~capitolul 3:Gates of hell~

Gândurile îmi erau amestecate, nu puteam gândi cum trebuie. Parca îmi puteam auzi rotitele mişcându-se si încercând sa găsească o logica acţiunilor mele nu prea lucide. Inima îmi bătea cu putere parca vrând sa îmi spargă pieptul si sa o ia la fuga. Nimic nu avea nici o logica, acţiunile mele, prietenii mei care păreau ca doresc sa ma împingă in ghiarele morţii si sa scape de mine si cel mai important inima mea ce părea ca vrea sa alerge înapoi la Cristian si sa îl îmbrăţişeze.

– Emma?

Vocea subţire a Mirei ma trezi din starea mea de gândire.

– D… da. Ce este?

– Am ajuns Emma.

Mi-am mutat privirea de la prietena mea cea mai buna si m-am uitat la pustiul ce era in fata mea.

– Ce vrea sa insemne asta? O gluma?

– Gluma? Nu Emma asta e grota.

– Ce naiba spui acolo? Nu e nici o grota acolo Mira.

– Uitate mai bine.

M-am încruntat putin când am simţit cutremurul ce ma drama din picioare. O usa mare de 4 m metri decorata cu capete de strigoi si cranii ce se completau cu petele de sânge întărite si vechi ce se zăreau din loc in loc. Inima îmi tresari când usa se deschise iar ţipetele asurzitoare umplură liniştea cu care ma obişnuisem. Frica ma acapara si ma făcea sa regret decizia ce tocmai o luasem. Întunericul ce venea dinspre usa parca dorea sa puna stăpânire pe tot ce ma înconjura. Deja puteam sa îmi imaginez doua mâini negre si demonice cum ma apucau si ma târau înăuntru. Şoapte sinistre pe care doar eu le auzeam ma îngrozeau, „Vino „, „Locul tau e aici”. M-am ridicat încercând sa ignor învălmăşeala de gânduri ce îmi spuneau ca o sa mor in ziua aceasta si am început sa merg spre usa putin nesigura de acţiunile mele.

Mira se uita la mine cu o expresie serioasa. Nu ma scăpa din priviri urmărindu-mă cu cea mai mare atenţie analizându-mi acţiunile si citindu-mi emoţiile ce doream cu încăpăţânare sa le ascund. Ea îşi menţinu privirea asupra mea chiar si atunci când o secera alba fu aruncata asupra ei si era gata gata sa ii taie gatul.

– Miraa!

– Emma stai acolo!

Prietena mea tocmai îmi spunea sa stau lângă usa cu cranii si pete de sânge ce îmi dădea fiori si sa o las pe ea sa se lupte cu cine ştie ce demon nebun? Ei nine spun pass la chestia asta, eu abia îl ascult pe tata si acum vrei sa o ascult pe Mira? Îmi pare rău nu sunt aşa de disperata si terifiata in legătura cu chestia cu îngerul morţii încât sa o ascult pe ea.

– Emma nu te mişca! Vorbesc serios! E periculos!

– De ce seamănă asta atât de mult cu o scena din Twihights?

– E Twilight!

– Cum o fi… ATENŢIE!

7 cutiţe au venit practic in zbor si o atacau pe Mira. Ea reuşi sa se ferească de toate scăpând doar cu câteva zgârieturi. Nervoasa ea îşi baga mana in pământ crăpându-l si făcând o lumina roşie sa iasă din el.In secunda următoare 3… de fapt nu stiu ce erau, un fel de urangutani din piatra fara ochi cu dinţii ascuţiţi ieşiră din pământ… mda asta-i Mira.

– Căutaţi persoana care a aruncat secera si cuţitele. MER…

– Nu te obosi cu jucăriile alea Înger al morţii 104 323 462.

– Ce…?

– Asta e…

Eu eram al naibii de confuza. Ce naiba se petrecea? Cu o secunda in urma vroiam sa intru in usa care inca si acum mai sta deschisa si ma aşteaptă iar in secunda următoare apare o tipa ce arunca cutiţe si o secera spre Mira si… şhhhh ce dracu se petrece?

– Înger al morţi 172 646 549: White sin star.

– Wihte sin star? O cunoşti Mira?

– Da, desi as fi vrut sa nu o cunosc.

– Nu aşa se vorbeşte cu sora prietenei tale cele mai bune, Black shadow star.

– Ce face? Am întrebat nelămurită.

Liniştea cuprinse locul ţipetele ce doar eu le auzeam îmi întunecau judecata. Tipa ce o atacase pe Mira se uita insistent la mine cu un zâmbet viclean ce îmi dădea fiori. Cum ia spus Mira? White sin star… steaua păcatului alb ea e… sora mea? E este drept semăna mult cu mine, foarte mult aveam aceeaşi fata, aceeaşi înălţime, avea corpul exact ca al meu… insa ceva ne diferenţia foarte tare. Ochii ei roşiii păreau ca priveşte fix prin mine, o mica flacără de ura părea sa se fi aprins in ei inca cred ca doar mi se părea deoarece in secunda următoare dispăru. Parul alb ca zăpada prins in 2 codiţe ii dădeau un aer copilăresc pielea palida si buzele trandafirii ma făceau sa o asemui cu o prinţesa din bazine. Uniforma ei îmi atrăseseră atenţia. Nu arata ca obijduita uniforma a celor ce localizează spirite, in loc de pardesiul lung si alb ce trebuia sa ii acopere corpul ea avea o jacheta scurta pana deasupra buricului si un sutien alb pe dedesubt.In loc de pantalonii scurţi fara model ea avea nişte pantaloni albi cu un model negru putin neobişnuit. Cizmele lungi si albe cu un model negru, partea cea mai ciudata la ţinuta ei era mica stea de pe partea din fata a pardesiului si conturul de stea mare si modelul ciudat din interiorul ei ce îmi indica ca ea este un nivel S.

– Tu eşti sora mea? Mira m-am saturat sa fiu eu întotdeauna cea care nu ştie nimic, ce se petrece in mama mă-sii?

– Emma…

– Black shadow star ii voi explica eu, pana la urma e sora mea, ea o privea pe Mira cu un aer superior zâmbind la reacţiile Mirei si parca bătându-şi joc de tot ce încercă ea sa facă sau sa zică.

Mira tăcu neajutorata. Sora mea se apropie de noi si se puse la exact un metru distanta de mine.

– Emma, într-un sfârşit ne întâlnim.

– Da…

– Eu sunt White sin star, Lily după numele ce mi l-au dat părinţii mei si sora ta, zâmbetul ei era fals puteam vedea fix prin el, nu am încredere in ea.

– Ce e cu numele astea? White sin star? Black shadow star?

– Sunt numele noastre de ingeri ai morţii.

– Si carei faza cu ” Înger al morţi 172 6… nu stiu cum” SI ce nume am eu?

– E numărul nostru, al câtălea înger al morţii recrutat suntem. Primul înger al morţii întotdeauna ne cheama după numere nici o data nu ne-a chemat după numele nostru.

– Ok? Primul înger al morţii? Inca e in viaţa?

Fata Lilyei se lumina si pentru prima data am văzut un zâmbet adevărat neforţat venind din partea ei.

– Da Emma, el practic conduce chestia asta, el ne da misiuni el a format îngerii morţii, el a format regulile, el…

– El a pus blestemul asta asupra noastră, a completat Mira.

Lily începu sa se uite urat la Mira parca vrând sa o omoare doar cu privirea.

– Bine… dar care e numele meu de înger al morţii?

Mira închise ochii preţ de 2 secunde apoi a spus oftând:

– Black star shooter, pentru ca tu poţi ucide stele. White sin star, SPUNE DE CE AI VENIT AICI? CE MOTIVE AI?

– Motive? Am vrut doar sa îmi întâlnesc într-un sfârşit sora.

– Minţi…

Pământul începu sa se cutremure iar ţipetele ce într-un sfârşit se oprise pe durata întregii noastre conversaţii reapărură. Uşile grotei începeau sa se închidă. Craniile si capetele de demon deschiseră gura iar din ochii lor ieşea o lumina aurie.

Încruntându-mă am început sa alerg spre usa, uitând de frica ce o simţisem cu putin timp înainte, uitând avertizările Mirei si ale lui Sun. O dorinţă se aprinse in sufletul meu, aceea de a deveni mai puternica, pentru sora mea, pentru prietenii mei si cel mai important pentru mine. Nu mai vreau sa ma simt neputincioasa. Când Lily a atacat-o pe Mira eu am stat si am privit fara sa pot face ceva, nu vreau sa se mai întâmple asta, vreau sa ii apar sa ii protejez pe ei, am un tel am o dorinţă… o dorinţă care poate sa îmi aducă moartea sau puterea. Asta e un joc de noroc, fara risc nu câştigi pot obţine tot ce vreau sau pot sa pierd totul laşând in urma un gol in inimile prietenilor mei.

~Narator~

Emma alerga la viteza maxima spre uşile care aproape ca se închise de tot. Ea se întrebă cum de era atât de departe de ele? Cum ajunseseră la distanta aceea, chiar ei au fost atât de departe? In secunda următoare uita toate aceste întrebări inutile si reuşi sa intre pe uşile ce acum erau închise. Mira rămăsese stana de piatra iar in momentul când simţi pământul cum se zguduie iar usa începea sa dispară căzu la pământ realizând cruntul adevăr ce nu îl putea înţelege. Emma, prietena ei era acum in grota umbrelor singura.

– Nu…n.. NU NU NU! PROASTO CRETINO IDIOATO! DE CE NAIBA AI INTRAT ACOLO!!!

Lily începu sa rada văzându-i reacţia puternicei si odinioară imbatabilei Black shadow star.

– Eşti rănită doar din cauza viitoarei morţi a celei incapabile? Patetic.

– Nu e moarta!

– Inca, nu e moarta inca draga mea Black shadow star.

– White sin star, iţi jur chiar de eşti sora Emmei si e posibil ca ea într-o zi sa ma urască pentru asta te boi ucide cu propriile mele mâine.

Lily izbucni într-un ras zgomotos plin de fericire si ura, un ras maniac ce ar fi speriat pe oricine.

– Black shadow star eşti amuzanta, cu adevărat amuzantă, abia aştept sa vad de ce eşti in stare Black… nu MIRA!

Lily pleca râzând dând-o pe Mira singura cu lacrimile fierbinţi învăluindu-i chipul si cu o dorinţă arzătoare ce o va îndeplini cu preţul vieţii sale, dorinţa de a o vedea pe White sin star într-o balta de sânge fara suflare cu inima ei in mana ei.

– White sin star asta a fost cea mai mare greşeală din micuţa si mizerabila ta viaţă!