~capitolul 8.from now on you’re nothing to me~

– Ace… ai de gând sa îl trezeşti?

– Pe Heath nu… pe Blaine da…

– Ace!Chiar vrei sa o trezeşti?! Ace ,nu poţi face aşa ceva ,MIE nu imi poţi face aşa ceva!

-Charlotte,întotdeauna te-am respectat si te-am ascultat dar de data asta idiot hubu a rob, čo ti poviem! Nu voi mai tolera un comportament necorespunzător!

– Tocmai ai spus „comportament necorespunzător”

– Da…stiu…habarnuam ce e in capul meu de vorbesc aşa …dar sper sa nu fie ceva ce va dura prea mult…

Am ieşit de pe hol lăsând in urma o Charlotte surprinsa si confuza si o Blaine terifiata…de mine.M-am dus la grajduri unde l-am văzut pe puştiulică cum îl hrănea pe Ares cu fan apoi am spus…mai de graba ţipat:

– Ares ,vino la mine acum!

Ares făcu întocmai si pleca alergând de lângă pustiul ce acum stătea pe pământ putin nervos de ieşirea spontana a capului meu din grajd.

– Ares du-te si caută-l pe Heath!E ceva urgent!

In secunda următoare Ares se transforma într-un dragon cu solzi argintii ,ochii turcoaz si coada terminata într-un smoc de par albastru verzui , aripile mari si impunătoare ,ghearele lungi mai tari ca otelul si întregul lui aspect îl făceau sa arate demn de temut.

3058439721_fe41cf17e1

– Ce a mai făcut inteligentul tau frate de a trebuit sa ma transform într-un dragon după 100 de ani de linişte si pace?

– Ares ,gata cu vorba nu avem timp ,ma bazez pe tine iţi voi explica totul la întoarcere.

A trecut ceva timp de când nu am mai văzut pe Ares in forma lui naturala.Of..daca ar şti fratele meu ca sunt vampir probabil mar fi întrebat pentru ce imi trebuie un cal?Pana la urma ma mişc de 28 de ori mai repede ca iei ,Ares e un cal special ,imi e animal , prieten , se poate transforma in dragon si poate vorbi.Ce ai mai putea vrea de la un cal?

-Aaaaa…..ala a fost un dragon?

Puştiulică de la grajduri părea uimit.Iritat ca am uitat de micul martor surpriza si de faptul ca nu aveam chef sa imi mânjesc mâinile si dinţii cu sângele lui tixit de mâncare proasta am spus:

– Asta rămâne intre noi.Corect puştiulică?

– Da domnule.

Am început sa pornesc spre conac apoi am auzit ceea ce puştiulică probabil credea ca ar fi imposibil sa aud:

– Nu sunt destul de bine plătit pentru meseria asta….

Un rânjet subtil mi-a apărut pe chip .Am aruncat o punga generoasa de bani spre puştiulică iar el stânjenit se apleca semn ca imi mulţumeşte .Am intrat in conac si am început sa ma îndrept spre pivniţa conacului.Am mers pana am dat de usa care avea inscripţionat pe ea „где, что жив мертв …” si am intrat.Scări multe si prăfuite luminate de torte au început sa imi apară in fata ochilor.La sfârşitul acelei coborâri destul de lungi am găsit o alta usa din lemn cu detalii de otel si am deschis-o.In secunda următoare am simţit o femeie cu pieptul generos îmbrăţişându-mă cat putea de tare.

– Ace!Ai venit, ai venit ,ai idee ce dor mia fost de tine?De ce nu ai venit sa mai mănânci nu iţi mai place sângele meu?Ace mi-ai promis ca o sa vi la mine din doua in doua zile si nu ai venit…

– Victoria…sunt aici ,contează acum de ce nu am mai trecut pe aici?

Am început sa o sărut făcând-o sa isi piardă toate gândurile negre.Picioarele începeau sa ii tremure de dorinţa aşa ca înainte sa cedeze isi aduna forţa si sari încolăcindu-şi picioarele ei in jurul abdomenului meu,ahh picioarele ei lungi si frumoase dezvelite de rochia extrem de scurta ,niciodată nu ma voi satura de ele si de faptul ca ma potriveam perfect intre ele .Aici e locul meu si nici un bărbat nu a mai explorat locul asta atât de vulnerabil al Victoriei.Ea e sclavul meu personal de sex si sânge. Niciodată nu o sa imi pun comoara într-un loc care a fost explorat de alt bărbat si am avut placerea de a o antrena pe Victoria inca de la început.Ea a cunoscut doar corpul meu si am antrenat-o ca sa îl accepte numai pe al meu.

-S..st..ai…!

-Sssss ,linişte Victoria ,acum vreau sa aud doar vocea ta cum imi striga numele.O sa te fac sa nu mai poţi sta mâine in picioare.

Cuvintele mele au ameţit-o rău de tot si acum tot la ce se putea gândi eram eu si persoana mea.Ne-am trântit amândoi in pat si am început sa ii sfâşii rochia delicata de mătase care ii acoperea o parte destul de mica din corp.Mâinile ei imi masau scalpul si ma trăgeau si mai aproape de gura ei însetată de sărutările mele.Parul lung si roşcat se aranjase frumos pe aşternuturile albe.Ochii albaştrii ma fixau nevrând sa ma scape din priviri de teama ca as putea dispărea într-o secunda.Fiecare mişcare ,fiecare reacţie a ei imi este aşa de uşor sa o descifrez.Desi nu imi place sa recunosc Victoria este o copie in miniatura al lui Blaine .De aceea am ajuns sa o preţuiesc putin si sa nu o ucid pana acum.Doar ca ea nu este Blaine si nici nu va fi ,ea va fi doar o amarata de imitaţie si nimic mai mult.

Mâinile mele se plimbau pe corpul ei foarte bine dezvoltat ce îl ştiam atât de bine.

-A..a..ce nu mai…pot…te..rog…

– Ce ma rogi scumpo?am întrebat muşcând-o uşor de sani.

-M..mai..mult..vreau m..ai mult,a spus ea respirând sacadat.

-Asa fata cuminte ,asta vroiam sa aud.

M-am despărţit de ea si am apucato delicat de genunchi depărtându-i destul de mult.M-am oprit putin examinând-o si fluierând-o:

– Iubito ador expresia asta a ta..

-A..A…CE TE ROG!

Mi-am desfăcut pantalonii si am intrat in ea lăsând-o sa imi tipe numele si sa se agate cat de tare putea de aşternuturile ce acum erau sfâşiate.Am continuat sa o îmbrăţişez si sa ii ofer placere,placerea de care aveam si eu parte la randul meu. După o ora in care Victoria se solicitase la maxim am auzit o bătaie in usa.Dezorientat.M-am despărţit de ea si mi-am pus pantalonii apoi am deschis usa.

-Charlotte,sa întâmplat ceva?

– Pai cum un dragon de 35 de metri nu poate sa intre aici fara sa dărâme conacul a trebuit sa vin eu nu?

– Da…sa înţeleg ca Ares mi-a găsit fratele?

– Da.

– Unde e?

-….

– Vorbeşte Charlotte.

– La… Frederick Konrrad…

-Frederick…de ce tot da peste vampiri?Sincer asta e ca un magnet de vampiri ,la fel sa întâmplat si cu vampirul din bar si cu cal trimis de Xavier sa îl omoare si cu vampirul din cripta familiei de Württemberg la fel si cu ….nu am apucat sa termin ce aveam de spus caci Charlotte mia dat un evantai in cap apoi a spus:

– Scuze ca opresc aceasta minunata depanare de amintiri dar nu crezi ca ar trebui sa te duci după el?

Am dat din cam semn ca da apoi mi-am luat cămaşa si am plecat,Victoria inca stătea in pat neputând sa se mişte.Ares ma aştepta răbdător in fata conacului.

– A durat cam mult..ce ai făcut iar te-am deranjat de la distracţia ta cu…

– Da,da acum duma la şoarece.

boy_and_dragon

M-am urcat pe el iar in secunda următoare eram in aer deasupra conacului.Peste 10 minute deja eram in fata castelului lui.M-am dat jos de pe Ares si i-am spus sa ma aştepte.Cu viteza mea incredibila l-am găsit pe Heath in doar 30 de secunde.Hmmm locul asta e mai mare decât imi aminteam de obicei imi lua 25 de secunde sa cercetez castelul.Ori locul ăsta sa făcut mai mare…ori îmbătrânesc.

– Călătoria?

Am tuşit pentru a ma face remarcat de cei doi oameni ce ma scoteau cel mai mult din sărite.

– Ace…frăţioare ce cauţi aici?

– Nu e evident?Te iau acasă?

– Ace…a trecut ceva timp..cat sa fi fost 89 de ani?

– Nu stiu Konrrad dar eu nu am venit aici pentru a depana amintiri.Adormi.Acum.

Am spus uitându-mă la Heath si făcându-l sa adoarmă.

– Ace…grăbit ca întotdeauna.

-Konrrad perspicace ca întotdeauna.

– Foarte amuzant,ce ai de gând sa faci cu băiatul?

– Ce sa fac?Ma dezamăgeşti,credeam ca şti deja.

– Nu îl poţi tine închis pe vecie,trebuie sa afle ce îl aşteaptă.Umbra ce se apleacă peste sufletul lui se măreşte pe zi ce trece iar acel ….sigiliu nu îl va mai putea para mult timp.Nu uita daca el moare ,murim cu toţii.

– Sunt conştient de asta dar m-am cam plictisit de deja vu.Vreau ca in viaţa asta sa fac ceva diferit nu sa ma spetesc pentru un şoarece si tot eu sa pic cel rău.

– Si ce vrei sa faci?Ce se va întâmplă acum?

– Nu stiu…alegerea ii aparţine.

– Şti la fel de bine ca mine ca acum ai minţit.

– Bine…majoritatea alegerilor ii aparţin.

– Repet:ce ai de gând sa faci?

– Sa nu mai renunţ la Blaine cum am făcut de fiecare data in vieţile mele anterioare.

– Profund…

Am plecat de acolo cu fratele meu si am încălecat pe Ares.In câteva minute eram acasă ,l-am pus pe fratele meu in patul lui ,ca de fiecare data când leşină si m-am pus pe un scaun sa aştept sa se trezească.Cheia dragonului ce Heath o tinea strans in mana si isi schimbase intr-o oarecare masura forma ,semn ca sigiliul nu mai rezista mult, ma privea cu ochii sangerii parca intrebandu-se ce voi face.Camasa mea neagra afisa cam mult din pieptul meu si probabil aratm ca dracu dupa o partina zdravana de sex si de alergat de colo colo ,sper sa nu ma vada Blaine asa…Mi-am tras o palma surprins de gandurile mele sperand ca ma voi reintoarce la realitate…ce se intampla cu mine?De cand ma comport asa?E numai vina ei de cand ea a revenit in viata mea …Blaine daca asat continua nu am de gand sa te iert.Gata asta e…nu mai pot tolera asa ceva ,intr-un final am luat o decizie…

dragon-boy-lwp-763873-1-s-307x512

– De data asta Heath…iţi voi spune totul…dar nu te aştepta sa te ajut.Asta va fi ultima mea fapta buna in calitate de frate apoi ,vei deveni un nimic pentru mine…De azi înainte Ace van D’Austin cel pe care îl şti ,nu va mai exista ,va fi doar umbra ce a pus stăpânire pe sufletul lui…

4 gânduri despre &8222;~capitolul 8.from now on you’re nothing to me~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s