~Capitolul.10 :Best thing I never had~

–La dracu!!am spus când l-am văzut pe Zizoo cum se înclină atât de mult.Trebuie să coborâm.am spus ridicându-mă.

Cursa se termina,erau ultimii metrii iar Ale nu avea cum să piardă.Am auzit focul care s-a tras când a trecut linia de finish și a fost întâmpinată de Luka.

–Ai câștigat Ale!!am spus îmbrățișând-o dar i-am văzut piciorul.Oh Doamne… .

–Se vede chiar atât de rău?a întrebat.

–Ți se vede osul la naiba!am spus exasperată dar chiar atunci Christian o luă pe sus,băgându-se între noi.Din nou.Nu știu cât mai aveam până să îi spun vreo două ăstuia!

Luka îl remorca pe Zizoo,sau asta avea de gând cel puțin.Eram furioasă,foarte furioasă așă că m-am dus spre el.

–De ce dracu ai lăsat-o să concureze aici?!am spus sprijinindu-mă de camionul lui,făcând un zgomot destul de puternic.

–Hei,Ale e fată mare,se descurcă și singură,nu are nevoie de o dădacă să stea după ea.

–Mă faci pe mine dădacă idiotule?am spus punându-mă în fața lui când voia să îl urce pe Zizoo în camion.

–Andres….

–Nu mă lua pe mine cu Andres!am spus sprijinindu-mă de coarnele lui Zizoo.Dacă vrei să te răzbuni pe cineva pentru ce a fost între noi,răzbună-te pe mine,nu pe ea fraierule!am spus plecând de lângă el.

Nu-mi venea să cred că aproape și-a pierdut piciorul… .Iar el o încuraja… .Pe dracu mă!Nici măcar nu a vrut s-o vadă după ce a terminat cursa!”Într-o lume de bărbați nu-ți poți permite să fii femeie.”Nu știu cum Ale era de acord cu asta,pentru că eu nu aș fi ok.Trebuie să se termine,iar după ce s-a întâmplat azi trebuie să își dea seama și singură.

–Hei… .l-am auzit pe Eric spunând.O trimit la spital,vrei să mergi acum?

–Da,sigur!am spus absentă.

–Cine era?a spus pe un ton serios.

–Cine?Luka?am pufnit amuzată de întrebarea lui.E doar…un fost.am spus în cele din urmă.

–Nu pari să-l agreezi.

–Nup,nu o fac și nici nu o voi face.Mergem?

–Sigur.

~~La spital~~

–La ce se gândea?Doamne… .îmi tot spuneam în timp ce așteptam ca medicul să iasă.

Christian stătea lângă ușă.Orice s-ar fi petrecut între ăștia doi,dacă nu vor să-mi spună o să le interzic să se mai vadă.Nu știu cum dar o voi face.Eric era pe hol,vorbea la telefon și din câte puteam să văd de pe fotoliul din salonul de așteptare era ceva destul de serios.Deodată am spus:

–Știu cine e vinovat.

–Hmm?

Christian mă privea atent cu aceeași mină serioasă și rece pe față.Cum îl poate place Ale pe ăsta?

–Știu cine a încurajat-o să participe.Luka Semenov.

Se apropie de mine și mă privea atent.

–Ești sigură?

–Foarte sigură.

–Știi unde…

–Te duc chiar eu la el.

A oftat lung apoi s-a întors la locul lui.

–Pot să te ajut să știi!am spus un pic mai tare.Amândoi vrem să scăpăm de el.

–Nu.E treaba mea.a spus pasiv,fixând cu privirea peretele.

Atunci ușa se deschise și doctorul ieși.

–Va trebui să o internăm,și aș vrea să veniți cu mine pentru a întocmi actele.a spus spre mine.

–Sigur.am spus ridicându-mă și urmându-l.Am trecut pe lângă Eric și am coborât la parter.

În fața spitalului erau câțiva fotografi care au început să facă poze când am ajuns.

–O să fie bine?am întrebat îngrijorată.

–Dacă rămâne aici da însă…

–Ce anume?am întrebat speriată.

–Nu va mai putea participa la curse sau alte sporturi extreme.

Mi-am dat seama că va fi dărâmată de ce va afla însă dacă era spre binele ei trebuia să o accepte.Nu va fi ușor la cum o știu pe ea.

Am urcat singură de data asta,cu actele în mâini și am oprit să-mi iau o cafea.Pe coridor era doar Eric :

–Unde e Christian?am întrebat așezându-mă lângă el.Amândoi priveam peretele din fața noastră.

–Înăuntru s-o vadă.

–Aha.am spus punând actele între noi și geanta apoi am sorbit din cafea.Liniștea dintre noi era asurzitoare.

–De ce mă eviți?a întrebat într-un final.

–Nu te evit.am spus eu.

În continuare priveam peretele.

–Ba mă eviți.a continuat să spună.

–Ba nu… .am spus întorcându-mi privirea spre el.Doar că mi-e frică.

–De ce ?

–De noi?am spus nesigură,părând mai mult o întrebare decât un răspuns.

A pufnit în râs și și-a pus mâinile la frunte continuând.Mă simțeam oribil,mai rău decât atunci când am fost cu Luka dar în momentul ăla Christian a ieșit și mi-a spus:

–Vrea să te vadă.

M-am ridicat și tot ce am mai făcut a fost să îi arunc o privire plină de înțelesuri lui Eric.Am apăsat pe clanță și am văzut-o întinsă pe pat,cu piciorul suspendat și plin de bandaje.M-am apropiat de ea și i-am spus:

–Aș vrea să o spun dar vezi că nu ți-am spus ”ți-am spus eu”.

–Andres,plină de logică ca de obicei,nu?

Am început să râdem și mi-am tras un scaun mai aproape de patul ei.

–Știi ceva?m-a întrebat privindu-și mâinile.

–Ce anume?

–Nu știu de ce ai întârziat la cursă… .

–Din cauza celui mai bun lucru pe care nu l-am avut niciodată.am răspuns dar încă o vedeam full de întrebări.

Un gând despre &8222;~Capitolul.10 :Best thing I never had~&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s