~capitolul 9 :miss she is pregnant~

Pentru prima data îmi era frica… îmi era frica de ceva ce nu avea ochii roşii, nu avea gheara si nu vroia sa ma facă chebap. Ma simţeam penibil urmărindu-l cu privirea pe Adrian cum măsura camera cu paşii si fiindu-mi frica sa ma apropii de el, nu îmi era frica ca mar putea ataca, ce dracu m-am luptat cu zeci de demoni unele catenate nici nu au văzut in viaţa lor un demon nici nu se pune problema de a se lupta cu unul… dar tot îmi era frica, îmi era frica ca daca o sa ma apropii de el dorinţa de sufletul meu ar putea sar aprinde ca o flacără si sa incendieze întreg locul. Gândul ca as putea termina cu Adrian in pat toată chestia asta nu îmi provoca scârba dar ma speria. Daca relaţia noastră nu va funcţiona? Vom mai putea rămâne prieteni după aceea? Adrian desi e enervant… ţin mult la el si nu vreau sa îl pierd el e fratele ce nu l-am avut niciodată si iubitul care las iubi din toată inima dar trebuie sa rezist, nu trebuie sa ma las prada dorinţei.

„Ce e aşa de greu? Futete cu el si vezi daca merge” ooo da inteligenta mea conştiinţa sa trezit. Unde erai când eram in pădure si habarnuaveam ce sa fac?

– Sahara?

– Ha? Da ce este?

– Tocmai te întrebam daca ai auzit sunetul ala.

– Ce sunet? Nu am auzit nimic.

– Sunt sigur ca am auzit ceva, stai aici ma duc sa verific.

Am dat aprobator din cap iar el pleca din camera sa umble după cai verzi pe pereţi. Când ieşi din camera întregul meu corp se relaxa, era ca si cum întreaga mea forţa îmi părăsi corpul care era acum pe modul relaxare. Uşurată m-am aşezat pe patul de care un moment in urma vroiam sa stau la câţiva kilometrii distanta. Am scos un oftat când am auzit un zgomot destul de puternic.Ma simţeam ca si reîncărcata întregul trup mi se contracta si uitasem de toată anxietatea ce o simţeam acum un moment. Fara nici un alt cuvânt am fugit, nu m-am oprit era ceva acolo afara si nu pot avea încredere in nimic. Imediat ce am intrat in bucătăria casei am văzut un cuţit, l-am înşfăcat si am zbuchit-o pe usa… nu mai degrabă am dărâmat-o. Am alergat ca o nebuna fara sa am vreun loc unde trebuia sa ajung. Vântul îmi zgâria fata… la propriu pe chipul meu apăru o zgârietură dea lungul obrazului din care începu sa iasă sânge. M-am uitat in spate iar ochii aproape ca mi-au ieşit din orbite, un catenate de vreo 27 de ani se juca cu vântul in spatele meu.

– Cine eşti? Ma întreba el schiţând un zâmbet.

Nu am stat la taclale si l-am atacat direct, l-am înconjurat de un cerc de foc. El instinctiv îşi puse mana aproape de fata pentru a se apropia, sunt in avantaj, dar avantajul meu nu a durat mult caci in secunda următoare el folosi vântul, ce aproape ma făcu sa cad din picioare, sa stingă focul.Îl priveam uimita dar apoi instinctul meu intra in acţiune.In secunda următoare ma aflam lângă el încercând sa ii administrez un pumn ca la carte dar se feri. Am reuşit sa ii administrez un genunchi ca la carte apoi un pumn fix in mufa.Se pricepea la mânuit elementul dar nu era prea bun la lupta corp la corp. Enervat el ma apuca de mana si ma azvârlă într-un copac. Încerc sa ma ridic dar nu pot, glezna mea e sucita, in ciuda durerii cu care ma obişnuisem de ceva timp m-am ridicat si mi-am şters sângele ce se prelingea de pe obrazul meu pana pe gat. M-am uitat într-o băltoacă si am observat ca ochii mei aveau culoarea lichidului ce inca se afla pe obrazul meu.

Vreau doar sa fug, sa ma ascund departe pentru ca stiu ca el am poate învinge, nu vreau ca asta sa fie ultima mea zi, vreau doar sa fug sa arunc totul deoparte si sa evadez vreau sa ma ascund sa fug înainte ce el sa ma poată găsi… sa îmi găsească frica si punctele slabe. E aşa de rău sa vreau sa fug?

– Cine eşti? L-am întrebat uitându-mă in ochii lui verzi.

El nu răspunse si ridicând o mana si coborând-o cu viteza la pământ arunca o rafala de vânt puternica spre mine. Văzând ca deja am pierdut toate şansele de a purta o discuţie cu el si ca de data asta îmi ameninţa viaţa si ca deja intrasem in modul catenate sica oricum întregul loc este doar o dărăpănătură am hotărât ca o sa dau foc întregului loc chiar de asta ma va seca de energie. A fost nevoie doar de o secunde pentru a aprinde întregul oraş in care abia intrasem.

Adversarul meu părea surprins, şocat si vroia sa se retragă dar nu l-am lăsat, am înteţit focul. Fara frica am păşit zâmbind pe flăcările care nu ma puteau arde. Eram la mai putin de un metru depărtare de el iar el era neajutorat, îl aveam la mana. Ochii lui ce se înroşiră acum câteva minute erau plini de teama. Am întins o mana spre gatul lui si am spus conştientă de faptul ca ma putea ataca, chiar si aşa nu îmi era frica.

– Cine eşti? Nu te voi ma intreba inca o data tipule.

– Damian…

– Ce faci aici?

– Locuiesc aproape de oraş, vin aici pentru ca aici am gradina si trebuie sa o îngrijeşti.

– Nu te cred.

– Spun adevărul!

Focul care reacţiona la mania mea se înalta si mai mult fiind si mai puternic.

– SAHARA! OPREŞTE FOCUL!! Vocea grava, puternica si furioasa a unui Adrian cam prăjit se auzi cu putere in capul si urechile mele.

In secunda următoare ma calmasem si începusem sa ma relaxez focul se retrăgea din ce in ce mai mult simţeam cum imi scăpa de sub control dar am reuşit sa îl fac sa dispară. Imediat ce focul se stinse Adrian veni la mine si imi lua fata in palmele lui pline de arsuri.Cu o privire plina de îngrijorare si furie ma intreba:

– Eşti bine? Ce dracu ai făcut?! Sahara sa nu mai faci asta!

– Da…i.. imi pare rău, vocea mea era slaba si firava ca unui copil ce îşi cerea scuze pentru boacăna făcută.

– Ei bine Damian e ok si gradina am reuşit sa o alarmă de foc deci totul e ok nu e nevoie sa o certi Adrian, vocea delicata a unei femei venea din spatele lui Adrian.

– Cine eşti tu?

Imediat ce am întrebat asta femeia izbucni in ras. Aproape ca imi venea sa ridic o sprânceană si sa o întreb care-i treaba.

– Sunt o prietena veche a lui Adrian. Damian eşti bine?

Damian dădu aprobator din cap iar femeia se apropiase de el si îl săruta pe buze. Am plecat spre casa lor cu toţii si am aflat ca Damian era soţul acelei femei care se numea Anelide. Am stat de vorba si chiar erau oameni de treaba si nu trebuia sa imi fac griji ca Anelide se va da la Adrian, era o sotie iubitoare si se pare ca era însărcinată.

Seara veni iar eu am intrat in camera ce mi-o pregăti Anelide. Am început sa ma schimb cu o pereche de pijamale ce mi-o dădu ea si m-am pus in patul confortabil.

– Te culci deja?

– Adrian? Ce faci aici?

– Am venit sa ma culc sunt cam obosi.

– Aici? Cu mine??

– Da e vreo problema?

– Nu…b.. bănuiesc ca nu…

El îşi dădu jos cămașa si se puse lângă mine luandu-ma in braţe. Sângele imi veni in obraji iar bătaia inimii mi se accelera. Ii simţeam respiraţia calda pe creştet si pieptul lui mare ma proteja.

– Sahara?

Eu mi-am ridicat capul pentru al putea privi.

– Daca faci fata aia nu pot sa garantez ca nu o sa îţi fac nimic.

Când am auzit acele cuvinte deja ajunsesem la punctul meu maxim si simţeam cum dorinţa explodase in mine preluând controlul. L-am sărutat apăsat apoi m-am despărţit de el pentru ai vedea privirea surprinsa, se înroşi era atât de drăguţ încât nu m-am putut abţine sa nu îl sărut. El îşi introduse cu măiestrie limba intre buzele mele.Ne sărutam cu pasiune iar eu mi-am folosit intrata forţa pentru al răsuci si am ajuns deasupra lui. Mâinile mele se plimbau pe pieptul lui musculos. Mi-am înfipt mâinile in parul lui negru.

El cu uşurinţa se răsuci si ma făcu sa stau acum sub el, se despărţi din sărut si ma intreba:

– Sahara.. eşti sigura?

Ma uitam in ochii lui albăstriii plini de dorinţa abia se abţinea sa nu tabare pe mine…

– Te vreau Adrian… nu stiu daca asta va merge dar printr-un mod surprinzător ma atragi, ma faci sa vreau sa ma îmbrăţişezi iar asta nu a început de curând ci din prima zi din acre te-am întâlnit iar acum cred ca am ajuns la limita mea… dar tu vrei asta?

– Sper ca glumeşti. Sahara… sunt îndrăgostit de tine. Nici nu şti cat de gelos sânt când te vad cu Andrew, când te atingea imi venea sa ii rup gatul urăsc când te vad cu alti băieţi si jur ca acum câteva sile era sa intru in camera lui si sa îl strangulez după faza cu „Te aştept în camera mea”

– Ne-ai ascultat conversaţiile Adrian Serrano?

– DA nu am voie?

Neam rostogolit iar si acum eu stăteam deasupra lui:

– Ba da, doar tu ai voie.

Apoi l-am sărutat iar, nu mi era frica, de 2 ani ma abţin si acum toată dorinţa acumulata in aceşti doi ani nenorociţi se deversa deodata asupra lui. Adrian se răsuci astfel încât el sa stea iar deasupra mea. Limbile noastre erau prinse într-un dans nebun, mâinile lui coborau spre soldurile mele spre betelia pantalonului si cu o singura imi dădu jos pantalonii de pijama apoi mângâindu-mă cu delicateţe mana lui se apropia din ce in ce mai mult de pântecul meu. Mâinile lui înaintau cu pofta, pana când ajunsese la marginea sutienului. Uşor îşi baga o mana sub sutien si începe sa imi maseze sânii. Scot un geamăt concentrându-mă asupra mâinilor lui curioase si buzelor pline de dorinţă.Cu cealaltă mana imi desface sutienul apoi îşi retrage ambele mâini spre baza pântecului meu, apuca marginea tricoului si mi-l trage peste cap. Eu imi cobor mâinile din parul lui pana la umeri, ce poposeşte pe perna si imi gâdila chipul, spre blugi, ma chinui sa ii desfac nasturele si sa ii dau in jos fermoarul, săruturile lui ce ma ameţesc neajutându-mă prea mult. Într-un sfârşit reuşesc sa ii dau jos pantalonii. Când termin el imi da jos sutienul desfăcut făcându-mă sa rămân numai in lenjeria intima. El se despărţi din sărutul nostru făcându-mă sa ma strâmb putin. El zâmbi amuzat si începu sa ma privească plin de mândrie. Am vrut sa spun ceva dar el imi făcu semn sa tac, îşi puse degetul arătător pe buzele mele apoi cum făcu cu limba lui, îl baga in gura mea atingându-mi dinţii si pretându-mi uşor limba. Simţeam cum sângele iar îşi face de cap dar nu imi pasa vreau ca el sa ma vadă pe mine aşa cum sunt.

– Sahara nici nu şti ce imi faci.

Începu sa ma sărute pe obraz apoi porni către gat apoi in jos pana când ajunsese la sani. Scoase degetul din gura mea si începu sa imi traga uşor de sfârc făcându-mă sa gem din ce in ce mai puternic. Corpul meu începea sa se contracte din ce in ce mai mult. Imi apuca celalalt sfârc intre dinţi si începu sa traga uşor apoi începu sa sugă din el creându-mi o senzaţie incredibile, nu credeam ca ma pot simţi atât de bine. Gemeam din ce in ce mai tare si îl simţeam si pe el cum începe sa se contracte.

– S… Sahara… nu mai rezist.. a spus el respirând sacadat.

Îşi dădu jos boxerii si imi dădu si mie lenjeria intima jos.In secunda următoare ma apuca de genunchi si ii apropia de abdomenul meu apoi rapid se înfipse in mine, am scos un geamăt de surprindere si de durere, nu se mişca, ma lăsa sa ma obişnuiesc cu senzaţia ciudata ce o aveam. Începu sa se retragă încet făcându-mă sa gem si mai pasionant făcându-mi respiraţia sa fie si mai sacadata, eram pierduta ma contractam din ce in ce mai mult si nu puteam gândi, mintea imi era goala. Adrian îşi puse mâinile peste ale mele apoi ma săruta si iar se avânta in mine se opri apoi ieşi iar si repeta procesul iar si iar si iar mărind din ce in ce mai mult viteza, făcându-mă sa uit de durerea ce o simţeam făcându-mă sa simt doar placere.

– Adrian… sim.. t ca nu… nu mai pot… ahh!

Mari viteza si într-un sfârşit am simţit ca imi dau drumul arcuindu-mi spatele si strigând numele lui Adrian.

____________________________________________________

– Eşti bine Sahara? Ma intreba Adrian aşezându-se lângă mine si sprijinindu-se in cot uitându-se la mine admirativ.

– Da.. sunt bine…

– Ai roşit…

– Da… ei bine, încep sa casc obosita, sunt goala in fata ta ce crezi?

– Cred ca ar trebui sa te culci.

– Dar…

– Gata la culcare acum.

Adrian ma lua in braţe si începeam sa simt oboseala din ce in ce mai puternica. După câteva minute adormisem… sau cel putin asta credeam nu stiu daca ce sa întâmplat pe urma a fost un vis sau daca eram pe jumătate adormita dar l-am auzit pe Adrian spunând:

– Fata asta e a mea, nu face o greşeală.

Ii simţeam parul lung ce părea ce se mărise pe fruntea si umărul meu, unghiile păreau ca sau lungit brusc si imi intrau putin in piele vroiam sa deschid ochii si sa vad daca imi imaginez totul sau daca este totul doar un vis dar in secunda următoare totul din jurul meu dispăru lăsându-mă sa ma relaxez.

Din capitolul urmator:

-Ce…?Esti…un demon?Dar cum e posibil?

-Saharaa atentie!!!

Era deja prea tarziu …deja se aruncase deasupra mea si in 2 secunde aveam sa simt acea mana rece pe pielea gatullui meu si ghiarele lungi infingandu-se in carmea mea.Imi era frica dar ce puteam sa fac? Sunt doar o catenate…