu in timp ce eu ma uitam pe fereastra, Mat a spus spărgând liniştea si atmosfera putin tensionata.

– Ce ai visat de te zvârcoleai aşa?

– Şti, nu-i aşa? Am întrebat ignorând întrebarea lui Mat si evitând contactul vizual cu el.

– Ce sa stiu?

– Ca acela nu a fost un vis… ci o viziune.

Era linişte, ştiind ca trebuie sa fiu in alerta de acum in colo m-am uitat forţat in ochii lui Mat încercând sa adopt o expresie cat mai serioasa.

– Care e scopul tau Mat? Ce vrei sa obţii?

– Despre ce vorbeşti?

– Dragonul… te-a trimis pentru a ma supraveghea sau pentru a ma aduce la ei?

– Nu ma aşteptam ca secretul meu sa dureze mult… dar cred ca ai înţeles ceva greşit…

– Ce pot sa înţeleg greşit? O organizaţie de care acum câteva ore nu aveam habar e pe urmele mele iar tu faci parte din ea. Ce nu am înţeles Mat?

– Da, Dragonul e după tine dar eu nu fac parte din el.

– Tatuajul de pe mana ta dovedeşte contrariul.

– Chestia asta mi-a a dus multe probleme… dar nu e tatuajul acelei organizaţii.

– Acum ma faci chioara? Se vede clar ca e un dragon.

– Da, e un dragon, dar nu e acelaşi dragon.

M-am uitat mai atent la tatuajul lui si mi-am adus aminte de tatuajul acelui bărbat din viziune… întradevăr nu erau la fel…

– Nu am încredere in tine.

– Ce ar trebui sa fac ca sa ai?

– Spune.De ce ai venit aici?

– Pentru a te proteja, de aceea am fost trimis aici, Eva.

– De dragon?

– Nu doar de el…

– De mai cine trebuie sa ma protejezi?

– De…

Mat nu apuca sa îşi termine propoziţia căci usa se deschise brusc si se închise cu violenta. Noul student stătea sprijinit de peretele de lângă usa fixându-l cu privirea plina de furie pe Mat.

– Te pot ajuta cu ceva? Am întrebat putin confuza.

Tipul îşi pastra expresia neutra, desi ochii lui ii trădau marea de furie ce o simţea.

– Mat? Am întrebat inca nedumerita.

Studentul cel nou se uita la mine parca abia realizând ca eram si eu in camera.

– El… e un… începu Mat.

– Un prieten, continua studentul nou.

Mat se încrunta putin. Situaţia era ciudata si plictisitoare, daca nu as fi ştiut ca la mijloc era o organizaţie secreta ce îmi ameninţa viaţa pana acum probabil as fi plecat din camera sau as fi făcut o gluma. Am stat ceva timp fara sa spun nimic si nici ceilalţi doi nu se oboseau sa spună ceva. Of doamne… hai Eva ăştia nu o sa facă nimic aşa ca hai bagate tu înainte.

– Deci… Michelle… parca aşa te chema nu?

Studentul dădu aprobator din cap.

– Sa spunem ca înghit minciuna cu „prietenia”, de ce eşti aici?

Michelle ezita putin apoi spuse:

– Am venit sa vorbesc ceva cu prietenul meu.

– Dai drumul… am spus mijindu-mi ochii.

– E ceva mai personal, nu pot sa spun cu tine de fata.

– Daca e ceva personal poate te pot ajuta, ma pricep la dat sfaturi.

– Nu, după cum am spus e personal…

– Michelle, eşti nou pe aici nu?

Imediat ce am rostit acele cuvinte m-am îndreptat spre biroul din infirmierie pe care se găseau diferite chestii: medicamente, cutii de medicamente, carnetele cu însemnături, un cuţit si alte chestii.

– Da, a spus el cu greu si neîncrezător.

– Ştii cumva din „întâmplare” care e porecla mea?

Michelle îşi schimbase poziţia, îndepărtându-se de mine si de usa. Expresia lui rămăsese neschimbata, insa ochii îl trădau iar o scânteie de frica se aprinse in acel albastru de gheata. Mat tăcea si urmarea scena ce se petrecea in fata ochilor lui cu un zâmbet larg pe buze. El se uita la mine de parca as fi un leu ce se juca cu prada lui si sincera sa fiu chiar asta facem. Un zâmbet ironic mia trădat amuzamentul ce îl simţeam in acel moment.

– Da, a răspuns in cele din urma Michelle.

M-am aşezat pe birou apropiindu-mă de cuţit apoi am spus:

– Ce sa întâmplat ţi-a infinit pisica limba?

D.P.D.V. Michelle.

Ochii ei ageri nu ma scăpau din priviri. Prezenta ei sufocanta îmi ine bunea mintea.Ma simţeam ca o prada ce urma sa fie înghiţită. Doar privirea ei îmi dădea acea senzaţie uimitoare si sufocanta.Ma simţeam transparent, ca si cum acei ochii de leoaica puteau vedea chiar prin mine, lucru de ma înfricoşa.

D.P.D.V Eva.

– Goodness of dead? A spus Mat in locul lui Michelle.
– Aşa este, aşa ca înainte sa ma enervez prea tare pe tine Michelle spune-mi de ce eşti aici?

Linişte. Nu spunea nimic, pur si simplu se uita la mine in timp ce teroarea ii creştea in privire. Văzând ca nu obţin nici o alta reacţie de la el am luat cuţitul de pe birou si l-am aruncat in aşa fel încât sa se încingă in perete aproape de capul lui.

– După cum vezi nu sunt într-o dispoziţie prea buna.

– Ştie tot spune-i, a spus Mat putin îngrijorat.

– Of… Nu puteai sa spui si tu asta de la început? Ai idee ce ma sperie fata asta? Eva, fac parte din aceeaşi organizaţie ca si Mat. Eu sunt partenerul lui.

– Nu mi-ai răspuns la întrebare. De. Ce. Eşti. Aici?

– Eu si Mat suntem o echipa, el cu muşchii eu cu mintea, suntem aici sa te apăraşi sa…

– De ajuns, îl întrerupse Mat scoţând cuţitul din perete.

– De ce este organizaţia asta după mine?

– Glumeşti? Întrebă Michelle.

– Ti se pare ca am chef de glume?

– Vorbeşti serios? Poţi vedea in viitor.Ai idee câţi oameni ar dori sa puna mana pe prevoyance? Îţi spun eu câţi! Multi! Foarte multi. Multe organizaţii vor sa puna mana pe tine.

– Si de ce ar trebui sa am încredere in voi?

– Ce?

– Cum ai spus si tu. Multe organizaţii ma vor, de ce sa am încredere in voi?

– Pentru ca noi suntem singurii pe care te poţi baza.Ai văzut nu-i aşa? Ai văzut in viitor ca te vei alătura noua. Asta e destinul tau, nici măcar tu nu îl poţi schimba.

– Te înşeli. Eu am prevoyance, eu pot schimba viitorul, dar… exista o diferenţă in a putea schimba viitorul si a alege sa nu îl schimbe. Eu aleg sa nu îl schimb.

– Deci vii cu noi?

– Cum ai spus si tu, voi sunteţi singurii pe care ma pot baza. Nu e ca si cum as avea de ales.

– Mereu avem de ales.

– Dar nu toate alegerile noastre sunt bune.

Liniştea se aşternu iar. M-am ridicat de pe birou m-am îndreptat spre usa spunând:

– Nu ma faceţi sa regret ca am ales sa am încredere in voi, asta e tot ce am de spus.

Am ieşit din infirmierie trântind usa.In ce m-am băgat iar Doamne?